Urmașii de sânge și os

Recenzie: Urmașii de sânge și os

În fiecare societate există nedreptate. Iar nedreptatea va aduce după sine frica în inima unui popor. Dar oamenii măcinați de frică sunt rareori buni conducători pentru că doar unii reușesc s-o recunoască și s-o înfrunte, în loc să se lase conduși de ea. Ceilalți, însă, fac lucruri îngrozitoare în numele siguranței, accentuând nedreptatea și frica și perpetuând ciclul abuzurilor de putere. Despre asta e vorba în Urmașii de sânge și os, despre nedreptate și frică, dar și despre speranța care apare în ciuda lor.

Povestea:

Cu 11 ani în urmă, Zelie a asistat la moartea mamei ei. În aceeași noapte, noaptea Raidului, toți ceilalți copii cu părul alb din Orisha și-au văzut părinții maji uciși. În ținuturile lui Zelie, părul alb era un semn al atingerii zeilor. Toți copii însemnați astfel - numiți divineri - urmau să capete puteri magice la 13 ani și să devină astfel maji, precum părinții lor.

Dar lucrurile s-au schimbat în noaptea Raidului, când magia a dispărut din Orisha. Acest lucru i-a permis regelui să ordone uciderea tuturor majilor, care nu au avut nicio putere să se opună. Niciunul nu a supraviețuit, așa că mii de divineri au rămas orfani, dar în viață. Totuși, deși au rămas fără niciun fel de apărare, divinerii au devenit paria, excluși din societate și obligați să plătească taxe din ce în ce mai mari pentru a rămâne liberi. Cei care nu-și pot permite să plătească sunt duși în obști, niște lagăre de muncă forțată.

Dar totul se schimbă atunci când Zelie salvează o tânără care era urmărită de soldați. Necunoscuta a descoperit o cale de a aduce magia înapoi, iar Zelie i se alătură în încercarea de a restabili ordinea în Orisha.

Părerea mea:

Dacă vreți să citiți o carte cu un personaj feminin puternic, atunci pe Zelie o căutați. Văzând nedreptatea lumii ei, Zelie nu se poate abține să nu riposteze. Mereu caute să-i scape pe alții de sentimentul sfâșietor de neputință, sentiment pe care îl cunoaște prea bine încă din noaptea Raidului. Desigur, asta o pune în pericol, dar e o fire puternică și are și un pic de noroc din partea zeilor. Și n-ai cum să n-o iubești pentru curajul și îndrăzneala ei.

Revenind la zei, mi-au plăcut enorm istoria și legendele Orishei. E atât de multă culoare în poveștile lor, atât de multă frumusețe și căldură. Magia e un dar de la zei, iar zeii și oamenii sunt deopotrivă copiii Mamei, cea care a creat lumea. Nu există lupte, sânge sau trădări, ci Orisha are o mitologie bazată pe iubire și pe comunitate.

Lumea oamenilor, însă, este aceeași pe care o cunoaștem, cea condusă de frică și de dorință de putere. Majii nu sunt nici ei curați, fără vină, unii abuzând deseori de puterile lor… dar la fel de răi sunt și oamenii simpli care i-au ucis. Într-o lume cu un trecut atât de brutal, deseori lui Zelie îi este greu să aleagă de partea cui ar fi dreptatea și asta o face o eroină atât de reușită: nu e sigură de destinul ei, are deseori îndoieli, greșește uneori, e imperfectă. Dar face tot ce poate, lucru pe care l-am admirat la ea.

Restul personajelor sunt și ele foarte bine construite, evoluând (sau involuând) natural pe parcursul romanului. Spre exemplu, cei doi copiii ai conducătorului Orishei învață încet-încet să vadă realitatea nedreaptă a lumii lor, în timp ce tatăl lor decade pe zi ce trece, mânat de frică și de durere. Mi-a plăcut să le văd parcursul, să fiu alături de ei pe măsură ce înțelegeau cum arată, de fapt, Orisha condusă de tatăl lor.

La fel ca eroina, și romanul e imperfect. Există o poveste de dragoste mai puțin convingătoare și multe coincidențe care par prea convenabile. Dar într-o lume în care zeii sunt reali, câteva coincidențe nu pot strica o poveste superbă. Și povestea din Urmașii de sânge și os chiar e minunată. Deși substratul e unul legat de politică (autoarea a scris romanul pentru a atrage atenția asupra modului nedrept în care sunt tratați oamenii de culoare de către poliția americană), pe mine povestea m-a dus cu gândul la toate nedreptățile pe care și le fac oamenii unii altora, indiferent de culoarea pielii sau de orice alt aspect.

Eu am perceput romanul ca pe un semn de exclamare care să te inspire să te opui nedreptății, oricare ar fi ea. De aceea vi-l și recomand :)

Poți cumpăra cartea din librării online precum Libris sau Cartepedia.