Transfer

Recenzie: Transfer de Michael Haulica

Exista carti pe care le citesti ca sa-ti umplii timpul cu ceva si eventual sa razi putin. Exista carti pe care le citesti pentru ca ti le-a recomandat cineva la a carui parere tii. Exista carti pe care le citesti pentru ca ti-a placut coperta, descrierea sau pentru ca ai recunoscut numele autorului. Exista nenumarate motive pentru a citi carti. Insa cel mai de pret motiv este pentru ca o carte este cu adevarat bine scrisa.

Transfer contine 4 povestiri legate intre ele care se petrec in Inand. Cu fiecare poveste, aflii mai multe despre acest loc, incepi sa-i cunosti oamenii si modul lor de viata. Inchizi cartea convins ca acest Inand e un loc tare ciudat. Insa nu ti-l poti scoate din minte, asa ca te gandesti la el, incepi sa-i compari "ciudateniile" cu lucruri din viata de zi cu zi, lucruri care ti se intample tie, lucruri pe care le vezi pe strada... Si Inand incepe sa semene din ce in ce mai mult cu lumea ta.

Sa luam ca exemplu chiar fenomenul care da numele romanului: Transferul. In Inand, ai posibilitatea sa te "muti" pentru o perioada de timp in corpul altei persoane. O persoana care vrea, desigur. Si care e si platita pentru asta. Pare scandalos, pare o intruziune nemapomenita, pare de neacceptat? Dar tu, cititorul acestui blog, ai incerca Transferul daca ar fi posibil? Ai vrea sa traiesti in pielea altcuiva, in viata altcuiva? Ai folosi acel corp ca sa-ti spionezi prietenii, sa aflii cum vorbesc ei despre tine? Ai incerca sa spargi o banca? Ai trai pur si simplu in rolul persoanei pe care o inlocuiesti? Ai incerca sa fii o persoana de sex opus? Indiferent ce ai face, n-ai vrea sa incerci oricum, doar ca sa vezi cum e sa fii literalmente in pielea altcuiva?

Si pana la urma, nu facem cu totii asta, zilnic? La o scara mai mica, dar tot aia e. De fiecare data cand ma asez la computer si scriu, eu devin Ghanda. E ea la fel ca mine? Nu cred. Uite o diferenta clara: ea sigur nu gesticuleaza cand vorbeste :)). Si voi faceti acelasi lucru. Nu vi s-a parut niciodata ca sunteti mai indrazneti pe net? Mai vorbareti? Mai haiosi? Mai... altfel? Cu un nickname potrivit, chiar puteti sa vorbiti cu prietenii vostri fara ca ei sa stie ca sunteti altcineva decat niste straini prietenosi. Partea cu jefuitul bancii e mai grea, totusi... Dar facand aceasta paralela destul de simpla, brusc ideea din Transfer nu mai e asa revoltatoare. Poate chiar incepe sa devina atractiva... Dar Transferul are consecintele sale... pe care le puteti descoperi singuri, citind cartea :D

Si v-o recomand nu doar pentru idee, dar si pentru ca este una din cartile despre care vorbeam la inceput, este o carte cu adevarat bine scrisa. De obicei, atunci cand citesti ceva, te astepti ca frazele sa contina cate o idee transpusa in cuvinte, cuvinte pe care la randul tau le transformi in ganduri. Insa in Transfer, veti intalni pur si simplu ganduri. Sunt fraze lungi, care duc de la o idee la alta exact asa cum noi insine facem salturi in gandire. Cuvintele curg intr-un mod pe care nu l-am mai intalnit in niciun alt roman si care m-a captivat inca de la primele pagini. N-am mai putut lasa cartea din mana, si sper ca nici voi nu veti putea. Asadar, nu-mi ramane decat sa va urez spor la citit :).

 

Cuvinte #5

De obicei, in timp ce citesc o carte sau dupa ce o termin, nu remarc citate deosebite. Imi raman in minte idei, actiuni, evenimente, dar nu citate propriu zis. Cartea Transfer scrisa de Michael Haulica e diferita. Abia am trecut de jumatate si deja mi s-a intamplat de cateva ori sa ma opresc si sa recitesc o fraza pentru ca mi se pare extraordinar de frumos scrisa. Am ajuns chiar sa-mi notez paginile la care am gasit asemenea pasaje, pentru ca o sa vreau sa le mai recitesc din cand in cand.

Am aruncat o privire peste selectiile de pana acum si am ales una pe care am recitit-o de vreo 10 ori pana sa trec mai departe, atat de mult mi-a placut:

-Da, ne vedem mîine.
"Dacă vom mai trăi. Dacă lumea va mai fi", continuă sidirromul în gînd, convins fiind că lucrurile astea cu "pe mîine", "ne vedem la ora ţ" sînt niste aiureli care încearca să ascundă fragilitatea vieţii, insecuritatea, teama de necunoscut. "Cum adică ne vedem mîine? Păi, ştim noi ce va fi mîine? Stim noi dacă vom mai fi mîine? Dacă lumea va mai fi?" Nu, nu ştim dacă lumea va mai fi mîine, dar noi existăm tocmai pentru că ne facem planuri de care ne ţinem, pe care le urmărim pînă la capăt, pînă la împlinirea lor şi întotdeauna mai lăsăm şi pe "mîine" cîte ceva.

© Michael Haulică - Transfer - Millenium Books


Voua cum vi se pare? :D