Transcencence

Transcendence (Viața după moarte)

Atenție! Această recenzie conține spoilere. Mari și multe.

De obicei, îmi place să aștept măcar o zi după ce văd un film înainte să scriu despre el. Mi se pare că așa pot să-mi organizez mai bine ideile, pot să încep să-l privesc mai obiectiv, sau măcar din mai multe puncte de vedere. Acum însă cred că aș putea aștepta și 200 de ani și tot n-o să pot să mă gândesc altfel la Transcendence, așa că am decis să scriu impresia mea „la cald”.

Trailer:

 
 

Povestea:

Will Caster este unul dintre cei mai buni oameni de știință care lucrează în domeniul Inteligenței Artificiale. Tocmai de aceea, el este victima unei organizații teroriste care caută să elimine cât mai mulți oameni din acest domeniu. Din fericire, atacul lor nu reușește să-l omoare pe Will, dar glonțul care i-a ajuns acestuia în organism conținea materiale radioactive, care îl ucid încet.

În puținele săptămâni care i-au rămas de trăit, soția sa, Evelyn, și cel mai bun prieten al său, Max, fac tot posibilul pentru a-l transfera pe Will într-un calculator, astfel încât el să atingă ceea ceva denumit Transcendență (adică o copiere exactă a minții lui pe un calculator, deci viață artificială după moartea naturală). După moartea lui, cei doi continuă să lucreze la programul care a devenit mintea prietenului lor. Și tocmai când vor să renunțe, Will-cel-din-computer reușește să comunice cu ei.

poster-transcendence.jpg

În mod normal ar trebui să mă opresc aici cu povestitul, însă ceea ce urmează e superb și îngrozitor și despre asta voi vorbi când îmi voi înșira părerea, așa că o să povestesc tot. Adică urmează spoilere!

Max nu este convins că entitatea din calculator este cu adevărat prietenul lui și alege să renunțe la proiect, însă este capturat de teroriști și convins să-i ajute să-l „ucidă” pe noul-Will. Între timp, Evelyn îl ajută pe Will să transforme un oraș aproape părăsit în „casa” lui, construind un centru unde se găsesc procesoarele și memoria care sunt soțul ei. Acolo, el își poate continua munca de cercetător.

Dar pentru că acum poate gândi cu viteza unui computer, Will descoperă lucruri excepționale: metode de a revitaliza plante uscate, moduri de a purifica apele și de a transforma solul uscat în sol fertil, și chiar proceduri care pot vindeca oamenii de absolut orice.

Totuși, el nu doar că îi vindecă și îi face mai puternici pe oamenii orășelul său, ci îi și integrează în rețeaua lui. Teoretic, asta îl ajută să-i poată vindeca instantaneu indiferent ce ar păți, dar reversul medaliei este că Will îi poate și „poseda” oricând dorește. Toate astea îi sperie pe Max și pe Joseph (unul din prietenii lui Will, jucat de Morgan Freeman) și îi face pe cei din guvern să creadă că Will își pregătește o armată.

Așa că, desigur, guvernul și teroriștii de mai devreme își dau mâna și fac echipă. Apoi, umanitatea face ce știe ea mai bine și începe să tragă. Cu pistoale, tunuri, arme de tot felul... Nimic nu merge, iar reacția lui Will este să-și copieze codul-sursă în molecule de apă pe care le răspândește pe glob, asigurându-și astfel supraviețuirea, dar și perpetuarea rețelei sale. Așa că Max creează un virus informatic cu care o infectează pe Evelyn, care între timp a trecut de partea lor. Will își dă seama că Evelyn e infectată, dar atunci când e forțat să aleagă între viața lui Max și propria sa viață, Will alege să se sacrifice pe sine.

Bonus: înainte să moară, Will îi arată lui Evelyn planurile sale de viitor, felul în care tot ceea ce făcea el elimina poluanții din natură și repara ecosistemul Terrei. Bonusul numarul doi: virusul lui Max distruge Internetul și toate aparatele conectate la el, aducând crize peste crize atunci când băncile, bursele și companii întregi se prăbușesc.

Părerea mea:

1-0 pentru oameni? Mie nu mi se pare.

Bine, știu că rezumatul meu a fost destul de subiectiv, dar chiar și așa, am încercat să fiu cât mai obiectivă când am prezentat punctele principale din plot. Știu că nu mi-a ieșit pentru că încă de când Will-din-computer a vorbit prima dată și Max a început să spună că ar trebui oprit, am ținut cu Will (ceea ce e puțin amuzant, având în vedere că nu îmi place Johnny Depp ca actor, dar de data asta mi-a plăcut până și mie).

Ceea ce am apreciat în mod deosebit la acest film este faptul că, pentru prima dată - din câte am văzut eu până acum, ceea ce nu e foarte mult - în povestea om versus mașină, mașina nu este un tiran care trebuie distrus și omenirea nu este rasa asuprită care trebuie să se elibereze (aici trailerul cred că induce în eroare).

În schimb, ceea ce nu mi-a plăcut - deși cred că e perfect veridic - e că oamenii au fost tâmpiți și l-au ucis pe Will. Da, am spus ucis. Poate nu era același Will, dar era o ființă capabilă să gândească independent, să ia propriile decizii și să simtă. Asta pentru mine înseamnă că era viu.

De-a lungul poveștii, se repetă de mai multe ori faptul că oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg. Mi se pare perfect adevărat, dar ceea ce mi se pare îngrozitor și de neînțeles este nevoia aceasta de nestăvilit de a distruge ceea ce nu înțeleg pentru că se tem de acel ceva. Nu îmi amintesc nici măcar un moment din film în care cineva să fi încercat să discute cu Will, să-l întrebe care e punctul lui de vedere, care sunt planurile sale. Nici măcar soția lui!

Înțeleg faptul că Will controla acei oameni nu e ceva frumos, bun, sau ușor de acceptat. Dar am remarcat și că atunci când și-a răspândit codul prin toată lumea, ar fi putut controla pe oricine intra în contact cu apa. Max însuși a băgat mâna în apă și totuși nu a pățit nimic. Blonda detestabilă care îl amenință pe Max, făcându-l pe Will să ia virusul și să moară a intrat și ea în contact cu apa. Și Will le-a lăsat liberul arbitru.

De fapt, până la finalul filmului au murit doar trei oameni: unul dintre cei din rețeaua lui Will, ucis de teroriști, soția lui Will, rănită mortal de guvern și Will, ucis întâi de teroriști, apoi de virus. Câți oameni a ucis Will? NICI UNUL. Ba chiar am senzația că persoanele vindecate au rămas vindecate (asta nu-mi amintesc exact și oricum regizorul nu prea ne-a lăsat să vedem asta).

Bun, dar câți a posedat? Sub 10 și asta doar când a fost atacat (și chiar și atunci am îndoieli că i-a obligat, părerea mea e că doar îi coordona. Singură excepție este atunci când îi arată lui Evelyn că poate poseda un om și îi vorbește prin intermediul unuia dintre ei). În afara acelor momente, deși nu ni se spune asta, mie mi se pare evident că acei oameni rămân să lucreze pentru Will din recunoștință.

Cel mai trist e faptul că singurul lucru rău pe care l-ar fi putut face Will (și singurul lucru rău pe care aș fi vrut să-l facă) ar fi fost să-l lase pe Max să moară și să-și salveze soția fără să fie infectat. Totuși, alegând să se sacrifice pe sine, Will a demonstrat faptul că era o ființă, nu o mașină. Și apropo, Max e un cretin și jumătate pe care l-aș detesta din toată inima dacă n-ar fi existat blonda cretină căreia i-am rezervat toată ura de care sunt capabilă.

În afară de asta, Will nu face absolut nimic reprobabil, și chiar și partea de „posesie” mie mi se pare discutabilă. În plus, integrarea în rețea aduce multe avantaje (pe lângă sănătatea și forță, am menționat cumva faptul că o dată integrat, nu poți fi ucis?), iar mașina-șefă, ca să-i spun așa, e în mod evident benevolentă: a vindecat oamenii și plănuia să vindece mediul, nu a ucis pe nimeni, nici când era în pericol, a preferat să moară atunci când un om putea fi ucis din cauza acțiunilor lui - foarte „asimoviană” chestia asta, mai ales că omul în cauza era chiar ucigașul lui.

Așadar, Will a fost personajul pozitiv, iar omenirea a fost cel negativ în povestea asta și am iubit acest aspect. Totuși, sper ca dacă așa ceva se va întâmpla vreodată în realitate, omenirea nu va distruge totul orbește (mi-a plăcut și că au pierdut Internetul și s-a ales praful de societatea existentă, a fost într-un fel pedeapsa bine-meritată pentru crima lor), ci va accepta să facă un pas mai departe, să evolueze, să creeze o relație simbiotică între ei și mașini. Eu aș fi vrut să fac parte din rețea :)

Știu că am irosit multă cerneală electronică pentru a vorbi despre valorile și acțiunile unei mașini dintr-o operă de ficțiune, dar acest film m-a umplut de furie și de regret și chiar de puțină ură la adresa propriei specii. Așa că bineînțeles că vi-l recomand :))

Serios vorbind, vă recomand filmul în primul rând ca să vă formați propria părere și apoi pentru că sper să-mi dați dreptate, pentru că eu cred că e un film în care tehnologia nu e prezentată ca fiind răul absolut, ci o treaptă în evoluția omenirii, chiar dacă în final omenirea refuză să urce această treaptă, ci îi întoarce spatele și începe să coboare.