Târg de carte

Book Haul - Gaudeamus

A trecut și Gaudeamusul de anul acesta, și-am rămas fără poze noi în telefon (serios, toată lumea are zeci de poze de la târg, numai eu am apărut doar în fotografiile altora, prea entuziasmată să-mi amintesc că ar fi fain să fac poze cu oamenii), cu o grămadă de amintiri minunate, cu prieteni noi și reîntâlniri cu amici și, normal, cu un teanc de cărți.

Inițial, mă gândeam să vă spun câteva cuvinte despre fiecare volum și motivele care au stat în spatele achizițiilor mele, dar ar fi ieșit un articol destul de lung și de repetitiv. Majoritatea cărților le-am luat pur și simplu pentru că sunt noutăți apărute la niște edituri care mi-au câștigat încrederea sau sunt romanele unor autori pe care îi apreciez :)

Desigur, ar fi și argumentul prețurilor. Din fericire pentru mine, m-am putut încadra lejer în bugetul pentru târg, așa că n-a trebuit să fac alegeri dureroase. Totuși, asta se întâmplă doar pentru că îmi plănuiesc bugetul știind cam la ce prețuri să mă aștept. Am mai discutat despre cum nu reducerile sunt miza acestor evenimente, ci aducerea tuturor pasionaților și creatorilor de carte la un loc. Așa că știam că prețurile vor fi cele normale, de producător, fără reduceri apocaliptice și de neratat (deși au existat reduceri, chiar bune). Dar eu ador să cumpăr cărți la târguri, indiferent de cât de puțin sunt tăiate prețurile (asta e valabil doar de când sunt angajată, în facultate trăgeam de fiecare leu ca să cumpăr cât mai mult material de citit).

Am și un argumentul destul de obiectiv: cărțile de la Gaudeamus care m-au interesat pe mine sunt noutăți. O parte nici măcar nu sunt încă disponibile online, iar celelalte sunt destul de noi, așa că nu prea au reduceri mari. În plus, dacă le-aș fi comandat online ar fi trebuit să aștept curierul să mi le aducă, pe când de la târg am plecat cu ele direct acasă <3

Revenind la book haul, mai jos am pus copertele tuturor volumelor cărora va trebui să le găsesc loc în bibliotecă. Unele imagini au link-uri care vă vor duce pe site-uri de unde pot fi cumpărate cărțile, altele încă nu sunt disponibile pentru comenzi. Și pentru că habar n-am ce să citesc după ce termin romanul pe care l-am început înainte de târg (Pădurea întunecată), te invit pe Facebook să-mi dai o mână de ajutor ;)

Desigur, târgul n-a fost numai o ocazie să-mi aprovizionez biblioteca, ci motivul principal pentru care am mers a fost să-mi reîntâlnesc o serie de prieteni, autori, editori și cititori, dar și să cunosc lume nouă. Mi-am petrecut câteva seri plecând de la Gaudeamus și ieșind în oraș cu niște oameni minunați, dar preferata mea a fost seara de vineri, când am organizat o mică „ieșeală” la Bohemia Tea House, alături de niște fete foarte faine. Andreea, Ioana, Iulia, Dumitrița, Leontina, Tigruț, Dede, Teo, mă bucur că ați acceptat invitația mea și sper că v-ați simțit la fel de bine ca mine! Abia aștept să vă revăd și abia aștept următorul târg de carte (dar și vacanța de Crăciun, când probabil voi citi cea mai mare parte din romanele cumpărate <3)


#3cărți de neratat la Gaudeamus

Disclaimer: am de gând să-mi cumpăr mult mai mult de #3cărți de la Gaudeamus. Și știu că probabil și voi aveți planuri mari și o listă destul de clară. Prin urmare, nu cred că nu vă pot ispiti cu toate titlurile care mi-au făcut mie cu ochiul, așa că am ales doar trei pe care vreau să vi le prezint. Toate sunt semnate de autori români pe care îi puteți întâlni la târg.

Totuși, înainte să vă vorbesc despre titlurile din lista mea, vreau să vă invit să-mi spuneți și voi în comentarii trei volume pe care abia așteptați să le cumpărați de la Gaudeamus. Poate mă ispitiți și voi pe mine ;)

 

Bezna de Flavius Ardelean

Nu pot spune că am un autor preferat, pentru că există mulți scriitori pe care îi admir din motive foarte diferite, așa că nu-i pot compara între ei. Totuși, pe Flavius nu-l pot compara cu nimeni. Are un stil fabulos de a te purta prin meandrele cuvintelor și, simultan, prin meandrele tale. Citindu-l am simțit că uneori, cărțile lui sunt oglinzi în care regăseam părți pierdute din mine. În plus, are o imaginație incredibilă - bolnavă, dar incredibilă. Imaginile din cărțile lui se vor lipi de voi și n-o să vă mai dea pace.

Așadar, sunt extrem de nerăbdătoare să citesc un roman scris de el pentru un public mult mai tânăr. Nu-mi pot imagina cum se poate adapta stilul lui la această categorie de vârstă, dar abia aștept să aflu :)

 
coperta_gemini_vol3.jpg

Ops Files: Intelligenex (Gemini #3) de Monica Ramirez

Deși n-am citit niciun volum din serie, abia aștept încheierea trilogiei Gemini, ca să o pot citi pe toată, fără pauze. Nu de alta, dar seria Alina Marinescu m-a învățat că Monica știe cum să încheie o carte în așa fel încât să numeri zilele până când apare continuarea.

De aceea n-am mai riscat de data asta, ci am decis să aștept. Însă pot vă recomand cu încredere seria pentru că știu cât de pline de acțiune și de întorsături de situație sunt romanele Monicăi. În plus, câteva fete (ale căror identități trebuie să rămână secrete) au citit deja primele volume și m-au asigurat că sunt geniale!

 
coperta_flamura_neagra.jpg

Flamura neagră (Cronicile Kanjerilor #1) de Miloș Dumbraci

Mi-a plăcut mult volumul de povestiri al lui Dumbraci, ceea ce m-a făcut foarte curioasă cu privire la roman. În plus, e bazat pe Piele de Fier, o povestire pe care o găsiți pe blogul lui, dacă vreți să vă faceți o idee mai clară despre subiectul romanului.

Pe mine m-a intrigat, așa că abia aștept să citesc cartea :)

 

Bonus (pentru că nu e deloc ușor să alegi doar 3 cărți dintr-un wishlist mult mai mare): Vă recomand să căutați prin târg Camera 66(6) și Singurătatea singularității. Primul este un roman care spune povestea a 6 tineri care locuiesc într-o cameră de cămin din Cluj. Eu una am făcut facultatea în orașul în care am crescut, așa că n-am avut niciodată parte de experiența trăitului la cămin și cumva sunt curioasă cum e, așa că m-a atras cartea. Iar Singurătatea singularității este cel mai recent volum semnat de Alexandru Lamba, ale cărui cărți le-am adorat până acum, așa că dacă vă place SF-ul, n-o ratați!

Abia aștept târgul și sper să ne vedem acolo în număr cât mai mare. Dacă dați de mine, salutați-mă, mi-ar face mare plăcere să stăm de vorbă :D (sunt șanse mari să mă găsiți sâmbătă, când au loc lansările cărților SF&F, lansări pe care le-am centralizat aici)


#3cărți de cumpărat de la Bookfest

 
bookfest-2018.png
 

Pentru mine, Bookfest-ul e o ocazie perfectă să mă rup de realitatea cotidiană, să mă pierd printre rafturile pline de cărți și printre oamenii care abia așteaptă să le citească. De aceea, mi-am dorit să recomand #3cărți cu ocazia târgului. Desigur, am de gând să-mi cumpăr ceva mai multe titluri, dar pe acestea le am în fruntea listei:

Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky  (Nemira)

E o poveste despre o planetă terra-formată și abandonată, apoi regăsită de oameni. Însă ceea ce au lăsat în urmă a evoluat și în absența lor. Așadar, pe scurt, e o carte cu o premiză fascinantă despre viață care înșală așteptările. Și pentru că în ultimul timp am citit mai puțin SF, abia aștept să-mi dezmorțesc imaginația cu o poveste extraterestră, condimentată cu probleme de morală.

 

Sinuciderea ielelor de Ana Mănescu (Herg Benet)

N-am citit niciuna dintre cărțile Anei apărute până acum, dar am auzit-o pe ea citind într-o seară. Proza ei părea una dintre cele care curge și se învârte în jurul tău până când te scoate din piele și te poartă departe, într-o lume plăsmuită din cuvinte. Una dintre povestirile din acest volum a apărut în Revista de suspans, așa că puteți înțelege exact care e senzația pe care ți-o dă textul. Oricum, abia aștept să citesc volumul :)

 

Spulberă-mă de Tahereh Mafi (Leda Edge)

Știu că e o reeditare, dar este și o promisiune că următoarele volume din serie vor apărea cât de curând. Și deși povestea din primul volum nu m-a impresionat prea tare, mi-a plăcut extrem de mult stilul în care e scrisă cartea. Așa că am decis că aș vrea s-o recitesc, sunt curioasă cum mi se pare romanul acum.

 

Bonus: Cele mai frumoase povestiri SF&F ale anului 2017 (Vremea)

Am ales s-o păstrez ca bonus pentru că experiența recentă a Blogosferei SF&F m-a învățat să fiu mai precaută cu recomandările, mai ales când n-am citit cartea. Totuși, am încredere în majoritatea numelor din cuprinsul acestui volum, așa că eu una am să-l citesc cât de curând. Vedem după dacă a meritat sau nu :)

 

Voi ce titluri aveți pe lista pentru Bookfest? Cât de greu v-a fost să faceți o selecție? Putem discuta în comentarii sau, și mai bine, ne putem vedea la after-party-ul pentru bloggerii de carte, care are loc sâmbătă 2 iunie, la ora 19:30, în Epic Bar. Mai multe detalii aveți în evenimentul de pe Facebook :)

 
 

Gaudeamus 2017

Zilele trecute, am avut o discuție interesantă cu un autor care mi-a povestit cum i s-a schimbat perspectiva asupra cărților citite după ce a început să scrie. Mai exact, a început să analizeze din alte puncte de vedere poveștile citite, a devenit foarte atent la elemente de structură pe care nu le observa înainte.

Asta cred că e valabil cu noi toți. De-a lungul timpului, din cauze diverse, ni se schimbă perspectiva asupra anumitor lucruri pentru că începem să le privim din alt unghi. Și asta se întâmplă inclusiv atunci când vine vorba despre cărți. Citind mai mult, începem să observăm mai ușor clișeele. Trăind anumite lucruri, reacțiile nenaturale ale unor personaje ne sar în ochi. Învățând diverse lucruri într-un anume domeniu de activitate, începem să taxăm scăpările unui autor care nu cunoaște formal acel domeniu.

gaudeamus-2017.jpg

La fel se întâmplă și cu târgurile de carte. Participând an de an, începi să observi anumite lucruri care se repetă, începi să înveți ce părți te interesează și care trebuie evitate, înveți să nu te mai rătăcești printre standuri și descoperi unghiurile de unde ies cele mai faine poze (la ultima parte mint, tot nu știu de unde să fac o panoramă care să cuprindă așa cum trebuie Gaudeamusul).

Tot așa, descoperi că fiecare persoană trăiește Gaudeamusul diferit. Sunt cei care vin pentru lansări și cei care-și dau ochii peste cap, sătui să le tot ocolească. Sunt cei care simt că se sufocă după 10 minute petrecute în aglomerație și cei care-și doresc să întâlnească „pe viu” toți acei oameni „de pe net” care le împărtășesc dragostea pentru cărți. Sunt cei care se plâng de prețurile mari și cei care cumpără o carte pentru un străin pentru că așa au simțit în acel moment (chiar am văzut asta, mi s-a părut un gest extraordinar). Sunt o mulțime de persoane diferite și fiecare se bucură de alte aspecte ale mozaicului de oameni, cărți și zumzet care este Gaudeamus.

De-a lungul timpului, am trăit Gaudeamusul în multe feluri, dar niciodată nu mi s-a părut că l-am trăit la fel de relaxat ca anul acesta. Știam ce zile sunt mai puțin aglomerate, așa că am profitat de ele ca să schimb câteva cuvinte cu oamenii de la editurile mele preferate, să „iau pulsul” târgului. Mi-am împărțit cumpărăturile pe mai multe zile, ca să nu mai stau mereu cu teama că vor ceda bretelele rucsacului. Am ocolit parterul aglomerat folosind inelele superioare, mult mai aerisite. Am răspuns la sondajele fetelor de la ieșire, chestie care îmi face extrem de multă plăcere. Am decis că sunt atât de multe lansări înghesuite într-un timp atât de scurt încât nu trebuie să ajung la toate, așa că m-am concentrat mai mult pe autografe decât pe fugitul de la o lansare la alta.

În schimb, am încercat cât mai mult să vorbesc cu oamenii. Un salut scurt, câteva cuvinte schimbate, un semn de carte făcut cadou... luate individual, majoritatea interacțiunilor n-au fost mare lucru. Dar adunate, a fost ca o reuniune a tuturor oamenilor care-mi sunt foarte dragi. N-am reușit să ies la tradiționala „bere de după” decât într-o seară, cu un grup mic. Mi-ar fi plăcut să petrec mai multe nopți la un pahar de vorbă, dar am fost (și sunt) răcită, așa că imediat ce se făcea seară, începea tusea și imediat voiam doar să mă bag în pat și să dorm.

Însă a fost Gaudeamusul pe care mi l-am dorit mereu, cel care aduce la un loc toți oamenii care-mi sunt dragi și toate cărțile pe care mi le doresc. Au fost multe momente speciale, unul dintre ele fiind cel în care Răzvan a venit special la mine ca să facem cunoștință „oficial”. N-am fost foarte vorbăreață, eram destul de obosită, dar mi-a plăcut mult gestul lui :)

Voi ați ajuns la târg? V-ați luat ceva cărți faine? Dacă da și dacă vreți să vă lăudați cu ele pe Instagram, folosiți haștagul #gaudeamusbookhaul și puteți câștiga o carte de la mine ;) Detalii aici.


Voluntar la frontieră: Final Frontier #6

Afis FF6.jpg

După ce m-am distrat anul trecut ca voluntar la evenimentul meu literar preferat, anul acesta n-aveam cum să nu-mi reiau rolul și să dau o mână de ajutor la organizarea ediției cu numărul 6 a Final Frontier. De data asta, am transformat Centrul Cultural „Casa Artelor” în casa iubitorilor fantasticului în toate manifestările lui. Locul cred că a fost cel mai fain de până acum: central, luminos, încăpător... câteva roți zimțate în plus și ar fi fost un decor de-a dreptul steampunk. În plus, voluntarii de la I <3 S3 ne-au ajutat mult la aranjarea spațiului înainte și după târg.

La fel ca anul trecut, mi s-a părut fascinant modul în care câteva săli s-au umplut de cărți, figurine, tricouri, roboți, imprimante 3D și, desigur, de oameni faini care abia așteptau să se bucure de tot ce are Final Frontier de oferit. Am reușit și eu să arunc un ochi peste noutățile editurilor, deși mai mult în momentele de dinaintea începutului oficial al zilei, când nu aveam prea mare lucru de făcut.

Așa am reușit să aduc acasă un mic turnuleț din care se vede clar că în materie de achiziții de la târguri, prefer autorii români. Motivul nici nu e greu de ghicit: autografeee! Și nu mă refer doar la o semnătură aruncată pe carte, ci la cele câteva clipe de interacțiune în care majoritatea îmi mulțumesc pentru diverse, de la promovare și încredere, la simplul fapt că am cumpărat cartea. Reacția lor mă surprinde de fiecare dată, pentru că eu ar trebui de fapt să le mulțumesc pentru lumile fantastice în care mi-au permis să evadez în momentul în care le-au mutat din imaginația lor în cărțile pe care le scriu. Bine, iubesc și dedicațiile care mai de care mai inspirate, pe care uneori le recitesc cu drag.

Totuși, ca de fiecare dată, momentele mele preferate sunt evenimentele: lansări, discuții, dezbateri, toate îți permit să afli mai multe despre orice, de la volumul pe care credeai că l-ai înțeles, dar în care autorul poate a ascuns mai multe aspecte care ți-au scăpat, la subtilitățile lumii editoriale și a întregului proces prin care un manuscris devine un volum. Așa că anul acesta, pe lângă a impune programul (ceea ce n-a trebuit să fac aproape deloc, toată lumea a reușit să se încadreze bine și am avut parte de pauzele prevăzute tocmai pentru a permite spațiu de manevră... de care am profitat ca să bag mâncare pe gât ca ultimul sălbatic hămesit), mi-am propus să transmit live evenimentele pe facebook. Cred cu tărie că fiecare discuție ar trebui să ajungă și la cei care, din motive diverse, nu au putut ajunge, dar și la cei care în mod normal n-ar participa la o lansare de carte pentru că nu știu ce presupune.

Din păcate, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg (literalmente) și rețeaua nu mi-a permis un broadcast la calitate mare, iar telefonul nu mi-a permis să scad puțin calitatea. Așa că, după vreo 10 minute irosite înjurând mental, am decis să înregistrez local și să „văd eu după”. Și uite așa am învățat că telefonul meu arată un cadru mai larg decât filmează efectiv, așa că am destule filmulețe cu oameni tăiați sau scoși din cadru, am învățat că uneori se defocalizează singur, așa că am 3 minute de filmare complet neclară pe care niciun program din lume nu o poate repara și am învățat că dacă uiți să pui telefonul în airplane mode (pentru că tu aveai de gând să transmiți live) și te sună cineva, filmarea se întrerupe și ai pauze... Măcar se aude decent și imaginea e și ea relativ decentă. Așa iată-mă cu vreo 13 filmulețe de peste 4GB fiecare în memoria telefonului, filmulețe pe care facebook nu mi-a permis să le încarc pe pagina blogului.

Rezultatul? O zi de editat (pentru care îi mulțumesc enorm lui Laur) în care am descoperit că dacă vrei să adaugi o secundă la începutul unui filmuleț de jumătate de oră, salvarea modificării durează minim jumătate de oră. Și o zi de uploadat în care am învățat că dacă vrei să lași ceva peste noapte, totul o să crape la 5 minute după ce ai adormit și că dimineața o s-o iei de la capăt. Dar și un canal proaspăt de YouTube unde puteți găsi filmări de la toate evenimentele și pe care plănuiesc să-l mai folosesc când vreau să fac pe cameramanul și să-mi chinui prietenul cu editarea video.

Revenind la târg, au fost două zile perfecte. Am revăzut oameni dragi, am descoperit autori noi pe care abia aștept să-i citesc pentru a descoperi dacă sunt la fel de promițători pe cât par și am participat la două panel-uri, dintre care unul a fost moderat de mine... Apropo, îmi permit în sfârșit un moment de fangirl: Am fost invitată într-un panel alături de Tudor Popa!!! Bine, am fost nouă oameni cu totul, dar am avut în sfârșit ocazia să-l aud vorbind pe unul dintre oamenii din industria de carte pe pe care îi admir de mult, mult timp. Omul e aproape o legendă și eu am stat de vorbă cu el!!! Din păcate, nu aveam nicio carte Nemira la mine și fondurile pe ziua I de târg se epuizaseră, altfel aș fi putut pleca și cu un autograf pe una din cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut vreodată.

 
 

Eu aproape ies din cadru, dar sunt acolo și Tudor Popa la fel :)

Bine, și panel-ul meu mi-a plăcut, deși mărturisesc că nu m-am pregătit mai deloc pentru el, dar sper că nu se vede. Oricum, sunt fericită că Blogosfera SF&F a început să fie considerată o comunitate a cărei părere merită ascultată, chiar dacă discuțiile despre cine și de ce îndrăznește să-și dea cu părerea sunt interminabile în fandom. În ultimele zile s-a consumat multă cerneală virtuală pe subiect, pornind de la articolul Alexandrei Medaru de aici și de la întrebarea lui Dan Doboș de la târg, care au rezultat în articolul lui Silviu/Assassinul de aici și în editorialul lui Alex Lamba din Gazeta SF.

Din fericire, pe Internet e loc pentru toți, așa că vin cu și eu cu niște păreri care simt că ar trebui exprimate:

• După cum am spus și la târg, reprezentanții editurilor au participat la un eveniment al bloggerilor de carte pentru că eu i-am invitat și ei au acceptat să vină. E atât de simplu. Nu cred că asta a însemnat o validare a bloggerilor prezenți (n-aveau de unde să știe cine va fi acolo; nici eu nu știam cine va fi prezent. Cât despre mine, în cel mai bun caz mi-au validat abilitatea de a modera un eveniment, nu calitatea articolelor mele) și cu atât mai puțin încurajarea lor să fie critici literari (wtf?!). Au venit ca să ne cunoască, probabil pentru că unele din... lucrurile pe care le scriem (recenzii, păreri, impresii, ziceți-le cum vreți, până la urmă sunt articole de blog în care scriem ce vrem noi despre cărțile citite) sunt utile industriei de carte. Și poate pentru că unele astfel de articole îi nemulțumesc sau comportamentul unor bloggeri dăunează comunității și au vrut ca noi să știm ce să nu facem.

Oricum, ca organizator, pot să explic oricui vrea să mă asculte că scopul evenimentului a fost crearea unei comunități strânse de bloggeri de carte care fac schimb de experiență online, dar și offline, în cadrul unor întâlniri în care discutăm între noi, dar și cu persoane din sfera literară care pot să afle răspunsuri la întrebările pe care le au și să ne spună ce au de transmis către bloggeri. Inclusiv criticii literari pot să vină să dialogăm până înțelege fiecare că nici noi nu ne erijăm în critici, nici ei nu scriu niște simple recenzii cu cuvinte mai complicate.

• Despre libertatea de exprimare a părerii fiecăruia a scris deja Alex mai bine decât aș putea-o face eu, așa că n-o să mai reiau ideea. Dar o dată ce părerea există, e musai să fie și emisă? Răspunsul cel mai simplu este „Nu”. Îmi place să cred că avem cu toții păreri mai mult sau mai puțin avizate despre absolut orice. Dar eu n-o să mă apuc să-mi spun părerea despre cum ar trebui cineva să-și gestioneze un teren arabil, când am trăit toată viața la oraș și am reușit să omor fiecare plantă pe care a trebuit s-o îngrijesc de una singură. De ce? Pentru că eu consider că în acest caz, nu am căderea să-mi dau cu părerea. Da, cu toții putem emite păreri. Ar trebui mereu s-o facem? Nu. Ar trebui mereu să ne abținem? Din nou, nu. Fiecare dintre noi e (deocamdată) liber să decidă când să-și spună părerea și ceilalți sunt liberi să judece dacă are căderea să o facă. Apoi, ținând sau nu cont de părerile criticilor (nu ăia literari, ci cei care efectiv l-au criticat) și lăudătorilor, fiecare „părerolog” decide dacă să continue sau nu să-și facă publice părerile. E simplu în aparență, dar complicat în realitate pentru că decizia despre emiterea efectivă a părerilor e și va fi mereu subiectivă, cât timp suntem liberi să vorbim. Și fiecare dintre ceilalți e la fel de liber să considere acele păreri bune sau proaste și emiterea lor un semn de inteligență sau, dimpotrivă, de lipsă de bun simț.

Iar am deviat mult. Pe scurt, din punctul meu de vedere a fost un târg excepțional și cea mai reușită ediție de până acum. Sper că și cei care au participat, fie ca vizitatori, expozanți sau invitați la evenimente s-au simțit la fel de bine și sper să vă mai întâlniți cu Blogosfera SF&F și pe la alte evenimente, dar și să ne vedem pe 22 aprilie la următoarea ediție a întâlnirilor B3, unde vom avea un invitat special pe care îl alegem zilele astea în grupul nostru de facebook, în care invit toți bloggerii de carte. Și sper că aceia dintre voi care n-au reușit să ajungă să se bucure de înregistrările mele (sau măcar să nu mă înjure prea tare pentru calitatea lor). Și sper să-l mai întâlnesc pe Tudor Popa ca să-i pot cere un autograf :P