libris.ro

Recenzie: Cioburi de stele (Constelații #1)

Cu aproximativ o lună în urmă, vă recomandam o carte pentru că mi se părea că povestea o va face să aibă priză la public. Dar ceea ce mă atrăsese cu adevărat la roman fusese faptul că fundalul era SF. Atunci când am scris despre ea, speram doar să nu fie o dezamăgire. Acum că am citit-o, pot spune că n-a fost :)

coperta-cioburi-de-stele.jpg

Povestea:

Lilac LaRoux e fiica patronului uneia dintre cele mai mari companii din lume. Printre realizările LaRouxIndustries se numără și construirea navei spațială Icarus. Pe această navă, tânăra face cunoștință cu Tarver Merendsen, erou de război la doar 18 ani.

Cei doi vor fi singurii supraviețuitori ai prăbușirii navei cu nume predestinat căderii. Din fericire, vor ajunge pe o planetă terraformată, dar pustie, unde vor trebui să lupte nu doar pentru supraviețuire, dar și pentru a-și păstra sănătatea mentală.

Nu de alta, dar noua lor lume nu e nici pe departe atât de pustie precum credeau la început.

Părerea mea:

Citez din recenzia cuiva:

„Dacă m-ați fi întrebat cu doi ani în urmă ce părere am despre cărțile cu nave spațiale, alte dimensiuni și planete aș fi spus, cu siguranță, că nu am citit și nici nu vreau să citesc. Acum, însă, totul este diferit.”

Cartea asta e o momeală. Așa am privit-o de când am citit prima dată despre ea, asta speram să fie și, din fericire, exact asta este. Momeala e povestea de dragoste dintre doi tineri care n-ar fi avut nicio șansă la iubire dacă n-ar fi fost aduși împreună undeva departe de societatea care se opunea poveștii lor.

Cârligul, însă, e faptul că povestea lor începe pe o navă care se deplasează prin hiperspațiu la o viteză superluminică, continuă pe o planetă terraforată și părăsită, iar finalul fericit îl primesc mulțumită unor ființe din altă dimensiune. Și uite așa, niște oameni care nu ar fi citit SF din cauza prejudecăților au ajuns/vor ajunge să descopere că genul ăsta e chiar fain.

Romanul e un SF soft, fără știință multă. Singurul background de care un cititor are nevoie ca să o citească e să ghicească ce înseamnă termenul „terraformare” și eventual să fi auzit că nu poți merge mai repede decât viteza luminii fără o șmecherie, una din ele fiind trecerea în hiperspațiu. Și chiar și fără aceste cunoștințe, cartea e la fel de plăcută, pentru că am văzut una sau două recenzii care se concentrau numai pe povestea dintre cei doi, așa că faptul că totul a avut loc pe o planetă pustie n-a răpit din plăcerea lecturii.

O să spun și eu două vorbe despre povestea dintre Lilac și Tarver, și acele vorbe sunt: „e naturală”. Asta e ceea ce am apreciat cel mai mult la relația lor, faptul că nu e nimic forțat în modul în care cei doi trec peste prejudecățile pe care le au unul despre celălalt și lasă mândria la o parte în favoarea unei camaraderii simpatice care devine treptat ceva mai mult. Nu pot să spun că m-am atașat extrem de mult de vreunul din ei, pentru că el e doar soldatul care vrea să pară rece, dar care are un suflet sub aerul milităros, iar ea e doar fata bogată care are un suflet sub aerul răsfățat. Că el scrie poezie și că ea e pasionată de circuite sunt niște trăsături care îi mai scot din anonimat, dar mai memorabile au fost căsuța familiei lui și rochia ei. Totuși, puși împreună sunt drăguți și povestea lor a fost simpatică.

În schimb, mi-a plăcut modul cum evenimentele aparent întâmplătoare au avut în final o logică. Începând de la motivul pentru care Icarus a ieșit din hiperspațiu și până la faptul că lumea pe care au aterizat cei doi era terraformată și nu ostilă vieții, toate au fost mai mult decât întâmplări norocoase care să-i aducă pe cei doi la un loc.

De asemenea, romanul primește o mare bilă albă pentru ființele șoptitoare, care sunt niște forme de viață foarte interesante. Dar cea mai mare bilă albă și diferența dintre o poveste ok și o poveste bună o dă punctul culminant. Autoarele au avut mult curaj făcând ceea ce au făcut și deși poate un alt final m-ar fi făcut să cred că am citit o poveste superbă, rezolvarea care a dus la happy-end a fost faină. Totuși, momentul de cumpănă al poveștii rămâne preferatul meu.

Trăgând linie și adunând, mi-a plăcut cartea. Povestea de dragoste a fost suficient de mainstream cât fundalul SF să devină atractiv și poate în curând o să văd tinerii bloggeri de carte din România recomandând SF după SF. Cioburi de stele e ceva nou pentru cei care n-au mai citit „cărți cu nave spațiale” și ceva relaxant și ușor pentru cei pentru care spațiul e una din „destinațiile beletristie” preferate. Nu pot decât să sper că și celelalte romane din seria Constelații o să fie la fel de drăguțe.

Mulțumesc pentru carte librăriei online libris.ro, o librărie de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteți găsi inclusiv cărți în engleză. De asemenea, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit prin curier.


Rezultatele concursurilor aniversare

Atunci când am dat startul primului concurs aniversar, v-am spus că de aniversarea blogului, voi sunteți cei care primesc cadouri. Dacă ar fi după mine, aș avea câte o carte pentru fiecare, însă azi vor fi doar trei premianți, după cum urmează:

Concurs #1 - Ce ne rezervă viitorul?

După cum am tot spus, pentru mine Asimov e unul dintre acei câțiva autori care au un loc special nu doar la mine în bibliotecă, ci și în suflet. Prima serie semnată de el pe care am citit-o a fost Fundația și de atunci, lumea din jur mi s-a părut încărcată cu un potențial extraordinar și am înțeles cu adevărat că omenirea are puterea de a ajunge incredibil de departe. De aceea am vrut ca la prima aniversare a blogului să pot oferi acest roman și o dată cu el, ocazia de a trăi pe propria piele momente la fel de magice. Și mă bucur că 15 oameni s-au înscris și și-au încercat instinctele de prevestitori.

Dar oameni buni, de ce atâta pesimism? În special în primele zile ale concursului, părea că în viziunea cititorilor mei, ne paște distrugerea în cel mai bun caz, dacă nu chiar extincția. Speranță se găsea, aparent, doar în tehnologia care să ne poarte pe alte planete sau să ne transforme în cyborgi. Și chiar și tehnologia părea să fie doar o altă cale de a ne distruge. Însă în cele din urmă, balanța s-a mai echilibrat și au apărut și păreri optimiste care vorbesc despre o lume în care omenirea a evitat capcanele (chiar și pe cele pe care și le-a întins singură) și a continuat să prospere.

N-am putut selecta un singur comentariu care să-mi fi plăcut mai mult, așa că am lăsat norocul - aka random.org - să aleagă; prin urmare câștigătorul este Emanuela Bercaru. Felicitări! Conform comentariului tău, cred că o să-ți placă nu doar această carte, ci întregul univers creat de Asimov :)

Mulțumesc editurii Paladin pentru ocazia de a organiza acest concurs. Când s-a lansat, editura și-a propus să (re)aducă pe piața din România unele dintre cele mai faine cărți SF&F și până acum, le-a ieșit perfect. Nu mă credeți pe cuvânt, încercați-le cărțile!

Concurs #2 - Recomandă o carte

Ce reclame, ce strategii de marketing, ce SEO? Dacă vrei cu adevărat să vinzi o carte, șmecheria e simplă: fă-i pe cititori s-o iubească și o să-ți facă ei toată reclama de care ai nevoie, complet gratuit! Am citit deja unele dintre cărțile recomandate de voi, dar zău că au fost comentarii care m-au făcut să vreau să le mai citesc o dată. Cât despre romanele încă necitite pe care mi le-ați recomandat, au ajuns toate pe lista mea de „to read” (pe poziții diferite, adevărat, dar asta ține de gusturile mele, nu de recomandările voastre). Și iar n-am putut alege vreun comentariu care să-mi placă, deci tot prietenul random.org a ales câștigătorul, care este Leontina. Felicitări! Am citit Startes anul trecut și chiar și acum mă trec fiorii când mă gândesc că ar putea exista tehnologia care să permită oamenilor să „închirieze” corpul altora...

Mulțumesc pentru ocazia de a organiza acest concurs librăriei online libris.ro, o librărie de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteți găsi inclusiv cărți în engleză. De asemenea, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit prin curier.

Concurs #3 - Suntem peste 200!

Trebuia să denumesc concursul ăsta „Gâdilați-mi egoul” :)) Dar, serios vorbind, chiar apreciez cuvintele voastre frumoase și mă bucur că vă place ceea ce fac. Părerile voastre și ale tuturor celor care mă încurajează sunt combustibilul de care am nevoie ca să bloguiesc. Tot random.org a decis și de data asta, iar câștigător a ieșit Dubhe. Felicitări și mersi că mă citești!


Rog toți câștigătorii să-mi trimită un e-mail de la adresa cu care s-au înscris. E-mail-ul trebuie trimis la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com și trebuie să conțină numele vostru, adresa și numărul de telefon. Aveți tri zile la dispoziție (adică până pe 30 iulie, inclusiv).

Felicitări încă o dată și mulțumesc tuturor celor care s-au înscris; mi-a plăcut să citesc comentariile voastre și vă mai aștept pe blog :)


Concurs #2: Recomandă o carte

Pentru că blogul aniversează curând un anișor de jurnal, lansez un nou concurs aniversar. De data asta, premiul este în întregime la alegerea voastră: librăria online libris.ro vă oferă un voucher în valoare de 40 RON cu care să vă cumpărați orice cărți vă dorește inimioara.

Tocmai de aceea, sunt curioasă ce carte ați recomanda voi cuiva care are chef să citească un roman, dar nu știe care anume. Așadar, dacă doriți să participați la concurs, lăsați un comentariu la această postare care să conțină:

  • o adresă de e-mail de contact,

  • o metodă prin care urmăriți blogul (fie prin e-mail, fie printr-un cont de facebook, twitter, google+ sau bloglovin')

  • titlul cărții pe care ați recomanda-o, alături de câteva cuvinte despre motivele din spatele recomandării.

Concursul se încheie pe data de 26 iulie, ora 23:59, rezultatele urmând să fie afișate a doua zi, chiar de aniversarea blogului. Succes tuturor și mulțumiri libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!


Recenzie: Zi după zi de David Levithan

coperta-zi-dupa-zi.jpg

Povestea:

Își spune simplu: A. Arată în fiecare zi altfel, dar s-a născut așa, deci știe cum să rămână el însuși. Singurul lui bagaj sunt amintirile și adresa sa de e-mail. La început, credea că toți oamenii sunt ca el, că fiecare persoană are în fiecare zi alți părinți, alt nume, alt corp.

Dar când a crescut și a început să înțeleagă ce înseamnă viitorul și a văzut cum numeroasele lui familii își fac planuri pentru ziua de mâine, planuri la care el nu va lua niciodată parte, a înțeles că doar lui i se întâmplă.

A se trezește în fiecare dimineață în corpul altcuiva. Are acces la amintirile persoanei respective și, pentru o zi, se pune literalmente în locul acesteia. Fată, băiat, pentru el e același lucru. Are o perspectivă complet diferită asupra lumii, pentru că o poate vedea în deplinătatea ei. A a transformat fiecare zi într-o piesă de puzzle și a creat o imagine vie: imaginea vieții.

A experimentat sute de situații pe propria piele. A fost într-o relație, singur, iubit, chinuit, într-o familie mare, orfan, a avut toate animalele de casă posibile și a avut alergie la animale, a fost un sportiv de performanță sau o persoană supraponderală, a iubit orice mâncare conținea zahăr și a avut diabet... Singura regulă a vieții lui e că persoanele în al căror corp se trezește au aceeași vârstă cu el.

A încercat și să nu adoarmă, a încercat să rămână. Însă, fără excepție, la miezul nopții părăsea corpul în care era și devenea altcineva. Doar pentru o zi. Nimeni nu știe că el există. Nimeni nu îl vede pe A dincolo de corpul pe care îl poartă în acea zi. Asta până într-o zi, când își încalcă toate regulile pe care și le-a creat, atunci când se îndrăgostește.

Părerea mea:

Cred că diferența dintre o poveste prin care treci ca rața prin apă și o poveste care îți rămâne în minte e dată în primul rând de așteptările cititorului. Nu vreau să micșorez rolul autorului, totul depinde enorm de modul în care acesta a ales să spună povestea, însă și așteptările noastre au un rol destul de important. De la cartea aceasta, mă așteptam la o poveste simplă, dar bine explicată, cu un final drăguț, dar previzibil. Și bineînțeles că am greșit complet, iar povestea m-a surprins. Și cred că această surpriză este cea care te face să reții o poveste.

”Dacă există un lucru pe care l-am învățat, acesta e următorul: toți vrem ca totul să fie bine. Nici măcar nu ne dorim să fie fantastic sau splendid sau nemaipomenit. Ne mulțumim să acceptăm să fie bine, fiindcă în majoritatea timpului bine este îndeajuns.”

Ei bine, povestea aceasta a primit de la mine un calificativ mai mare decât „bine”. Dar, după cum spuneam, și autorul are un rol important. Pentru că povestea din acest roman a fost, în general, simplă și relaxantă. Ca o prăjitură pe care ai mai mâncat-o și crezi că o cunoști. Dar apoi apare câte un capitol atât de surprinzător, atât de profund și de complex și, fiind relatat la persoana I, atât de diferit ca perspectivă, încât e ca și cum în prăjitura ta tocmai ai descoperit o bucățică delicioasă de ciocolată.

Cât despre final... Sunt convinsă că vi s-a întâmplat și vouă ca finalul unui roman să fie orice, mai puțin ceea ce vă așteptați să fie. Așa e și acesta: e diferit, e dulce-amărui, rezolvă conflictele, dar te lasă plin de întrebări (în sensul bun). E genul te final care te lasă blocat în lumea cărții ore bune după ce ai terminat-o și apoi te face să invidiezi pe toată lumea care n-a citit cartea încă, deoarece ei încă pot descoperi surpriza dulce-amăruie de la sfârșitul cărții.

Dacă nu sunteți încă hotărâți în privința romanului Zi după zi, dacă nu știți sigur că vreți sau nu să o citiți, vă propun ceva. Mergeți într-o librărie și citiți întâi coperta a patra, ca să vă familiarizați puțin cu personajele. Apoi citiți direct capitolul „Ziua 5598” (pg 67). Nu conține spoilere, dar surprinde perfect modul în care scriitorul a ales să se folosească de fiecare zi a lui A ca de o piesă de puzzle pentru a crea o imagine, una care nu are nicio legătură cu povestea de dragoste a protagoniștilor, ci cu viața însăși. Sper să vă placă :)

Le mulțumesc pentru carte celor de la libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!


Recenzie: Uite așa arată fericirea

Atunci când le-am cerut celor de la libris.ro această carte pentru recenzie, mă așteptam la o povestioară roz numai bună pentru luna februarie. Credeam că o să mă ajute să intru în starea de devoratoare de ciocolată în formă de inimioare cu umplutură roz de căpșuni (ha-ha, de parca aș avea nevoie. Sunt în starea asta de când m-am născut, și nu mă opresc doar la ciocolata în formă de inimioare. Întrebați-mi familia care a făcut o artă din ascunsul dulciurilor de mine). Însă povestea din Uite așa arată fericirea nu prea s-a lipit de mine...

coperta-uite-asa-arata-fericirea.jpg

Povestea:

GDL824 îi trimite din greșeală un e-mail lui EONeill22 și așa încep cei doi să corespondeze. Sunt totuși limitați la mesajele de pe internet, deoarece trăiesc în colțuri diferite ale țării. Dar din micile lor povestioare despre lucruri simple, care de fapt contează atât de mult, cei doi încep să se cunoască.

Însă în momentul în care GDL824 vine în orășelul lui EONeill22, el se transformă dintr-un nickname în însuși Graham Larkin, o vedetă de cinema. Așa că Ellie O'Neill hotărăște să se țină la distanță de el nu pentru că nu îl place, ci deoarece un secret din trecutul familiei ei riscă să iasă la iveală imediat ce presa ar încerca să afle cine este noua prietenă a lui Larkin și ce are ea de ascuns.

Părerea mea:

Am început cartea de dimineață și până seara era gata. Nu prea scriu recenzii imediat ce termin un roman, așa că abia a doua zi de dimineață mi-am luat laptopul în brațe... și am început să mă uit aiurea la spațiul alb de după subtitlul Părerea mea întrebându-mă ce am simțit de fapt citind această carte.

Vă pot spune din start că nu mi-a displăcut. E o poveste simplă, care curge de la început până la sfârșit fără goluri și hopuri. Are și un moment sau două tensionate, desigur, dar nimic care să mă facă să citesc cu sufletul la gură, cu ochii lipiți de rânduri. Nu spun că nu e o poveste care să conțină suspans, dar acesta se risipește într-un mod puțin ciudat, pentru că în final, lucrurile de care toți se tem se întâmplă… Și nu prea se întâmplă nimic grav. Adică nu zic că e rău că personajele n-au pățit mai nimic, dar toată tensiunea n-a dus spre un punct culminant, ceea ce mi-a displăcut.

Există însă și părți bune, cum ar fi e-mailurile de la început, care sunt pur și simplu simpatice. Dacă măcar jumătate de carte era doar cu mail-uri simple, dar meaningful, probabil mi-ar fi plăcut mult mai mult. Dar de fapt mi s-a părut cam lipsită de substanță, ca un fel de vată de zahăr care se dizolvă imediat...

Cred problema a fost faptul că romanul abordează prea multe subiecte, dar niciunul nu e dus până la capăt. Spre exemplu, avem în carte ideea unei povești de dragoste născută pe internet. Dar toată partea asta a fost înghesuită în primele pagini, având mult prea puțin spațiu ca să treacă de la amiciție de „marea dragoste” într-un mod credibil. Din punctul meu de vedere, discuțiile lor online au devenit mult prea repede o relație serioasă atunci când cei doi s-au întâlnit în realitate.

Apoi, e problema banilor, care apare atunci când Ellie e acceptată la un curs de poezie la Harvard, pentru care taxa de participare este de 2000 de dolari. Deși suma e destul de mare pentru posibilitățile ei financiare, tânăra refuză să-i ceară bani mamei ei. Dar nu pentru că mama ei n-ar putea face rost, ci tocmai pentru ca Ellie știe că ea ar face orice sacrificii necesare ca să strângă banii și nu vrea s-o vadă chinuindu-se. Însă și de data asta, problema se rezolvă miraculos și subiectul de abandonat.

Subiectul hărțuirii de către presă mi s-a părut interesant, totuși. Mi s-au părut insuportabile și îngrozitoare momentele în care niște sălbatici înarmați cu aparate foto se băgau neinvitați și nedoriți în sufletul personajelor, faptul că se purtau ca și cum era dreptul lor, ca și cum ei trebuiau să știe tot, inclusiv de câte ori merge cineva la baie. Oribil! Vânătoarea asta a „presei” mondene, afluența de „subiecte” fără sens și fără relevanță mi se pare cu adevărat o problemă a societății actuale și poate dacă autoarea s-ar fi concentrat ceva mai mult pe acest aspect, ar fi ieșit o poveste mai închegată sau măcar memorabilă.

Oricum, încă nu mi-e clar care e părerea mea... Nu mi-a displăcut cartea pentru că e o lectură plăcută, relaxantă. Sunt multe momente simpatice în roman și sunt totuși abordate câteva subiecte interesante. Dar nici nu pot spune că mi-a plăcut, pentru că mi s-a părut că povestea s-a împrăștiat pe prea multe subiecte și în final n-a ajuns nicăieri.

Totuși, dacă aveți chef să vă relaxați sau să uitați puțin de iarnă și de zăpadă și să vă bucurați de o vară caniculară, vă recomand Uite așa arată fericirea: acțiunea are loc în miezul verii :)

Mulțumesc pentru carte celor de la libris.ro, o librărie online de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteti găsi inclusiv cărți în engleză, ca să vă bucurați de povești în limba în care au fost scrise. În plus, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit la orice comandă!