Sfârșitul copilăriei

Clubul de Lectura Nemira #10

Si-uite asa am ajuns si la editia a 10-a a Clubului de Lectura Nemira, ultima de anul acesta. De data asta am discutat unul dintre romanele mele de suflet, Sfarsitul copilariei de Sir Arthur C. Clarke, primul roman SF pe care l-am citit vreodata si cel care mi-a transmis "microbul" SF-ist.

 
event-club-lectura-nemira-10.jpg
 

Cartea incepe cu un scenariu arhi-cunoscut: vin extraterestrii pe pamant. Asa ca toti membrii Clubului ne-am pus de acord ca ni se parea ca "mai citiseram filmul asta". Insa cu fiecare pagina, cartea iti ofera rasturnare de situatie dupa rasturnare de situatie, prinzandu-te deseori atat de nepregatit incat ramai complet socat. Desi am citit-o de vreo trei ori, inca am senzatia ca ma plimb cu un roller coaster de fiecare data, desi de-acum deja stiu ce ma asteapta.

In plus, pe langa faptul ca te ia mereu prin surprindere, romanul iti ofera ocazia sa speculezi ore intregi cu privire la natura Super-mintii, la scopul si la motivele ei. Bineinteles ca am profitat din plin de asta si desi n-am discutat chiar ore intregi, la final tot n-am reusit sa ajungem la vreo concluzie comuna.

Totusi, desi eram familiarizata cu cartea, cineva a observat ceva ce mie mi-a scapat: la aparitia Overlorzilor, omenirea inceteaza sa creeze opere de arta valoroase. Pana acum, am inghitit totul pe nemestecate, insa acum cred ca fiind confruntata cu o astfel de forta coplesitoare, omenirea ar trebui sa fie la apogeul creatiei. Sunt atat de multe sentimente si senzatii implicate in intalnirea cu o rasa coplet straina, incat nu cred ca nu se poate gasi vreo minte care sa le distileze si sa creeze arta. Acesta e doar un mic exemplu de lucru fascinant pe care il poti descoperi stand de vorba cu alti cititori.

Pana acum, de fiecare data cand va povesteam despre intalnirile Clubului, am incercat sa vorbesc despre atmosfera de acolo, despre sentimentul caldut ca ai gasit un grup de oameni cu care ai in comun mai multe decat ai fi crezut, ca oameni extrem de diversi se pot aduna la un loc si pot impartasi pareri... si mai ales ca exista niste oameni cu care e o placere sa te contrazici atunci cand exista pareri diferite.

Tot nu sunt convinsa ca reusesc sa redau in cuvinte senzatia de apartenenta, senzatia de grup unitar care s-a format de-al lungul celor 10 intalniri, asa ca mereu o sa va rog sa nu ma credeti pe cuvant, ci sa incercati pe pielea voastra, mai ales ca am senzatia ca dupa fiecare intalnire, grupul mai creste putin, fie ca numar de membrii, fie ca tarie a legaturilor. Si nimic nu se compara cu a sti ca o data pe luna, timp ce cateva ore, poti sa lasi lumea reala la usa librariei Carturesti Verona si sa vorbesti despre locuri, intamplari si oameni fictivi ca si cum ar fi mai reali decat lumea de afara.

La final, pentru ca intalnirile pe anul acesta s-au incheiat, pot sa trag si linie si niste concluzii. Si vreau sa le multumesc tuturor celor de la editura Nemira pentru aceasta initiativa minunata, care nu numai ca mi-a oferit ocazia sa citesc unele carti pe care nu cred ca le-as fi citit in alte conditii, dar si pentru ca multumita Clubului de Lectura, am ajuns sa cunosc o serie de oameni extraordinari si sa ma bucur timp de 10 luni de zile de cateva ore de relaxare lunar. Si le multumesc si membrilor Clubului pentru ca exista, sper sa va revad pe toti anul viitor!


Cartea lunii decembrie

Luni, 16 decembrie, la ora 19.00, în mansarda Librăriei Cărtureşti Verona va avea loc o nouă ediţie a Clubului de lectură Nemira. De această dată, cartea ce va sta la baza discuţiilor este o operă clasică a literaturii science fiction: "Sfârşitul copilăriei" de Arthur C. Clarke.

event-club-lectura-nemira-10-poster.jpg

Publicat în 1953 şi devenit bestseller imediat după lansare, epuizându-şi primul tiraj în doar două luni, romanul prezintă o invazie pacifistă a pământului de către o rasă extraterestră ce transformă planeta într-o utopie. De-a lungul anilor, această utopie a fost considerată o expresie a pierderii individualităţii şi o afirmare codată a unei identităţi colective. "Sfârşitul copilăriei" invită cititorul la un exerciţiu de imaginaţie cu totul special. În povestea lui Clarke, relaţia dintre om şi cosmos nu este una de dominaţie. Fiinţa umană evoluează sau mai bine spus transcende într-un univers mistic. Apreciată de cititori şi de critici deopotrivă drept cea mai bună carte scrisă de Arthur C. Clarke, ea ne invită să ne punem întrebarea: Ce înseamnă să fim oameni?

„La mai bine de o jumătate de secol de la apariţie, Sfârşitul copilăriei române unul dintre cele mai bune şi mai îndrăzneţe romane SF din toate timpurile.” (SF Reviews)

Poveştile sunt cu atât mai frumoase, cu cât ai pe cineva cu care să le împărtășești. Clubul de lectură Nemira este locul unde începe călătoria spre lumea fascinantă a cărţilor bune. - Sursa