Urzeala Tronurilor

Recitind Game of Thrones - episodul 1

Aceia dintre voi care mă urmăresc pe Instagram știu că mi-am propus recent să citesc opt cărți în nouă zile. Mai exact, urma să plec în concediu la mare și voiam să recitesc la plajă cele opt volume din noua ediție a seriei Cântec de Gheață și Foc.

Am reușit să parcurg doar două romane, așa probabil va mai dura o vreme destul de lungă până când voi termina toată seria. Nu de alta, dar am de gând să mai citesc și alte cărți între timp.

Totuși, vreau să vă țin la curent cu progresul meu, pentru că mi se pare o experiență interesantă. Rareori recitesc cărți, iar acum este pentru prima dată când recitesc o serie. Și țin musai să vă povestesc de ce planul meu nu s-a împăcat prea bine cu realitatea.

Inițial, am crezut că recitirea întregii serii e un obiectiv destul de realist. De obicei, eu citesc mult când sunt la mare, pentru că zilele acolo sunt făcute parcă pentru lenevit la soare. Și ce merge mai bine pe plajă decât o carte? Așadar, anii trecuți media mea era de vreo 4-5 cărți în 9 zile. Însă era clar că anul acesta mi-am propus un obiectiv mult peste această medie. Totuși, era vorba despre seria mea preferată și eram în sevraj pentru că anul acesta n-a apărut niciun sezon nou din serial. Așa că am crezut că o să le devorez pur și simplu, câte unul pe zi.

S-a întâmplat exact opusul. Am citit lent, greoi. Motivul e simplu: m-am trezit față în față cu personaje pe care le știam moarte. Știu că e absurd, dar m-a surprins. M-am întors în ultimele zile din lunga vară a Westerosului, în zilele când Eddard Stark era un exemplu de cinste și onoare, când Daenerys era doar o fetiță și când Cele Șapte Regate erau liniștite. Și asta m-a bulversat pentru că mi-a dat ocazia să revăd toate alegerile greșite și toți pașii care au dus la Războiul celor Cinci Regi și la morțile oamenilor pe care i-am iubit.

A fost dureros. A fost incredibil. Am iubit și urât fiecare clipă, fiecare pagină, pentru că știam ce urmează să se întâmple și nu puteam schimba nimic. Am recitit Urzeala Tronurilor dorindu-mi cu disperare ca acțiunea să fie alta de data asta, dorindu-mi ca lucrurile să nu se ducă de râpă. Am vrut ca Robert să rămână rege, ca Ned să-i rămână Mână, ca oamenii să se pregătească cum se cuvine pentru iarnă, nu pentru război. Mi-am dorit ca fiecare dintre personajele pe care le-am iubit să aibă parte de o soartă mai bună.

Dar m-am și bucurat. M-am bucurat să redescopăr Debarcaderul Regelui și Winterfellul, să călătoresc până la Zid și dincolo de el, să pun cap la cap istoria Westerosului pe baza discuțiilor dintre personaje. M-am bucurat să redescopăr cum a început totul, cum s-a încheiat vara cea lungă.

Am regăsit magia acestor cărți și mi-am reamintit de ce, în ciuda anilor scurși și cărților superbe citite între timp, această serie rămâne preferata mea. Am multe cărți de suflet, dar acestea sunt cele de care nu mă pot plictisi vreodată, cele care oferă noi subtilități și noi secrete atunci când le recitești.

Sunt un exemplu despre cum poți crea o lume minuțioasă fără să plictisești, despre cum poți scrie mii de pagini și să-ți faci cititorii să simtă că sunt prea puține.

Înainte să încep efectiv să recitesc Urzeala tronurilor, mi-am propus să-i scriu o recenzie când o termin. Să vă povestesc despre universul incredibil de veridic și de fascinant, despre personajele atât de umane încât le simți mai reale decât oameni pe care i-ai cunoscut, despre o intrigă fascinantă și despre o atmosferă care te va vrăji. Dar nu-mi ajung cuvintele ca să laud acest volum. E pur și simplu o poartă spre alt loc, alt timp, alți oameni. Și spre dragoni dispăruți, zei tăcuți și ființe uitate.

Dacă nu ați citit încă această serie, nu știu ce așteptați. Sau poate știu, așteptați ultimele două volume. E dreptul vostru. Dar eu nu-mi pot imagina ultimii 9 ani din viața mea fără aceste cărți, fără să fi cunoscut Westerosul. Da, așteptarea a fost și este grea. Serialul e o mică, minusculă consolare. Dar să iei parte la această poveste, să cunoști oamenii celor Șapte Regate... merită. Pur și simplu merită. Chiar dacă recitirea îți frânge inima cu fiecare pagină.


Leapșa: Social Media Book Tag

Am primit această leapșa de la Leontina, căreia îi mulțumesc. Ideea tag-ului este ca pentru fiecare rețea de socializare să alegem o carte care i s-ar potrivi.

Se pot folosi și poze din arhiva personală (sau deloc), și cum eu și aparatul meu foto suntem în mijlocul unei „mici” dispute, voi umple articolul doar cu text :(

Twitter: Cea mai scurtă carte dintre preferatele tale.

CPSF#11. Nu e tocmai o carte, dar conține una dintre cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit: Expirație de Ted Chiang. Mulțumită acestei povestiri am ajuns să-mi cumpăr volumul Împărțirea la zero, pentru că e scrisă de același autor (și dacă ziua ar avea 48 de ore și n-aș avea nevoie să dorm, aș fi și citit-o până acum).

Facebook: O carte pe care toată lumea te-a presat să o citești.

Sub aceeași stea de John Green. Nu m-a presat nimeni în adevăratul sens al cuvântului, dar am citit atâtea laude adresate cărții încât am simțit că voi rata ceva dacă n-o voi citi.

Tumblr: O carte pe care ai citit-o înainte să fie cool.

Asta e simplu: Urzeala Tronurilor, de George RR Martin. Nu era tocmai „uncool” când am citit-o eu, dar serialul nu era nici măcar în producție, deci fenomenul Game of Thrones era mult, mult mai mic față de ce e acum.

Myspace: O carte despre care nu îți amintești dacă ți-a plăcut sau nu.

Pulbere de stele de Neil Gaiman. Am văzut filmul înainte să citesc romanul (maaaare greșeală în cazul de față) și deși mi-a plăcut atmosfera de basm din carte, povestea nu era cum mă așteptam eu să fie. Știu că pe moment nu mi-a plăcut pentru că voiam să fie ca în film, dar acum dacă mă gândesc, n-aș ști să spun dacă povestea așa cum era ea mi-a plăcut sau nu...

Instagram: O carte care a fost atât de frumoasă încât a trebuit să îi faci o fotografie.

Um... nu cred că am făcut vreodată vreo poză unei cărți pentru că mi s-a părut frumoasă (fie ca aspect, fie din punct de vedere al conținutului), dar cred că una dintre cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut în ultimul timp este cea de la Furtună pe Windhaven.

You Tube: O carte care ți-ai dori să devină film.

Fahrenheit 451. Dacă i s-ar face o ecranizare ca lumea, cred că ar fi exact ce are nevoie societatea de acum să vadă, ca să înțeleagă că se îndreaptă într-o direcție nu tocmai bună.

Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor.

Acluofobia de A. R. Deleanu. O s-o recomand prin toate mijloacele pe care le am până când o s-o citească toată lumea. 


Sper că v-a plăcut. Eu m-am distrat făcând aceste asocieri și mi-a plăcut mult ideea genială a jocului. Știu că unii dintre voi deja au răspuns acestei lepșe, așa că o dau mai departe blogurilor: Addicted to books, Boooks and Stuff, Boundless Daydreamer, Cărți și ciocolată, Cory's Bookfrenzy, Goldypedia, Fantasy Books, Lumea imaginară, Răzvan's bookshelf, Smile now...die later și, desigur, oricui o mai dorește pentru că nu sunt sigură că n-am omis vreun blog pe care îmi face plăcere să-l urmăresc.


O excursie in Westeros

Cam asa mi s-a parut prima intalnire a Clubului de Lectura Nemira. Eu am participat in primul rand din curiozitate. Nu neaparat ca sa aflu cum se desfasoara un club de lectura, si nu neaparat pentru ca titlul ales pentru prima dezbatere se intampla sa fie romanul meu preferat (s-a discutat despre Urzeala Tronurilor a lui George RR Martin). Acestea au fost doar motivele colaterale. Am participat pentru ca voiam sa cunosc oameni ca mine, pasionati de lectura in general si de aceasta carte in special, voiam sa vad alte persoane indragostite pana dincolo de limite de universul lui Martin.

Am primit ce voiam, si inca ceva pe deasupra. La un moment dat, intalnirea chiar a semanat putin cu cartea, mai ales atunci cand s-a pus problema alegerii unui personaj preferat: fiecare era gata sa-si apere parerea mai ceva decat Lannisterii tronul.

 
event-club-lectura-nemira-1.jpg
 

E adevarat ca in primele minute atmosfera a fost usor apasatoare, pentru ca fiecare astepta ca celalalt sa ia cuvantul, insa s-a gasit o fata curajoasa care sa sparga gheata - imi pare extrem de rau ca nu i-am retinut numele - si apoi lucurile au inceput sa mearga. Animati atat de pasiunea pentru carti, cat si de premiile oferite de Nemira, am ajuns sa ne dam repede drumul la gura si ne-am relaxat cu totii. Pana la final ma simteam extrem de in largul meu, aveam chef sa mai stam de vorba mult si bine. Nici nu concep sa nu merg la intalnirea urmatoare, la care va invit pe toti care puteti ajunge, geografic vorbind. Cartea aleasa este Dune (primul volum al seriei) si avem timp pana pe 22 aprilie s-o (re)citim.

Revenind, pe langa o multime de fani, au fost si o serie de invitati speciali: scriitorii Oliviu Craznic (... si la sfarsit a mai ramas Cosmarul) si Marian Truta (A doua venire), alaturi de George Hari Popescu (cyberculture.ro), Carmen Albisteanu (carmenalbisteanu.ro) si Dragos Butuzea (chestiilivresti.ro). Fiecare a impartasit cu noi ce a insemnat GRR Martin si seria lui pentru ei, iar Oliviu Craznic a oferit ca premiu volumul 3 din CPSF. A fost bataie serioasa pe el, s-a renuntat in final la intrebarile pregatite dinainte ar caror rapsuns il cunosteam aproape toti si s-a deschis romanul la intamplare.

A existat si un mic inconvenient, si anume faptul ca locul ales nu a fost chiar suficient de linistit cat sa ne auzim cu totii intre noi, dar in final eu am ajuns sa ma simt mult prea bine si mult prea in largul meu ca sa mai conteze.

Peste o luna o luam de la capat, calatorim direct in desterul de pe Arrakis! Ne vedem acolo?

 
Ghanda.png

Cantec de Gheata si Foc de George RR Martin

Urzeala tronurilor

coperta-urzeala-tronurilor-1.jpg
coperta-urzeala-tronurilor-2.jpg

„Intrigi şi comploturi, tragedii şi tradari, victorii si teroare in vremurile unor prevestiri sumbre. Soarta personajelor principale, a aliatilor şi a dusmanilor lor se afla intr-un echilibru precar, pentru ca fiecare doreste sa castige in jocul cel mai periculos dintre toate: Urzeala tronurilor.“ - Library Journal

„Romanul care marcheaza fara doar si poate inceputul detronarii lui Tolkien: Urzeala tronurilor.“ - Newsweek

„Martin atinge un varf absolut din punctul de vedere al tehnicii narative si al scenelor de actiune. Scriitura, imaginatia, impactul emotional si extraordinara constructie a universului sau presupun o noua definire a genului fantasy.“ - Booklist

 

Încleștarea regilor

coperta-inclestarea-regilor-1.jpg
coperta-inclestarea-regilor-2.jpg

Încleştarea regilor este cea de-a doua carte din saga fantasy Cântec de Gheață și Foc. O complexă intrigă politică, dinastii rivale, iubiri, trădări, sfetnici răuvoitori, regi incapabili, cavaleri, castele, codri de nepătruns, un gigantic zid de apărare împotriva forţelor neştiute, bastarzi şi dragoni de mult dispăruţi.

Tărâmul uitat al luptei şi răzbunării, al vrăjitoriei şi războiului. O poveste în care fecioarele se aliază cu nebunii, fraţii complotează unul împotriva celuilalt, iar morţii se ridică pentru a întuneca pământul. Într-un climat al incestului şi al fratricidului, al alchimiei şi al crimei, preţul gloriei va fi măsurat în sânge şi va fi plătit celor mai cruzi învingători.

Timpul şi-a ieşit din matcă. Vara de zece ani, liniştită şi îmbelşugată, îşi anunţa sfârşitul, iar răceala dură a iernii se apropia ca o bestie înfuriată. Cei doi conducători care asiguraseră liniştea tărâmului, Lordul Eddard Stark şi Regele Robert Baratheon, au căzut pradă intrigilor şi trădării.

De la fortăreaţa Piatra Dragonului până la tărâmurile ameninţătoare din Winterfell, haosul a pus stăpânire pe toată suflarea, iar pretendenţii la tronul Celor Şapte Regate s-au hotărât să îşi impună voinţa prin foc şi distrugere.

 

Iureșul săbiilor

coperta-iuresul-sabiilor-1.jpg
coperta-iuresul-sabiilor-2.jpg
coperta-iuresul-sabiilor-3.jpg

Dintre cei cinci rivali pentru putere, unul este mort, altul, căzut în dizgraţie, dar războaiele continuă să se dezlănţuie cu furie şi alianţele se fac şi se desfac.

Joffrey ocupă Tronul de Fier, stăpânitor neliniştit al Celor Şapte Regate, duşmanul său cel mai înverşunat, Lordul Stannis, e înfrânt şi dezonorat, iar tânărul Robb încă domneşte peste Nord din fortăreaţa Riverrun. Între timp, Daenerys, regina exilată şi stăpâna ultimilor trei dragoni, străbate continentul scăldat în sânge. În vreme ce forţele rivale pun la cale înfruntarea finală, o armată de creaturi barbare soseşte de la capătul lumii civilizate, însoţită de oastea morţilor-vii, ale căror stârvuri însufleţite sunt de nestăvilit.

Nimeni nu-şi va găsi odihna până când Cele Şapte Regate nu vor intra într-un iureş al săbiilor.

 

Festinul ciorilor

coperta-festinul-ciorilor-1.jpg
coperta-festinul-ciorilor-2.jpg

După lupte grele şi trădări fatale, cele şapte puteri care îşi disputau Westeros s-au nimicit una pe alta şi au ajuns la un pact îndoielnic. Sau aşa ar părea… Odată cu moartea monstruosului rege Joffrey, regenta Cersei conduce din Debarcaderul Regelui. Înfrângerea lui Robb Stark îi descurajează pe rebelii din Nord şi familia lui se împrăştie ca seminţele pe un pământ neroditor în tot regatul. Nu mai există decât puţine pretenţii legitime la Tronul de Fier, iar acestea sunt în mâinile celor fie prea slabi să le obţină, fie aflaţi pe meleaguri îndepărtate. Războiul care altădată fierbea în tot ținutul se stinge acum.

Dar, ca după fiecare conflict, nu trece mult şi supravieţuitorii, renegaţii şi hienele se adună şi rod oasele învinşilor chiar înainte ca moartea să îi cheme la ea. În cele Şapte Regate, ciorile încep să se strângă la un banchet de cenuşă, se leagă planuri îndrăzneţe şi se nasc noi alianţe.

Este timpul înţelepţilor şi ambiţioşilor, al înşelătorilor şi al puternicilor care vor obţine îndemânarea, puterea şi magia de care au nevoie pentru a supravieţui timpurilor întunecate ce se aştern în faţa lor. E vremea nobililor şi a plebei, a soldaţilor şi a vrăjitorilor, a asasinilor şi a învăţaţilor să se adune şi să-şi pună la bătaie averile… şi vieţile. La festinul ciorilor mulţi sunt invitaţi, dar puţini sunt cei care părăsesc în viaţă banchetul.