Read-a-thon

Read-a-...little?

leapsa-read-a-thon.jpg

Titlul corect era Read-a-thon, care e un fel de maraton de lectură. Regulile sunt simple: un book-blogger lansează provocarea, precizând o perioadă de timp și câteva criterii pe care cărțile alese de participanți trebuie să le îndeplinească, apoi dă liber la citit.

Șmecheria nu e să citești extraordinar de incredibil de mult pe perioada maratonului, ci faptul că având un program și o listă de titluri, s-ar putea să citești mai temeinic. Pe unii îi ajută mult această structură.

Din păcate, nu mă număr printre ei, însă le felicit pe Anddeea și Pufuleț, care au lansare câte un read-a-thon în această perioadă. Și felicit și participanții, mi-a făcut plăcere să citesc despre progresul vostru. Eu, însă prefer să citesc după chef, și mă refer aici și la cantitate și la cărți. Știu că regulile unui read-a-thon nu sunt extrem de stricte, cărțile se pot schimba/înlocui, însă pur și simplu nu m-am simțit în stare să particip. Poate o s-o fac și pe asta, odată și odată :D

coperta-watchmen.jpg

Totuși, mi s-a părut interesant că read-a-thon-ul lui Pufuleț avea o cerință cel puțin neobișnuită: să citim o carte cu ilustrații. În final, a anunțat că e ok și o carte de benzi desenate/manga… și în momentul acela, mi-am amintit că sunt o persoană groaznică :)) La sfârșitul clasei 12-a, am împrumutat Watchmen, un roman de benzi desenate (nu știu dacă aste e terminologia corectă, dar până la urmă... chiar e un roman, doar că nu e scris, ci alcătuit din benzi desenate). Ei bine, am terminat anul I și încă nu l-am citit sau returnat!

Din fericire, cititoarea de la care l-am împrumutat mi-a devenit colegă de facultate, așa că înțelege perfect și lipsa de timp, dar și faptul că uneori între tine și ceea ce ai plănuit să citești apar alte romane care pur și simplu ți se lipesc de mâini și nu te lasă în pace până nu le termini (serios, cărțile pot fi foarte persuasive!). Totuși, chiar dacă prietena care mi l-a împrumutat m-a asigurat că e ok să-l țin cât am nevoie, deja mă simțeam foarte foarte prost pentru că practic răpisem cartea.

Așa că, deși nu particip la read-a-thon, m-am apucat s-o citesc impulsionată de acesta. Culmea, e un volum care îndeplinește și vreo 3 din cele 6 cerințe (are ilustrații, vreau s-o citesc de muuuuuult și are peste 300 de pagini), ba chiar, dacă forțez un pic lucrurile, îndeplinește toate cerințele, cu excepția faptului că nu e scrisă de un clasic român (are și niște negru și niște ochi pe copertă, nu?). Oricum, am citit-o și mi-a plăcut neașteptat de mult!

Singurul meu regret a fost faptul că e de la DC Comics, care au cu totul și cu totul alți eroi față de Marvel, așa că nu știam absolut nimic despre ei (de la Marvel mai știu și eu câte ceva despre istoria unora dintre eroi). În plus, din câte știu eu, poveștile de la DC Comics sunt mult mai dark și mai realiste, iar aceasta nu face excepție. Super-eroii nu prea sunt super (cu o excepție), sunt doar oameni în costume care au ales să schimbe ceva, iar unii nici nu prea sunt eroi pentru că sunt pur și simplu... duși cu pluta? Bine, presupun că pot să înțeleg că nici lumea lor nu e tocmai una roz, dar... prefer ca super-eroii mei să rămână și super, și eroi.

Ceea ce nu înseamnă că nu mi-a plăcut Watchmen. Din contră, mi s-a părut interesantă perspectiva diferită asupra eroilor costumați. Și ilustrațiile sunt pur și simplu superbe! În plus, printre altele, povestea prezintă o bandă desenată pe care o citește un personaj, așa că... benzi desenate în benzi desenate? Awesome!

Așa că nu numai că am redescoperit plăcerea de a citi benzi desenate (mai e vreun fan W.I.T.C.H. pe-aici?), dar am citit și o poveste foarte faină și, ca bonus, acum pot să returnez cartea și să scap de musca de pe căciulă :)