Stephen King

Recenzie: Frumoasele adormite

Cartea asta se citește incredibil de repede! Acesta e primul lucru pe care vreau să-l menționez legat de Frumoasele adormite pentru că nu mi-a venit să cred că am terminat-o în mai puțin de o săptămână! Am început romanul într-o zi de luni, citind sporadic prin metrou sau seara, înainte de culcare. Sâmbătă am terminat-o. Pur și simplu nu știu unde au zburat paginile.

Povestea:

În toată lumea, femeile încep să adoarmă și să nu se mai trezească. Corpurile lor produc niște fire mătăsoase care le învelesc ca într-un cocon. Ruperea coconului le determină să atace violent persoanele care au îndrăznit să le trezească, pentru ca ulterior femeile să se culce la loc, refăcându-și coconul. În câteva zile, aproape jumătate din populația pământului doarme.

Neștiind cum să reacționeze, unii bărbați devin violenți, în timp ce alții încearcă să-și protejeze soțiile și fiicele. De asemenea, o mână de femei reușesc să rămână treze consumând orice substanță energizantă care le pică în mână. Însă există o femeie care doarme și se trezește perfect normal: Evie Black, o deținută a penitenciarului din Dooling care pare a fi cheia întregii epidemii de somn. Dar când teama și neputința plutesc prin aer, bărbații s-ar putea s-o ucidă pe Evie înainte ca ea să poată readuce lumea la normal.

Părerea mea:

Am adorat modul în care e scris acest roman. Sunt capitole scurte, dar care curg așa natural unul după altul încât nu te poți opri din citit. În plus, fiecare pagină îți transmite un sentiment de surescitare care te prinde în lumea din carte, lume care funcționează după o singură regulă: nu ai voie să adormi. Din punct de vedere al stării pe care ți-o induce, cartea asta mi s-a părut extraordinară!

Povestea e la fel de fascinantă: mi-a plăcut Aurora (numele pe care îl primește epidemia de somn), felul cum apare și cum se manifestă, mi-a plăcut lumea în care sunt transportate femeile și felul în care se dezvoltă ele într-o lume fără bărbați, mi-a plăcut miza romanului și psihologia personajelor. E o poveste care ridică atât de multe probleme despre cum funcționează oamenii în situații limită, despre cum se adaptează fiecare în circumstanțe oribile, fie ele supranaturale sau nu, despre cum traumele schimbă oamenii… E fascinant.

Apropo de personaje, cele principale sunt foarte fain conturate: sunt oameni normali, dar cu un bagaj de probleme pe care le-au adunat de-a lungul vieții. Fiecare încearcă să se descurce cât de bine poate într-o lume care a luat-o razna peste noapte. Evie Black, însă, mi-a plăcut mai puțin. Pe alocuri, am avut senzația că face lucruri doar ca să avanseze acțiunea romanului. Poate acesta era scopul ei în logica internă a poveștii, poate ea chiar își dorea să alimenteze teama și furia tuturor, dar mie mi s-a părut un instrument al autorilor. Altfel, restul personajelor sunt foarte bine scrise.

Per total, Frumoasele adormite mi s-a părut mai mult un roman psihologic decât un thriller, deși e plin de acțiune. O să vă țină cu sufletul la gură și o să vreți să citiți pagină după pagină ca să vedeți ce se mai poate întâmpla, dar dacă vreți să citiți despre cum se comportă oamenii atunci când își pierd toate reperele, asta e cartea pentru voi! Totuși, e o carte destul de dură. Sunt descrise destul de amănunțit multe situații violente, e un roman plin de abuz de substanțe, dar și de abuzuri emoționale. Nu e pentru cei slabi de înger. Mie mi-a plăcut enorm pentru că nu mi s-a părut că ar fi vreun moment de violență gratuită. Chiar și situațiile absolut oribile au rolul lor clar în dezvoltarea ulterioară a personajelor.

Așadar, dacă vreți să citiți un volum captivant, despre oameni care trec prin iad și supraviețuiesc așa cum pot, dacă vă place acțiunea, dar și romanele psihologice, eu vă recomand Frumoasele adormite. Nu vă lăsați descurajați de numărul mare de pagini, se citește foarte repede. De fapt, dacă o începeți zilele astea, aveți timp s-o terminați până lunea viitoare (28 ianuarie), când are loc Clubul de Lectură Nemira #65, unde discutăm chiar despre acest roman.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Nemira sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.


Clubul de lectură Nemira: IT de Stephen King

Sunt o persoană pentru care frica e un partener constant. Deseori mă surprind gândindu-mă la cele mai rele scenarii posibile și încercând să găsesc strategii de a le face față. Majoritatea situațiilor pe care mi le imaginez sunt extrem de improbabile sau de-a dreptul ridicole, așa că deseori îmi consum neuronii degeaba, dar fac asta pentru că urăsc să mă simt neputincioasă. Așa am ajuns să-mi fie mereu teamă de necunoscut.

Prin urmare, m-am ferit foarte mult timp de romanele lui Stephen King, unde știam că întunericul ascunde monștri și că imposibilul devine realitate. Totuși, pentru că mi-am trăit toată viața fiindu-mi frică de orice ungher întunecat, am învățat de-a lungul timpului că lucrurile care mă fac fericită se află deseori imediat dincolo de frică. Așa că atunci când IT a fost aleasă pentru a fi discutată la clubul de lectură Nemira, am decis că e momentul să-mi înfrunt temerile și s-o citesc. Și am descoperit un autor înfricoșător de bun :)

Povestea:

Fiind vorba de un titlu foarte popular, care a apărut cu mult timp în urmă și a fost ecranizată de câteva ori, m-am gândit că poate nu e necesar s-o rezum. Dar dacă sunteți ca mine și evitați romanele „de groază”, atunci s-ar putea să știți că IT e „cartea aia cu clovnul și baloanele roșii” și cam atât. Citind-o, însă, am descoperit că e mult mai mult decât o carte cu un clovn.

Romanul spune povestea unui grup de copii din Derry, un loc în care canalele ascund o entitate întunecată care își face simțită prezența la fiecare 27 de ani și aduce cu ea un val de morți inexplicabile și de violențe gratuite. Cei șapte tineri sunt primii care au îndrăznit să înfrunte creatura. Mânați parcă de o forță mai presus de ei și înarmați doar cu credința de nestrămutat pe care doar copiii o dețin, gașca a reușit să se lupte cu Monstrul și să-l învingă.

Totuși, e posibil ca Răul să fi supraviețuit și să revină, așa că tinerii jură că se vor întoarce peste un sfert de secol, dacă morțile inexplicabile vor reîncepe. Dar ce șanse au ei acum, când au îmbătrânit și au uitat cum e să fii copil și să crezi în bine?

Părerea mea:

Bineînțeles, IT a fost o carte care s-a jucat cu nervii mei. Mai ales în timp ce citeam prima jumătate de roman, am avut multe momente când a trebuit să mă opresc. Pur și simplu nu puteam citi încă un episod traumatizant. Stilul lui Stephen King este foarte senzorial, foarte captivant, așa că simți că ești acolo, că ți se întâmplă ție toate acele lucruri. E o senzație de care e greu să scapi chiar și după ce ai închis cartea.

Dar IT e mult mai mult decât un roman care își propune să-ți dea coșmaruri. Da, e greu de citit, mai ales dacă ți-e teamă de necunoscut. Da, n-o să mai privești clovnii sau baloanele roșii ca înainte. Nici canalizările sau păianjenii. Dar dincolo de asta, este o carte despre prietenie și credință, despre forța care există în unitate și despre lucrurile pe care le pierdem atunci când „creștem mari”.

Ba mai mult, e o carte foarte luminoasă. Toate situațiile îngrozitoare sunt contrabalansate de momente frumoase, în care gașca de amici descoperă că nu sunt singuri pe lume, deși au fost respinși și chiar atacați de restul colegilor de clasă. Atmosfera romanului e foarte bine construită, sunt destule pauze de la orori. În plus, toate aceste momente de respiro o să te ducă cu gândul la propria copilărie. Chiar dacă n-ai crescut într-un orășel de provincie, aventurile copiilor sigur o să-ți trezească niște amintiri din lungile vacanțe de vară.

Personajele sunt foarte simpatice, foarte ușor de îndrăgit. Cel puțin cele pozitive, care sunt în mod clar evidențiate ca fiind de partea binelui. Cele negative sunt la rândul lor foarte negre, fără calități salvatoare. Și nu mă refer doar la Monstru, ci și la oamenii care îi fac, fără să știe, jocurile. Și deși prefer să citesc despre persoane cu mai multe nuanțe ale personalității, în acest roman funcționează foarte bine delimitarea lor strictă în bune și rele. Pentru că atunci când te confrunți cu o entitate supranaturală imprevizibilă, nu vrei să stai să te mai întrebi dacă nu cumva unul din oameni va trăda cauza celor buni.

Pe scurt, mă bucur mult că am citit romanul. N-o să pot face astfel de experimente prea des, a fost cam mult horror pentru mine, dar am descoperit o poveste extraordinară dincolo de momentele de groază, o poveste pe care aș fi putut-o rata dacă nu-mi învingeam frica. Până la urmă, e vorba de mult mai mult decât de un monstru înfricoșător, sunt lecții de viață care te pun pe gânduri. Și iubesc cărțile care mă împing spre introspecție.

Alte păreri:

Am discutat la clubul de lectură cu oameni care citiseră Stephen King mult mai mult decât mine și a fost plăcut să-i ascult povestind despre temele pe care el le abordează deseori, despre faptul că toate romanele se petrec în același univers interconectat și despre personajul scriitor care apare în toate cărțile sale. E fascinant să auzi oameni discutând cu pasiune despre poveștile care i-au impresionat.

Am vorbit și despre faptul că Stephen King, în ciuda celebrității sale, e un autor foarte subestimat. Lumea îl percepe ca pe un scriitor de horror și atât, considerând că romanele lui sunt destul de superficiale. Și eu aveam impresia asta, dar am descoperit o carte care m-a pus pe gânduri. Iar una dintre participante a menționat că pentru ea, romanele lui King sunt terapie, sunt povești la care se întoarce atunci când are nevoie să-și amintească lucrurile importante din viață.

Deși a fost una din întâlnirile în care am căzut de acord că am citit o carte bună, tot au existat păreri contradictorii: unora le-a plăcut existența celor două planuri temporale: cel plasat în copilăria personajelor și celălalt, care se petrece 27 de ani mai târziu. Însă alții ar fi preferat să ni se povestească doar despre acțiunile din tinerețea celor șapte. De asemenea, pentru unii a funcționat deznodământul, pe când alții nu au fost convinși de plauzibilitatea lui. Și, bineînțeles, fiecare a considerat diferite elemente ca fiind înfricoșătoare: fie cele paranormale, fie cele profund umane.


Așadar, dacă vă plac romanele despre prietenie, credință, curaj și copilărie, presărate cu puțin supranatural și cu o doză serioasă de horror, vă recomand IT. Dacă l-ați citit deja, sunt curioasă care a fost elementul care v-a plăcut cel mai mult?

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Nemira sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.


Rezultatele concursului de Halloween

Halloween-ul a venit si a trecut, nascand aceleasi controverse ca fiecare sarbatoare "importata" : e ok sau nu e ok? Eu am preferat sa stau departe de discutiile in contradictoriu. Desi nu pot sa consider Halloween-ul o "sarbatoare" pentru ca nu mi se pare ca ar fi ceva de sarbatorit, nu pot sa spun nici ca ma deranjeaza faptul ca multi folosesc aceasta zi drept un prilej ca sa se distreze.

Totusi, n-am ignorat complet momentul, ci am ales sa-l marchez oferind o carte "in ton" cu Halloween-ul, carte care a fost ecranizata din nou de curand. Citindu-va raspunsurile la intrebarea mea, mi-am dat seama ca nu pot alege intre ele, asa ca am apelat la random.org, care a decis: castigatoarea este Cristina Cirstea, care a castigat romanul Carrie de Stephen King. Felicitari, Cristina! O sa te rog sa-mi trimiti un e-mail cu numele tau, adresa de livrare si un numar de telefon la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com.

Felicitari si celorlalti concurenti, carora le multumesc pentru participare. Mi-a facut placere sa va citesc raspunsurile care au fost foarte interesante si neasteptate! Va mai astept pe blog! De asemenea, multumesc si editurii Nemira pentru ca mi-a oferit ocazia de a organiza acest concurs.

Si ca o curiozitate personala... voi ce parere aveti despre Halloween?


Concurs de Halloween

Mai e mai putin de o saptamana pana la cea mai infricosatoare sarbatoare a anului si desi in Romania, Halloween-ul nu e nici pe departe la fel de popular ca in State, asta nu inseamna ca nu ne putem bucura de o noapte magica, in care sa putem crede in existenta paranormalului.

coperta-carrie.jpg

Traditia pe care incet-incet o imprumutam si noi este ca, de Halloween, lumea se costumeaza in diverse creaturi supranaturale si merge din casa in casa, cerand sa fie "imbunata" cu dulciuri, alternativa fiind sa joace o farsa celor care refuza sa impace "spiritele".

Si tocmai pentru ca Halloween-ul este ocazia perfecta de a visa macar o noapte ca esti cu adevarat o fiinta paranormala, va pun urmatoarea intrebare:

Daca ati putea, pentru o noapte, sa deveniti cu adevarat o creatura supranaturala, ce ati vrea sa fiti si de ce?

Raspundeti la intrebare intr-un comentariu in care imi lasati:

  • numele vostru

  • o adresa de e-mail

  • o metoda prin care urmariti blogul (e-mail/GFC/Facebook/Twitter)

  • raspunsul la intrebare, desigur

Cu sprijinul editurii Nemira, voi premia unul dintre raspunsuri cu un exemplar al romanului Carrie, o carte numai buna sa va sperie mai ceva ca o fantoma de Halloween!

Concursul se incheie chiar de Halloween, pe 31 octombrie, la ora 23:59. Bafta tuturor!

Descrierea romanului:

Carrie este o adolescentă timidă și retrasă, care, din copilărie, îndură persecuțiile și ironiile colegilor de clasă. Umilințele la care o supun devin o tortură din care simte ca nu mai poate ieși. Mai mult, este și victima fanatismului religios al mamei sale, o ființă violentă, brutală.

Când disperarea ajunge la apogeu, Carrie își descoperă o putere înspăimântătoare - telekinezia -, ce-i oferă darul răzbunarii: poate să miște, să arunce, să zdrobească și să incendieze orice de la distanță. - Sursa


Film: Carrie

Joia trecuta am fost invitata la avanpremiera filmului Carrie, asa ca desi nu prea ma dau in vant dupa cartile si filmele horror, mi-am zis ca e vremea sa fac indirect cunostinta cu opera lui Stephen King, considerat unul dintre cei mai buni autori din domeniu.

poster-carrie.jpg

Povestea:

Filmului te introduce imediat in atmosfera horror, pentru ca incepe cu o mama exagerat de religioasa care naste, apoi aproape isi omoara copilul. Totusi, ceva o opreste, asa ca fiica ei, Carrie, devine o tanara timida, retrasa si diferita din cauza educatiei primite acasa. Dar fata isi doreste din tot sufletul sa fie la fel ca toti ceilalti.

Aici intra in scena adolescentii rautaciosi din liceul ei, care nu rateaza nicio ocazie ca sa rada de ea. Prin urmare, atunci cand lui Carrie ii vine ciclul la dusuri si se sperie pentru ca nu intelege ce i se intampla, colegele ei de clasa o umilesc, filmand momentul.

Cam in aceeasi perioada, Carrie descopera ceva care ii da totusi putere, si anume faptul ca nu e diferita, ci speciala, deoarece are puteri telekinetice. De asemenea, una dintre fetele care au ras de ea are mustrari de constiinta si isi convinge prietenul sa o duca pe Carrie la balul de absolvire.

Astfel, Carrie ar putea avea in final ceea ce isi doreste: o noapte perfecta. Insa in calea ei stau mama ei, dar si colegii de liceu care ar putea face pe oricine sa isi iasa din fire.

Parerea mea:

La sfarsitul filmului, am avut cateva minute bune in care am incercat sa rationalizez ce am vazut si n-am reusit. Poate m-am obisnuit cu filmele cu adolescenti in care tinerii buni sunt in mod evident buni si cei rai sunt in mod evident rai, insa in Carrie, delimitarile dintre cele doua se amesteca, toata lumea reactioneaza exagerat si pana la urma, nu e o poveste pe care - admitand ca telekinezia exista - sa mi-o pot imagina intamplandu-se in realitate.

Totusi, de cand l-am vazut si pana acum, am avut ceva timp ca sa incerc sa interpretez filmul. Si cred ca pana la urma, toate exagerarile au fost facute intentionat, tocmai pentru a scoate in evidenta problemele care pot sa apara intr-un liceu si, prin extrapolare, in orice situatie in care sunt implicati mai multi oameni. Invidia, gelozia, rautatea, toate ies la iveala mai devreme sau mai tarziu, mai evident sau nu. Si daca oamenii se ghideaza dupa aceste sentimente cand actioneaza, lucrurile scapa de sub control.

Cert e ca dupa ce am avut timp sa "diger" filmul, mi s-a parut o abordare interesanta, asa ca am de gand sa citesc si romanul, mai ales ca weekend-ul acesta, are 40% reducere pe site-ul editurii.

Trailer: