Star Wars

Film: Solo - o poveste Star Wars

O să menționez încă de la început că nu sunt fan Star Wars. Nu am văzut niciunul dintre cele șase filme originale cap-coadă (blasfemie, știu). Dar nu sunt nici picată din cer printre oamenii cu săbii-laser.

Știu când e ziua Star Wars și de ce e atunci. Știu că ăla negru de respiră greu era ta-su. Știu că Yoda vorbește amuzant și, în zilele bune, aproape îmi iese sintaxa lui. Știu că Han a tras primul, dar au reeditat filmul ca să-l facă să pară un personaj mai simpatic. Pricep niște lucruri elementare. Dar nu cunosc prea multe detalii despre istoria și legendele acestui univers.

În aceste condiții, mie Solo mi s-a părut un film fain. Și am avut norocul să-l văd alături de niște super-mega-fani Star Wars. Totuși, de la ei am înțeles că aproape de finalul filmului, apariția unui personaj strică destul de tare poveștile considerate canon până acum. Deci dacă Star Wars e sufletul și viața voastră, s-ar putea ca filmul ăsta să vă deprime nițel (ca să înțelegeți diferența, eu când l-am văzut pe respectivul personaj, m-am bucurat că știu și eu cine e).

Povestea:

Într-o galaxie plină de planete populate, Han visează să devină pilot de nave spațiale. Deocamdată, însă, trăiește pe o planetă săracă alături de iubita sa, Qi'ra. Acolo, doar siguranța oferită de Lady Proxima le garantează supraviețuirea, deși asta înseamnă că nu sunt nici pe departe liberi.

Asta până când Han reușește să fugă. Dar nu reușește să o salveze și pe Qi'ra, care rămâne în urmă. Rămas fără opțiuni, tânărul se înrolează în armata imperială atât pentru a-și împlini visul de a deveni pilot, cât și pentru a reuși să se întoarcă și să-și salveze iubita.

Trei ani mai târziu, însă, sătul să-și riște viața, Han dezertează și se alătură unui grup de contrabandiști, alături de care va încerca să o regăsească pe Qi'ra.

Trailer:

 
 

Părerea mea:

După cum spuneam, mie mi-a plăcut filmul. E o poveste frumoasă despre un băiat cu un vis. Totuși, Han Solo-ul din acest film e încă prea tânăr și naiv ca să fie cu adevărat un anti-erou. Nu e nici eroul clasic, e doar un șmecheraș chipeș. Nu e Harrison Ford, însă ar putea deveni (mai ales că, din câte am înțeles, o să mai fie câteva filme despre tinerețea lui). Ceea ce e de-ajuns. E suficient de simpatic și de carismatic încât să pot crede că va deveni the Han Solo când „va crește mare”.

În general, mi s-a părut că din punct de vedere al personajelor, filmul se descurcă foarte bine. Mi-a plăcut enorm de Val și de Rio, doi contrabandiști care nu au parte de foarte mult character development, dar sunt suficient de simpatici cât să fie memorabili. Iar L3, robotul din acest film, e pur și simplu genială. Mi-a plăcut de ea de la prima și până la ultima scenă.

Prin contrast, povestea în sine nu e extraordinară. Există o substanță rară în univers, „eroii noștri” se duc după ea. Avem parte de câteva răsturnări de situație și de niște momente care sunt clar referințe la faze celebre din universul Star Wars. Dar, per total, e un plot comparabil cu un film cu super-eroi (care sunt niște filme faine, dar nu sunt genul de lucruri profunde care să te pună pe gânduri mult timp după ce le-ai văzut).

Totuși, atmosfera întregului film mi-a plăcut. Mult. În fiecare scenă cu Han, vezi cât de mult iubește spațiul, cât de mult îi place să zboare. E genul de emoție pe care n-o poți simula, omul mi s-a părut fericit pur și simplu. Și se ia. Întregul film mi-a dat o stare de bine, un chef de aventură. Și m-a făcut să simt un pic de sense of wonder (scenele din spațiu sunt superbe). E un film care m-a făcut să zâmbesc. Ceea ce, până la urmă, mi se pare un lucru foarte bun.

Dacă sunteți fani Star Wars, s-ar putea să nu-mi împărtășiți părerea. Dar altfel, chiar cred că Solo e un film care o să vă placă. E fun, e simpatic, e plăcut. Merită văzut și vi-l recomand cu drag :)


Film: Star Wars - The Force Awakens

Există patru categorii de oameni:

  • cei care se feresc de spoilere închizând laptopul, telefonul, routerul, ferestrele și ușa, trăind ochii închiși și cu dopuri în urechi (exagerez, desigur, deși genul ăsta de oameni nu te lasă să zici că ți-a plăcut un film pentru că faptul că filmul e bun e spoiler)

  • cei care vânează spoilerele cum vânează un cititor reducerile la cărți (tocmai ca să știe exact la ce să se aștepte, pentru că dacă nu știu totul dinainte, n-o să știe ce reacție să aibă)

  • cei care nu caută cu lumânarea spoilere, dar care pricep că doar o poveste nu foarte bună e afectată de faptul că știi deja care va fi finalul.

  • desigur, mai sunt și oamenii care nu știu ce e aia spoiler.

De când a apărut filmul nou cu Star Wars, cei din prima categoria au ieșit din casele lor blindate mai virulenți ca oricând, gata să linșeze pe oricine zice că roboțelul nou e simpatic - spoileeer! - sau că povestea din acest nou film e despre găsirea lui Luke, care a dispărut - Spoileeeeeer!!! - deși chestia asta se zice literalmente în primul minut al filmului. Și, desigur, cum să spui că ai mai vedea filmul odată? SPOILER, bă, cum îndrăznești să-mi zici ceva despre film, nu ți-e rușine să deschizi gura?!

Ca să încerc să împac pe toată lumea (rațională), o să încerc să mă limitez la a menționa chestii de bun simț despre film, în special părerile mele. Dar dacă vi se pare că a ști că ăla rău are o sabie laser cu gardă laser (poza cu sabia e pe poster, ca să nu mai zic că apare în trailer) e mega-ultra-spoiler și că acum n-o să vă mai puteți bucura de film, atunci abandonați acest articol chiar acum, închideți pagina, ștergeți blogul din istoric și ascundeți-vă sub pătură până mergeți să vedeți filmul. Și nu, nu e voie cu telefonu' sub pătură, că telefonul are acces la net și netu' e plin de spoilere.

Bun, acum că am scris un mega-disclaimer pentru panicați, să trec și la disclaimeru' pentru fani. Există trei categorii... glumesc. Ideea e că nu mă consider fan Star Wars. Nu am crescut cu filmele astea, nu am avut costum de prințesa Leia când eram mică (și acum că am crescut, nu am nici costumul ei din Episode 6) și nu am visat niciodată să primesc o sabie laser de Crăciun. Eu am fost copilul care aștepta scrisoarea de la Hogwarts. Sorry, not sorry.

Ceea ce nu înseamnă că nu știu ce e aia un Jedi, că săbii roșii au ăia răi, că Do or do not, there is no try, că R2D2 e ăla mic de piuie și că C-3PO e ăla cu „valuare” că e făcut din „haur” sau că ăla negru de respiră greu e tasu' (lu' Luke, nu la robot). Mai știu și că episoadele n-au ieșit cronologic pentru că in charge of planning Yoda was, că alea noi sunt mai nașpa ca alea vechi, că Han Solo a tras primul și că Jar Jar Binks e detestat de toată lumea (deși, atunci când aveam sub 10 ani și adormeam la Star Wars când se uita tata, mie mi se părea simpatic). Și știam toate astea fără să fi văzut vreun episod cap-coadă vreodată.

Dar, ca să fiu sinceră până la capăt, am văzut începutul de la Amenințarea Fantomei de vreo 100 de ori. Mereu adormeam după ce scăpau de peștele ăla mare și se dădea reclamă. Și am mai văzut și scenele cu antrenamentul lui Luke de pe Dagobah tot de infinite ori, pentru că Yoda mi-a fost simpatic întotdeauna și mă chema tata mereu să văd secvențele cu el.

poster-the-force-awakens.jpg

Așadar, din postura mea de ne-fan, atunci când am aflat că urma să văd SW#7 în cadrul unei petreceri de Crăciun din Politehnică, m-am pregătit văzând episodul patru cap-coadă, fără pauze, tot în Poli.

Sincer, ca să știți ce păreri are tipa care scrie recenzia, mi s-a părut bunicel spre meh. Luke mi s-a părut un pămpălău și jumătate, iar Darth Vader era mare brânză pentru că așa ziceau fanii, mie nu mi s-a părut că ar fi cine știe ce respectat de cei din jur, deși era ăla rău (ceea ce era singura lui caracteristică).

Din fericire, Han Solo și roboțeii (drozii, adică) au fost destul de faini cât să iasă ceva bun din film, mai ales că au fost cam singurele personaje care nu m-au plictisit. Și am reușit și să apreciez efectele speciale, deși am văzut varianta în care Lucas a mai trântit câte o reptilă CGI din când în când, ca să strice farmecul (iar jocul cu roboți de pe Millennium Falcon a fost degeaba).

Totuși, povestea a fost destul de ok, așa că pentru o persoană ne-fan-Star-Wars de 21 de ani care a văzut Interstellar și l-a considerat un film prost, n-a fost chiar rău. Dar nu l-aș revedea prea curând și nici nu ard de nerăbdare să le văd integral pe restul.

Oficial, asta a fost cea mai lungă introducere pe care am scris-o până acum. Ok, să vorbim și despre filmul SW#7 în sine: mie, persoana care nu știe toate dedesubturile Universului SW, dar care știe detaliile de bază, care fac parte din pop-culture, mi-a plăcut. Mult. Mult mai mult ca Episode 4. Da, stimați fani împătimiți, episodul nou reia mare parte din povestea din primul SW ever. Dar o face bine, face povestea interesantă, te ține cu ochii lipiți pe ecran, nu cu ochii dați peste cap de cât de plictisitor și plat e un personaj.

 
bb8-rollin.gif
 

Da, Rey e Luke. Dar și Poe Dameron e Luke (o să vă de ce la final). Dar Rey e și Han Solo (pentru că este, are niște scene foarte faine cu el unde they go full nerd) și Finn e Han Solo (pentru că nu e lupta/cauza lui) și până și Han Solo e Han Solo (și, damn, nu ai cum să nu-l iubești). Și Rey e și ea însăși, pentru că planeta ei deșertică a învățat-o să se bată cum nici măcar zece Tatooine și vreo trei Dagobath nu l-ar fi putut învăța pe Luke. Și Finn e și el însuși pentru că e simpatic și naiv și e al naibii de uman.

Pentru cei care vor să insiste că The Force Awakens e egal cu A New Hope fără să vadă că e doar similar, dar e mult, mult mai bun și că e intenționat similar, pentru că e făcut și pentru nostalgici și că e intenționat făcut mai bun pentru că e și pentru fanii noi, atunci duceți-vă analogiile până la capăt: Poe e Leia și peste două filme o să-l vedem în bikini, așa că stați acasă și lăsați-ne să ne bucurăm de filme. Apropo, știați că au existat oameni cărora nu le-a plăcut Star Wars atunci când era proaspăt apărut? Blasfemie, nu?

Și ultimul, dar nu cel din urmă, mai e personajul Kylo Ren, the bad guy care ar trebui să fie egal cu Vader, dar care a dezamăgit fanii „adevărați” pentru că nu e la fel de rău și de înfricoșător ca Vader, că e un copil răsfățat și slab și că fără mască arată ca o glumă. Stimabili fani: ASTA ERA ȘI IDEEA! El nu e Vader. De fapt, singurul care vrea ca între Kylo Ren și Darth Vader să fie semnul egal e Kylo Ren. Restul s-au prins că nu e nici pe sfert Jedi-apoi-Sith-ul care a fost nea Vader și tocmai asta e întreaga bază a personajului, tocmai asta îl face uman, deci real, deci credibil. Kylo Ren nu trebuia să sperie pe nimeni, acesta a fost rolul lui din totdeauna și l-a jucat bine.

Povestea, ca intrigă, nu e chiar ca în Episode 4, că acolo nu căutau pe nimeni, dar ajunge să fie tot pe-acolo, pentru că e fun să fii rău și să construiești Death Star după Death Star. Doar că de data asta SW nu mai e doar despre binele-care-bate-răul-sfârșit, ci are ceva miză emoțională, începe să-ți fie teamă că ăia buni s-ar putea să nu scape cu toții și începe să ți se pară că ăia răi au și ei problemele lor și de asta sunt răi, nu pentru că așa scrie în scenariu. Ceea ce mi se pare foarte bine, bun venit în secolul în care Superman are procese de conștiință și are un film ultra-dark.

Efectele speciale sunt ok, sunt nostalgice uneori (n-a modificat nimeni piu-piurile navelor sau fâș-fâșurile săbiilor laser, nici fontul ușor pixelat care ne anunță că ne aflăm „A long time ago in a galaxy far far away”), faine alteori (hiperspațiul ăla arată a secol 21, bile albe for that).

De fapt, bile negre nu prea am pentru film. Poate, dacă mă chinui, cred că Rey a fost puțiiiin prea Mary Sue, deși nu mereu, în 99% din cazuri avea sens. Și poate au fost unul sau două momente care nu au avut suficient back-story (mi-ar plăcea un flash back cu Kylo Ren trecând de partea întunericului, daaar dacă folosesc Forța, îmi dau seama că probabil ar fi cam echivalent cu al lui Anakin... totuși, sunt curioasă care au fost motivele lui). De fapt, m-am răzgândit, n-am bile negre.

A fost un film bun. Nu super-profund, nu schimbător de lumi și mentalități (deși, dacă o parte din oamenii care s-au ofticat că e un negru în SW și că există o jedi-femeie-personaj central s-ar răzgândi văzând filmul, atunci ar schimba ceva), dar un film mult mai bun ca multe altele. De fapt, e un film pe care l-aș revedea zilele astea. Și eu nu revăd filme la cinema. Deci e un film care va produce cel puțin o nouă generație de fani (cu mine cu tot, poate îmi cumpăr costum... de Rey ;P). Și cred că niciun fan care chiar iubește seria se va supăra din cauza asta.