Oliviu Crâznic

Vrei să ajungi scriitor publicat?

event-atelier-scriere-creativa-2.jpg

Discutând despre prima ediție a Atelierului SF&F de scriere creativă, Michael Haulică a spus o chestie faină: „Dintr-un atelier de creative writing ies la fel de mulți scriitori câți au intrat”.

Adevărul e că nimeni nu te poate transforma în scriitor. Nimeni nu te poate învăța să ai talent sau inspirație sau perseverența de a-ți pune ideile pe hârtie și a le cizela până când devin povești. Totuși, dacă în adâncul tău, știi că ești scriitor, dacă semințele deja există, atunci un astfel de Atelier e ca îngrășământul de care ele au nevoie.

Nimeni nu te poate învăța să ai idei, dar scriitorii care vor avea rol de profesori te pot învăța cum să le dai o formă pe care cititorul s-o poată digera. Nimeni nu poate scrie în locul tău, însă poți afla de la invitați ce să faci cu textul, o dată ce l-ai scris. Și multe, multe altele.

Iar rezultatele se văd: în cadrul Final Frontier 2015 am ascultat trei participanți la atelier povestind despre cum deja au publicat texte în revistele Argos sau Galileo. De asemenea, o antologie rezultată în urma Atelierului este în lucru la editura Millennium.

Dacă simți că scriitorul din tine vrea să iasă la suprafață, atunci ai toate detaliile de care ai nevoie în comunicatul de presă de mai jos:

În perioada 20 aprilie – 31 mai, Revista de Povestiri și Bookblog.ro te invită la ediția adoua a Atelierului de scriere creativă în SF & Fantasy. Atelierul este coordonat de scriitorii Oliviu Crâznic și Michael Haulică și îi are ca invitați pe Marian Coman și Sebastian A Corn.

Este pentru tine? Dacă cochetezi cu scrisul, mai exact cu genurile SF & Fantasy, apar tot felul de lumi în capul tău și tu simți nevoi să le pui pe hârtie. Poate nu știi exact dacă ești pe drumul cel bun, sau poate pur și simplu ai vrea să te îndrume cineva cu experiență, să-ți spună până unde să mergi cu imaginația.

Cine vor fi maeștrii tăi? I-am ales pe cei mai buni pentru a te îndruma în ale scrisului, nume mari chemate la festivaluri și care sunt citate de câte ori se vorbește despre vârfurile SF-ului românesc: Oliviu Crâznic și Michael Haulică sunt cei care coordonează atelierul. Iar Marian Coman și Sebastian A Corn vor susține întâlniri tematice.

Beneficii? Pe lângă toate cunoștințele pe care scriitorii le pun la dispoziția ta și feedbackul constant pe texte, rezultatul extraordinar al atelierului este publicarea celor mai bune proze într-o antologie Sf & Fantasy la editura Millennium Books. În urma primei ediție a atelierului, care s-a terminat la final de noiembrie, trei povestiri au fost vândute de către tinerii scriitori revistei Argos, în baza unui contract în regim profesionist. Tot din prima ediție s-a născut și un cenaclu, Secția 14!.

Testimoniale

  • Atelierul mi-a adus o nuvelă publicată (în curând) în Argos. Poate și în antologia lui Mike Haulică, anul ăsta. Mult mai mult interes și pentru literatura SF, și pentru literatura fantasy. Mai multe recomandări de lectură.

  • Oameni cu care se poate vorbi despre scris, cu pasiune și respect reciproc. Sau, dacă suna prea formal, o gașcă mișto.

Cum te înscrii?

Trimite, până pe 10 aprilie, un mail cu subiectul „Atelier SF&F 2” și motivația participării la simina [at] revistadepovestiri.ro. Cursul se va ține într-un loc central din București, costă 600 de lei și cuprinde 12 întâlniri, câte două pe săptămână. Locurile se ocupă în ordinea înscrierii, iar înainte de curs se plătește un avans (300 lei), când se strânge numărul minim de înscriși.

Mai multe detalii despre atelier la adresa revistadepovestiri/atelierSFF și Event pe Facebook.


FILB sefist

event-festival-literatura-bucuresti.JPG

Deși se află la a șaptea ediție, pentru mine acesta va fi primul an în care particip la Festivalul Internațional de Literatură București. Motivul e destul de simplu: e primul an în care la FILB se organizează evenimente dedicate literaturii SF&F.

Am fost mereu curioasă cum e să pariticipi la FILB (sau la orice alt festival de literatură), dar cred că ocazia perfectă să aflu e cea în care știu și eu despre ce e vorba. Și cum singura literatură despre care pot vorbi fără să mă simt ultima incultă e SF-ul... abia anul acesta merg și eu la FILB :)

Deși programul complet e mult mai cuprinzător, pe mine personal mă interesează două evenimente. Primul este întâlnirea cu Paul McAuley și Richard Morgan, doi scriitori britanici de SF&F, întâlnire care are loc vineri, 5 decembrie, ora 18:30 la biblioteca British Council (pe care am vizitat-o când m-am înscris să dau examenul CAE și nu numai că arată superb, dar ca bibliotecă, e organizată extrem de futurist... deci și cadrul o să fie perfect).

Al doilea eveniment e întreaga zi de sâmbătă, care arată cam așa:

  • Lectură Paul MCAULEY (Marea Britanie) – din romanul Războiul liniștit; ediția în limba română, apărută în 2014 la Editura Paladin, în traducerea lui Nicu Gecse

  • Lectură Richard MORGAN (Marea Britanie) – The Dark Defiles, în curs de apariție, fragment tradus în limba română de Roxana Brînceanu

  • Lectură Sebastian A. CORN (România) – din romanul Ne vom întoarce în Muribecca, apărut la Editura Nemira în 2014

  • Lectură Michael HAULICĂ (România) – din romanul Transfer (ediție revăzută), publicat de Millennium Books, în 2014

  • Open Talk – moderator: Oliviu Crâznic

  • Dialog cu publicul

  • Închiderea celei de a VII-a ediții a FILB

  • Cocktail, oferit de Ambasada Elveției în România și Swiss Sponsors’ Fund

Tot citind despre FILB, am dat și peste un scurt articol al președintelui festivalului, care vorbește despre tema centrală a acestei ediții: conflictul. Printre altele, e menționat și conflictul dintre literatura mainstream și cea SF&F... Știu că o dezbatere, oricât de lungă, n-o să rezolve nimic. Mai ales pentru că foarte probabil, cei prezenți vor fi cititori de SF&F care s-au săturat să afirme iar și iar că literatura lor preferată nu e cu nimic mai prejos decât orice alt tip de literatură. Ba chiar, în momentele mele de înverșunare împotriva tuturor elitiștilor care cred că SF-ul e alcătuit doar din broșurici pe care le citești „pe tren”, sunt ferm convinsă că dacă un autor vrea să-și demonstreze măiestria, atunci provocarea cea mai mare e să scrie un roman SF.

Mă rog, astea sunt frustrările mele care poate se vor rezolva la un moment dat, poate nu. Cert e că abia aștept să reîntâlnesc oamenii cu care a ajuns să-mi placă enorm să-mi petrec timpul liber, abia aștept să-i întâlnesc pe cei doi autori străini și să ascult fragmentele din romanele lor ce vor fi citite, abia aștept să-i ascult citind și pe autorii noștri, pe scurt, abia aștept două zile pline de SF.

Ne vedem acolo?


Ai grija ce-ti doresti...

coperta-cpsf-3.jpg

Recenzie: CPSF #3

M-am indragostit de CPSF inca de la primele randuri ale lui Alexandru Mironov din primul numar al revistei, asadar nu aveam cum sa ratez numarul 3. Insa parca niciodata n-am fost mai nerabdatoare sa citesc vreo revista!

Acest numar contine o nuvela a autorului meu preferat, George RR Martin, asa ca atunci cand l-am avut in mana, am inceput lectura inca din autobuz - norocul meu ca trebuia sa cobor la capatul liniei, altfel ratam statia.

Revista mi-a placut enorm si, avand in vedere ca acest numar a fost dedicat literaturii dark fantasy - in complet acord cu titlul blogului - aceasta prezentare o sa fie putin mai lunga pentru ca o sa iau cele doua povestiri pe rand :)

In taramurile pustiite - GRR Martin

Stiu ca de obicei, va prezint un scurt rezumat, apoi parerea mea, insa in cazul acesta, o sa va dezvalui cateva randuri in loc de sinopsis:

"De la Alys-cea-Plumburie poti cumpara orice ti-ar putea pofti inima.

Dar e mai bine sa n-o faci."

Acestea sunt atat primele, cat si ultimele randuri din nuvela dark fantasy a lui Martin si, dupa parerea mea, rezuma perfect ideea povestii, pe care am incercat s-o sintetitez si in titlu: Dorintele se pot implini in moduri imprevizibile si nedorite. Felul in care pana la urma toate personajele au obtinut ceea ce au cerut (desi nu asta isi doreau) e de-a dreptul ingrozitor, si, desi inca de la inceput suntem avertizati cu privire la faptul ca cererile catre Alys nu sunt niciodata satisfacute dupa asteptari, totusi finalul a fost extrem de imprevizibil.

Atmosfera nuvelei este destul de sumbra, insa ceea ce provoaca fiori reci in aceasta poveste nu sunt elementele horror, ci deznodamantul, mai precis modul in care dorintele aparent corecte au dus la un rezultat care a adus durere tuturor celor implicati...

Puteti alege sa considerati ca aceasta nuvela nu e genul vostru si sa nu o cititi. Dar e mai bine sa o faceti.


Dupa acest text care te introduce intr-o lume misterioasa si intunecata, urmeaza un articol semnat de Oliviu Craznic in care scriitorul vorbeste despre literatura dark fantasy, despre elementele care o diferentiaza de gothic si de horror si despre cateva lucrari care pot fi incadrate in acest gen. Pe cateva le-am citit, despre cateva auzisem, despre unele am aflat acum, insa mi-am facut o idee despre ce inseamna dark fantasy.

Mie nu-mi plac textele care au ca unic scop sa ma ingrozeasca. Mai ales daca o fac folosind imagini gretoase, cu mate imprastiate si sange peste tot. Nu refuz cartile cu astfel de scene daca romanele in cauza transmit un mesaj, spun o poveste, pun o problema morala, sau, pe scurt, au un scop. Dar daca scopul e doar sa nu dorm eu noaptea, atunci ma lipsesc. Dark fantasy-ul nu presupune nici pe departe astfel de texte. In ciuda denumirii, e destul de "bland" si, tinand cont de textele pe care le-am citit si care au fost incadrate in acest tip de literatura, e un gen de literatura care chiar imi place.


Lenore Arras - Oliviu Craznic

In cazul lui Martin a fost simplu: mesajul era ca lucrurile pe care le ceri s-ar putea sa nu coincida absolut deloc cu ceea ce-ti doresti. Insa nuvela lui Craznic mi se pare mult mai greu de descifrat si cred sincer ca orice doua persoane care o citesc vor intelege lucruri diferite. De ce? In paginile reviste, scriitorul declara ca: "am preferat sa las cititorului la dispozitie suficienta ambiguitate pentru ca acestea sa fie nevoit sa intuiasca anumite elemente. Sper ca acest joc literar sa ii faca placere si il invit sa fie atent la fiecare aspect al povestirii, de la nume si obiecte pana la cuvintele si expresiile alese pentru anumite momente ale actiunii."

Probabil enigma este cuvantul care caracterizeaza cel mai bine acest text, pentru ca insusi titlul este numele persoanei despre care, in final, nu putem fi siguri ca stim cine sau, mai bine zis, ce anume era. Mie personal mi-a facut placere sa-mi folosesc rotitele din creier si sper sa va placa si voua la fel de mult.


Ultimele doua articole m-au scos din atmosfera dark si m-au purtat in trecut, cuvintele lui Alexandru Mironov ducandu-ma intr-o perioada in care cenaclurile literare aveau de raspuns in fata liderilor comunisti ("Cenaclul "Martienilor" continua insa sa functioneze - au convins autoritatile vremii ca poarta numele de "martieni" numai si numai pentru ca se intalnesc in ultima zi de marti a fiecarei luni") in timp ce Octavian Sava ne relateaza modul in care s-a nascut "Meteoritul de aur", text publicat in primul numar aparut vreodata din CPSF.

Asadar, un numar intunecat si nostalgic spre final, care atrage atentia asupra dorintelor noaste si care te face sa gandesti. Cum sa-l ratezi?

 

Making nerds happy #2

coperta-fara-indurare-prima-lege-2.jpg

Nu vreau sa incep o noua rubrica, dar am mai aflat de curand despre o carte care urmeaza sa se lanseze si m-am extaziat intr-un mod foarte asemanator baietilor din serialul The Big Bang Theory, asa ca am simtit ca se potriveste acelasi titlu ca data trecuta.

Este vorba despre romanul Fara indurare, volumul al doilea al seriei Prima lege de Joe Abercrombie, care e deja disponibil pentru precomanda!

Imi amintesc cu placere cum am ajuns sa citesc primul volum. Trebuia sa mergem la tara si am vrut sa-mi iau cate ceva de citit cand am dat peste romane. Habar n-aveau ce sunt si m-a frapat faptul ca erau din colectia Nautilus, dar nu le comandasem eu, asa ca le-am pus in bagaj si le-am citit. Dupa cateva pagini, am fost iremediabil captivata.

Ca si in cazul primului volum (a carui recenzie o gasiti aici), o sa va rog sa nu lasati copertile sa va pacaleasca, nu e o carte plina de moarte si asasini, e chiar o carte frumoasa, chiar daca pare dark.

Si ca veni vorba de dark, deja numar zilele pana cand o sa apara numarul din februarie al revistei CPSF dedicat literaturii dark fantasy, mai ales ca unul dintre texte este al lui George RR Martin, autorul meu preferat. Nu astept cu mai putina nerabdare nici articolele semnate de Oliviu Craznic si Alexandru Mironov, a caror scriitura am ajuns s-o apreciez de curand.

Asadar, sunt singura care simte cum "antenutele mele nerdish" danseaza de entuziasm? :))

 

Recenzie: ...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul de Oliviu Craznic

Niciodata nu m-a atras genul horror. N-am inteles vreodata de ce as vrea sa ma sperii citind o carte. Nu m-am prins de ce e fascinant ca niste imagini grotesti sa-ti bantuie visele nopti la rand, cand as putea sa umplu acele vise cu societati ale viitorului sau cu lumi fantastice. Asa ca am evitat cu gratie si cartile si filmele de acest gen.

Totusi, cand mi s-a oferit ocazia sa citesc o carte horror scrisa de un roman "de-al nostru", mi-am dat seama ca sunt curioasa cum ar trata cineva nascut in "tara lui Dracula" subiecte horror. Asa am ajuns sa citesc ...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul si am inteles ca, la fel cum in cartile SF nu e vorba numai despre stiinta, in cartile horror nu e vorba numai despre frica si ca amandoua genurile te pun pe ganduri, fiecare intr0un fel specific.

coperta-cosmarul-craznic.jpg

Rezumat:

Cavalerul Arthur de Seragens primeste o invitatie la o nunta si decide sa accepte. Ajuns acolo alaturi de prietenul sau, vicontele de Vincennes, simte ca invitatii au fost alesi cu mare grija. Si niciunul dintre ei nu poate scapa de senzatia ca sunt de fapt pioni, niste papusi pe sfoara, si ca si-au scapat deja destinul din mana.

Destul de repede, Raul isi face simtita prezenta in Castelul Ultimelor Turnuri. Deoarece persoanele prezente la nunta sunt intr-adevar niste simpli pioni, iar cel care le controleaza soarta nu e un om. Unul cate unul, invitatii incep sa moara si lucrurile devin din ce in ce mai anormale, iar teama si banuielile supravietuitorilor se intensifica si ele.

O sa ma opresc aici cu povestea deoarece nu vreau sa stric nimic din atmosfera de mister a cartii.

My view:

Destul de multa lume se plange ca, in ultimii ani, vampirii, varcolacii si toate celelate creaturi mitice rele au fost transformate in eroi, pierzandu-se esenta lor: faptul ca sunt rele. Oliviu Craznic a luat problema in maini si a scris o carte in care a tinut cont de izvoarele medievale si in care fiecare creatura a noptii e cu adevarat un produs al Raului. La polul opus, respectand in continuare atmosfera medievala, se afla Religia, Biserica si Dumnezeu, care desi reprezinta Binele, au putine sanse de izbanda.

Si asta e fascinant, mai ales pentru ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat ca, citind o carte, sa se simta mai apropiat de personajele negative care, prin insasi defectele lor, par mai umane, mai realiste decat cele absolut bune. Primul exemplu la care ma pot gandi e Damon din Jurnalele Vampirilor si faptul ca e placut de public tocmai pentru ca e rau.

Asa ca n-ar trebui sa ne mire ca, intr-o lume in care Raul se scrie cu majuscula si in care acceptarea lui inseamna pierderea umanitatii, Binele are putine sanse de izbanda. Omul e si va fi mereu fascinat de putere, de animalic, de instinctiv, de lucrurile interzise. Omul e predispus sa cedeze in fata ispitei. Si poate ar trebuie sa ne intrebam din cand in cand daca asta e bine sau nu.

...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e o carte care te pune pe ganduri, care te face sa-ti revizuiesti principiile si valorile si sa te intrebi daca sunt totusi corecte, daca nu cumva te-ai indepartat de niste reguli morale de baza. De asemenea, cartea e o reintoarcere la originile miturilor si, nu in ultimul rand, o oportunitate de a te intreba daca sunt intr-adevar doar simple mituri sau daca nu cumva toate aceste legende au, poate, un sambure de adevar.

...si la sfarsit a mai ramas Cosmarul e un roman care iti ofera alt punct de vedere si te provoaca sa gandesti altfel. Macar de asta, ar trebui incercat de oricine a citit o carte cu vampiri "moderni" (dar nu numai de catre astfel de cititori, ci eu o recomand cu drag oricui are peste 16 ani).