Trilogia Sancti

Cartea de pe plajă #5: Turnul (Sancti #3)

Ultima carte citită pe plajă și ultima carte a trilogiei Sancti :) Recenziile volumelor 1 și 2 le găsiți  aici  și  aici .

Ultima carte citită pe plajă și ultima carte a trilogiei Sancti :) Recenziile volumelor 1 și 2 le găsiți aici și aici.

Povestea:

După ce Liv a găsit Grădina Raiului și a eliberat Sacramentul, îndeplinind a doua parte a profeției Mala, sfârșitul zilelor pare să fi fost evitat. Însă molima care a decimat călugării din Citadelă s-a răspândit în tot orașul Ruina și riscă să infecteze și mai mulți oameni, acum că și Gabriel o are. Iar pentru Liv problemele nu s-au încheiat deoarece o dată cu revenirea la viață a deșertului, noua oază de verdeață devine încă o dată ținta unor oameni care caută comori.

Între timp, înapoi în SUA, telescoapele NASA încep să fie sabotate de extremiști creștini care le aseamănă cu Turnuri Babel moderne, iar ancehta acestor evenimente duce la descoperirea unei numărători inverse, însă nimeni nu știe ce se va întâmpla când numărătoarea se va opri... În plus, Harta Stelară mai are gravată o serie de hieroglife care anunță alte evenimente, printre care și sfârșitul zilelor.

Ce va însemna acest sfârșit? Va mai avea loc sau nu? Și dacă da, poate el însemna și un nou început?

Părerea mea:

Din nou am amânat citirea acestei cărți cât de mult am putut pentru că nu voiam termin trilogia, nu voiam să nu mai am niciun volum din serie pe care să-l aștept sau pe care să vreau să-l citesc. Totuși, pe parcursul celorlalte volume, Simon Toyne a reușit să mă facă să-i îndrăgesc personajele, în special pe Gabriel, așa că voiam să aflu dacă reușește să supraviețuiască against all odds.

N-o să vă spun ce se întâmplă cu el, în schimb o să vă spun că mi-a plăcut faptul că volumele sunt atât de bine legate între ele încât după câteva pagini, simțeam că terminasem volumul 2 cu doar câteva clipe înainte, îmi aminteam toate evenimentele, personajele, discuțiile și unde îmi lipseau detaliile din memorie, sunt destul de sigură că mi le furniza autorul în mod subtil pentru că n-am simțit nicio clipă că Simon își dă silința să-mi reamintească, dar nici nu cred că n-am reușit să uit chiar nimic.

Pe lângă acest detaliu de stil, mi-a plăcut enorm povestea în sine, în special finalul care a fost atât de frumos și de bine gândit și explicat încât, pe lângă faptul că m-a luat prin suprindere mai ales prin simplitatea lui, m-a făcut să regret de două ori mai mult gestul de a închide cartea. Chiar mi-ar plăcea să se întâmple așa ceva și în realitate, cred că ar face lumea nu neapărat un loc mai bun (deși îmi place să cred asta), dar cel puțin un loc mult mai interesant (și mi-ar plăcea încă un volum care să aibă loc în această lume transformată).

De-a lungul întregii trilogii, autorul a (re)interpretat miturile biblice într-un mod care mi sa părut nu doar fascinant, dar și foarte original. Dacă n-ar fi fost Citadela care să-mi amintească faptul că totul e ficțiune (recunosc, am căutat-o pe Google. Știam că nu există, dar a fost descrisă atât de veridic încât nu m-am putut abține să nu verific, just in case), mi-ar fi plăcut să cred în poveștile lui, mai ales pentru că explică într-un mod foarte interesant motivul pentru care bărbații sunt cei privilegiați în cardul religiei creștine (și chiar motivul pentru care ei au fost la putere atâtea mii de ani). Totuși, nu vă imaginați că e vorba de o carte plină de îndemnuri feministe, nu e cazul.

V-aș spune mai multe, dar nu vreau să vă stric plăcerea cu mai multe informații decât e cazul, așa că închei recomandându-vă trilogia. Depinde foarte mult ce definiție aveți voi pentru cărțile „de vară”, dar dacă această definiție implică romane captivante, pe care să nu vrei nici să le lași jos, dar nici să se termine, atunci trilogia Sancti e perfectă pentru vară!


Recenzie vALLuntara: Cheia de Simon Toyne

Cand am mers la lansarea acestui roman, care a avut loc in prezenta autorului, nu stiam absolut nimic despre el sau despre cartile sale. In cateva minute m-a vrajit, asa ca mi-am cumparat ambele volume. Pe primul, Sanctus, l-am citit la cateva zile dupa, curioasa sa vad daca Simon Toyne scrie la fel de frumos pe cat vorbeste. Raspunsul e "normal ca da!".

Am fost captivata imediat (dovada recenzia romanului, pe care o gasiti aici), asa ca n-am putut rezista prea mult in fata celui de-al doilea volum al seriei, Cheia, care mi-a placut chiar mai mult, deoarece povestea "creste", apar mai multe personaje, mai multe planuri narative si deci e mai mult suspans si mai multe rasturnari de situatie.

coperta-cheia.jpg

Rezumat:

Citadela a fost zguduita de o explozie. Sacramentul a fost eliberat. Profetia s-a implinit. Calugarii Sanctus sunt toti pe moarte. Abatele si Prelatul sunt morti, Liv si Gabriel nu. Insa povestea e departe de a se fi incheiat.

Evenimentele din Ruina nu au trecut neobservate pe plan international si presa arde de nerabdare sa smulga toate informatiile despre Citadela, acum ca - pentru prima data - niste oameni au parasit-o. Insa Biserica are propriile interese, asa ca scopul celor din Vatican este sa se asigure ca supravietuitorii pastreaza tacerea. Si mortii nu vorbesc.

In plus, pe glob au inceput sa aiba loc o serie de cataclisme si nici Citadela nu e ferita de probleme de necontrolat: o boala misterioasa afecteaza copacii din gradini... si se pare ca se transmite la oameni.

Solutia e tot in mainile lui Liv: daca prima profetie era echivalentul mala al Facerii, exista si opusul ei, echivalentul Apocalipsei reprezentat de Profetia in Oglinda pe care Liv trebuie s-o indeplineasca pentru a opri atat cataclismele, cat si molima.

My view:

Expresia "a citi pe nerasuflate" abia incepe sa descrie modul in care se citeste aceasta carte. Da, am spus "se citeste" si nu "am citit" pentru ca dupa primele pagini, cred ca oricine va fi prins in lantul evenimentelor, fara sa mai poata scapa pana cand nu a citit ultimult cuvant... Si chiar si atunci eu as fi continuat, insa trebuie sa astept rabdatoate urmatorul volum.

Dupa cum am spus la inceput, povestea a "crescut" mult in acest roman. Mi-a placut in special preotul Clementi din Vatican pentru faptul ca e extrem de realist: si-a dat seama ca traieste intr-o lume guvernata de bani, asa ca vrea sa imbogateasca Biserica. Nu conteaza cum. De fapt, imi place ca toate personajele "religioase" isi gasesc scuze chiar si pentru cele mai atroce decizii. Numai mie mi se pare ca Dumnezeul vostru n-o sa va ierte asa repede pentru ca ucideti, mai ales daca o faceti in numele lui? Oricum, imi place ca toti "credinciosii" din carte par sa creada ca "scopul scuza mijloacele".

Si Fantoma e un personaj foarte interesant, cred ca o sa va placa foarte mult de el, mai ales spre final, cand ii aflati povestea... insa va las sa descoperiti singuri surpriza pe care v-o rezerva autorul cu acest personaj.

Cat despre "vechii" cu care ne-am obsinuit... Pe parcursul romanului, a ajuns sa-mi placa enorm de Gabriel. Nu ca nu mi-ar fi placut din start, dar in acest volum mi se pare nu neaparat ca am aflat mai multe despre el, cat ca am ajuns sa-l cunosc mai bine, sa inteleg cum gandeste, sa-l vad in actiune... Si l-as lua acasa fara sa stau pe ganduri!

Asadar, Cheia este un roman scris superb, o continuare excelenta, deoarece dezvolta povestea si, nu in ultimul rand, un roman care te lasa cu sufletul la gura si numarand zilele pana pe 11 aprilie, cand se lanseaza oficial cartea urmatoare din serie.

Acest articol face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Daca recenzia va strange minim 15 comentarii de la persoane diferite, Editura ALL ne va oferi un copacel spre plantare.

 

Recenzie: Sanctus de Simon Toyne

Dupa ce a fost publicat Codul lui DaVinci, in mass-media s-a facut mare tambalau. Cartea - pe care recunosc ca n-am citit-o - pleaca de la ideea ca exista o intreaga conspiratie cu rolul de a ascunde ceva ce ar da peste cap credinta oricarui crestin. Din acest punct de vedere, Codul lui DaVinci si Sanctus se aseamana, pentru ca amandoua pornesc de la premiza ca Biserca ascunde ceva.

Sanctus.indd

Rezumat:

Cartea debuteaza cu moartea unui calugar care se arunca din Citadela - un munte sfant imaginar, aflat in Turcia - in vazul intregii lumi. Acest lucru ar putea fi primul eveniment anuntat de o profetie antica pe care putini o cunosc.

Liv, sora calugarului, il credea disparut asa ca atunci cand el ajunge in toate ziarele si la toate stirile, ea abandoneaza totul, parasind Statele Unite si plecand in Turcia pentru a afla ce s-a intamplat cu fratele ei in ultimii ani si ce l-a impins la sinucidere.

Asa ajunge ea in mijlocul evenimentelor, devenind atat tinta calugarilor din Citadela, care vor sa impiedice deznodamnatul profetiei, cat si a urmasilor unui trib antic, care vor indeplinirea aceleiasi profetii.

My view:

Cartea este superba, e scrisa intr-un ritm alert care te impiedica s-o lasi din mana, iar misterul si tensiunea sunt amplificate cu fiecare cuvant citit. Personajele sunt foarte bine conturate, trecutul lor fiind bine pus la punct astfel incat amintirile strecurate printre randuri le fac sa para niste persoane extrem de reale. De asemenea, e foarte usor sa te atasezi emotional de ele tocmai din cauza detaliilor pe care le afli, detalii care, impreuna cu actiunile si motivatiile din spatele lor, le fac sa-ti mearga direct la suflet.

Citadela ca punct de reper este la randul ei "inventata" foarte detaliat si desi stiam ca nu exista, nu m-am putut impiedica sa dau un search pe google sa verific, atat de reala mi s-a parut cand am termiat cartea.

Cat despre povestea "reala" a Facerii care sta in spatele profetiei si pe care calugarii Sancti din Citadela incearca sa o mentina secreta, e, la fel ca restul romanului, extrem de bine construita, detaliile imbinandu-se perfect ca-intr-un puzzle. Si e si foarte frumoasa in sine.

Per total, a fost o placere sa citesc cartea (sau, mai bine zis s-o "devorez" pentru ca mi-a fost extrem de greu sa ma opresc din citit pana cand n-am terminat-o). V-o recomand si sper sa va placa la fel de mult ca mie :).