Michael Haulică

Blogosfera SF&F: Cele mai frumoase povestiri SF&F ale anului 2017 (antologie)

În timp ce citeam antologia asta, am realizat că nu am mai citit un volum care să conțină povestirile mai multor autori de o grămadă de vreme. Și mi-am dat seama că asta s-a întâmplat pentru că astfel de cărți nu sunt genul meu de lectură.

O antologie comună are rol de informare, cred eu. Spre exemplu, Povești din umbră era cartea unor debutanți, așa că scopul ei era să afli cum scriu niște oameni primele lor texte. Povestiri SF era antologia unor persoane din afara cercurilor autorilor de gen, deci citind-o puteai descoperi cum arată textele unor oameni care n-au avut parte de interacțiuni cu scriitorii consacrați de SF. Așadar, părerea mea e că și această antologie are un rol asemănător: de a te ajuta să te informezi cu privire la cum scriu românii SF și Fantasy.

Doar că eu mă consider o persoană care citește și urmărește îndeaproape autorii SF&F contemporani din țară, așa că nu am simțit că aș face parte din publicul țintă al acestei cărți. Dacă vreți să descoperiți cum se scrie azi în România, citiți-o. Nu e o selecție care să cuprindă toți autorii activi în acest moment, dar nu mi se pare părtinitoare, cred că apar oameni din cam toate „bisericuțele”. Nu sunt prezente în cuprins cele mai bune texte ale anului trecut, dar sunt niște texte destul de reprezentative, zic eu. Unele sunt faine, unele nu, unele mi s-au părut ușor se îndrăgit, altele prea confuze ca să merite… Cred că am citit o carte cu de toate.

Dar, desigur, toate sunt niște texte frumoase. Conform prefeței, sunt „[…] texte frumoase, plăcute la lectură, care să-ți dea și satisfacția unor înșiruiri de cuvinte cum nu sunt altele […]”. Adică poate n-au idei fabuloase, dar sunt scrise interesant. Doar că frumusețea e și un lucru subiectiv, așa că mie personal nu toate poveștile mi s-au părut scrise bine. Unele da, altele ba. Oricum, pentru mine SF-ul bun e cel care propune cititorului niște idei faine, stilul contând mai puțin. Dar acesta e gustul meu, la fel cum gustul altora e pentru alte aspecte ale unui text. Și, din nou, e un volum cu de toate, așa că am găsit și texte pe gustul meu.

Știu, am fost foarte vagă. Aș putea spun câteva cuvinte despre fiecare povestire în parte, aș putea să le enumăr pe cele care mi-au plăcut și pe cele care m-au dezamăgit, dar nu mi se pare că are sens. Antologia asta e pur și simplu o paletă de texte din care fiecare poate alege ce vrea. Și ce-mi place mie poate va plăcea altora, poate nu. Oricum, nu mi s-a părut execrabil sau necitibil niciun text. Nici măcar ilogic, poate doar tras de păr. Nu mi s-a părut nici extraordinar vreunul, nu-mi vine să mă duc să-l recomand tuturor. Cele care mi-au plăcut mi-au confirmat că autorii pe care îi citeam cu drag și înainte scriu bine. Și povestirile faine semnate de scriitori pe care i-am citit acum pentru prima dată m-au făcut mai curioasă cu privire la un posibil roman al lor. Dar în sine, volumul acesta mi s-a părut o colecție de mostre de texte.

Sunt niște CV-uri faine, așa că dacă sunteți curioși cu privire la autorii români contemporani, cartea asta e pentru voi. Puteți descoperi scriitori pe care nu-i cunoșteați înainte, care „au condei”, cum se spune. Dar după ce dați pagina la următoarea povestire, o să rămâneți doar cu dorința de a le citi volumele individuale. Sau, cel puțin, asta am pățit eu, chiar și în cazul povestirilor pe care le știam deja din antologiile personale ale autorilor.

Așadar, vă recomand cartea doar dacă nu cunoașteți deja texte ale tuturor autorilor din cuprins și vreți să vedeți o mostră din ceea ce scriu ei. Altfel, vă pot recomanda cu mult mai mare căldură niște volume semnate de câte un singur om.

Notă: Articolul face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vrei să citești și alte impresii despre Cele mai frumoase povestiri SF&F ale anului 2017, le găsești pe blogurile:

În decembrie vom scrie despre Flamura neagră de Miloș Dumbraci. Dacă ești blogger și vrei să ni te alături, te așteptăm în grupul de facebook unde ne organizăm: Blogosfera SF&F.


Evenimente: în culisele unei lansări de carte

Ieri seara a avut loc lansarea volumelor O hucă în minunatul Inand de Michael Haulică și 3.1, un volum de trei povestiri semnate de Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Dănuț Ungureanu. Pentru că lansarea era la Brașov și eu nu, am avut ocazia să merg alături de organizatori cu mașina, așa că am putut vedea cum arată o lansare din spatele cortinei și, ca bonus, am aflat și o grămadă de chestii faine în exclusivitate (și m-am simțit super-importantă, desigur, însă excesul meu de aroganță s-a diminuat repede când am scris astăzi niște desrieri scurte pentru niște bloggeri excepționali, pe care îi admir enorm. Și apropo de bloggeri, mâine voi fi moderatorul unui panel despre bloggeri în cadrul RomCon-ului. Mai multe detalii aici).

În primul rând, deși evenimentul începea la ora 17, ne-am adunat cu toții în jurul orei 8, cu cărțile, un roll-up și o măsuță (pentru orice eventualitate) în portbagaj. Ne-am împotmolit imediat în traficul bucureștean, dar o dată ce am ieșit din oraș, a fost mai bine. Bineînțeles, pentru că nu era vorba de o vacanță, tot drumul s-au discutat viitoarele titluri și planuri de lansări pentru următoarea perioadă și, desigur, câteva detalii despre cel mai recent scandal din paharul cu apă al fandomului românesc. Pe scurt, în cadrul podcastului ICR de săptămâna asta, Dorin Lazăr și Ovidiu Eftimie l-au avut invitat pe Alex Lamba și au vorbit timp de aproape două ore despre cum merg lucrurile în SF-ul românesc. S-au spus multe adevăruri, s-au atins câteva subiecte spinoase, dar spre final, Eftimie și-a spus, pe șleau, părerea despre Florin Pîtea.

Pentru cei care l-au mai ascultat pe Eftimie, momentul nu era nici pe departe ieșit din comun și era în mod clar mult mai puțin important comparativ cu discuțiile serioase de dinainte. Totuși, pentru cineva care îl aude vorbind pentru prima dată, afirmațiile lui de la final pot părea exagerate. Și faptul că el urmează să debuteze (cu romanul „Arhanghelul Raul”, publicat de editura Nemira) și, deci, se află la începutul carierei de scriitor ar trebui, aparent, să-l transforme peste noapte dintr-un om foarte franc într-o persoană umilă, care să aibă grijă să nu rănească orgolii. Personal, abia aștept momentul lui de lectură de mâine de la RomCon, sunt curioasă să văd care va fi atmosfera.

După ce s-a pus țara lansarea la cale, ne-am dus la cafeneaua Hof, Sorin a început să aranjeze standul de carte, Bogdan, Mike și Flavius au schițat discuția pe care o vor purta în timpul lansării, iar eu mi-am făcut de lucru pozând cărțile și obținând primul autograf al serii. După ce s-a făcut ora stabilită și oamenii au început să se adune, pentru că a fost o întâlnire mai intimă, planul inițial a fost abandonat și au început să ne vorbească despre posibilitățile de deschidere a autorilor români de SF&F spre piața de carte străină.

Mai exact, am aflat câteva povești despre cum a decurs vizita unui grup de autori români la Beijing, la un târg de carte. Se pare că nu numai că au descoperit că există un interes neașteptat pentru cărțile românești, ci și faptul că există un curs de Limba română la facultatea asiatică, ceea ce a însemnat că un profesor și studenții lui au fost direct interesați de exemplarele în română. Totuși, pentru că lucrurile nu stau la fel și în alte părți ale lumii, am aflat despre un catalog în limba engleză care cuprinde autori români de SF&F, dar și de Mystery&Thriller. Catalogul cuprinde detalii despre autori și mostre din textele lor, totul gândit pentru a trezi interesul editorilor și agenților străini, cărora le-a fost oferit în cadrul târgului de la Frankfurt.

După ce Bogdan, Mike și Flavius ne-au explicat mai pe înțelesul nostru cum funcționează achiziția de titluri străine, despre editorii supra-aglomerați care au maximum un minut de răsfoit fiecare carte care le e prezentată, despre preferințele lor și modul lor de lucru, am trecut și la lansarea propriu zisă. După ce Mike ne-a mărturisit că și-a programat lansarea tocmai pentru că Flavius era în țară și își dorise să fie prezentat de el, am înțeles și de ce avusese această dorință. Flavius a vorbit minute bune despre el, cu tot cu citate și pasaje din cărți, povestindu-ne cum a descoperit cele trei niveluri ale textelor lui Mike: învelișul de cuvinte, miezul care sunt poveștile în sine și nucleul alătuit din teme, cele trei influențându-se atât de mult încât descoperirea unui înțeles din nucleu se poate propaga ca un cutremur prin toate straturile. Bineînțeles că el a zis-o mult mai frumos, și jur că s-a făcut o liniște profundă cât timp vorbea, ne uitam toți la el ca la preot (un rol potrivit, având în vedere ce barbă și-a lăsat). Oricum, părerea mea e că a surprins foarte bine ceea ce trăiești citind ceva semnat de Michael Haulică, ceva ce nu poate fi în totalitate pus în cuvinte, dar poate fi împărtășit între toți cititorii săi.

La final, am mai petrecut câteva minute discutând și cu Dorin despre podcastul său și despre situația SF-ului în România... nu s-a găsit vreo soluție miraculoasă încă, dar am putut cădea de acord că dacă s-ar vorbi mai mult despre toate problemele, de la lanțurile de librării care au monopol asupra vânzărilor de cărți și care cer 50% comision (de asta un e-book costă cât o carte în format fizic, apropo) și până la modul cum cititorii află despre autorii români și evenimentele lor, toate sunt probleme care ar trebui discutate deschis, fără teamă sau orgolii... rămâne de văzut ce se va întâmpla mai departe, mai ales weekend-ul acesta, la RomCon, unde ar fi ocazia perfectă de a ne mobiliza să devenim mai vocali.

Noi, bloggerii, o să începem sâmbătă, la 19:00, când vom încerca să ne dăm seama împreună ce rol ar trebui să aibă blogosfera de carte în promovarea genului și a autorilor săi și, sperăm noi, vom mai discuta despre câteva lucruri interesante. Și, cu puțin noroc, n-o să-mi tremure nici vocea, nici mâinile de emoție, yaaay!


Despre cărți: Cafea și cărți

Disclaimer: nu sunt o mare amatoare de cafea. Daaar îmi plac cărțile. Mult. Destul cât să compenseze, sper eu... Tocmai de aceea, mi-a plăcut foarte mult inițiativa celor de la Tritonic de a organiza o întâlnire o dată la două săptămâni, unde să bem o cafea (sau orice altă băutură) și să vorbim despre cărți.

Prima întâlnire a avut loc pe 4 iunie, când ne-am strâns în The Coffee Factory pentru cafeaua de dimineață, dar și pentru câteva lansări. Dan Doboș a citit câteva pasaje din Cronici domestice, un volum care reunește articole publicate de autor în ziarul „Evenimentul Regional al Moldovei” între 1997 și 2003, apoi Lucian Dragoș Bogdan a vorbit despre noul să volum, Vânătorii de capete, primul volum dintr-o serie polițistă care are loc în Alba Iulia.

De asemenea, tot atunci a fost prezentată o nouă colecție-concept care m-a entuziasmat peste măsură: Colecția „Povestea”, o serie de cărticele care conțin câte o povestire scurtă a autorului de pe copertă, fiind ca un fel de mostră din scrierile sale sau o carte de vizită a scriitorului respectiv. Data trecută am primit cu toții primele două volume:

Primul, „Microtexte” de Michael Hăulică este o povestire despre un autor care descoperă gustul succesului, dar pierde un prieten, totul într-o lume în care poți trece în corpul altcuiva dacă ai suma potrivită și cunoștințele potrivite. Mai citisem povestea, dar îmi face la fel de multă plăcere s-o recitesc pentru că e scrisă superb. Adică, citiți numai un exemplu de microtext scris de autorul din poveste:

„Când eram singur, copacul din fața casei mele nu era decît un copac. De când sunt cu tine, știu că este un cireș și aștept să-l văd înflorind.”

Volumul doi al colecției este „Moartea unui om de cultură” de Bogdan Hrib, o poveste despre un editor care devine suspectul principal într-un caz de crimă... Nu există niciun dubiu asupra faptului că el a făcut-o, nu este povestea unei anchete pentru a decoperi vinovatul, ci doar motivul... și acest motiv o să vă ajute, poate, să-i înțelegeți puțin mai bine pe editorii de carte din România.

Mâine ne întâlnim din nou, tot de la 11, tot la The Coffee Factory, de data asta pentru lansarea volumului Stăpânul castelului al Teodorei Matei, volum pe care abia aștept să-l citesc. Și, desigur, ne întâlnim să vorbim despre cărți și să ne simțim bine la o ceașcă de cafea tare... sau la un fresh de portocale, pentru cei care vor o trezire lentă, așa ca subsemnata :P


Cuvinte: Tei plouați...

O persoană care iubește să citească va descoperi, de-a lungul timpului, tot felul de cărți. Unele bune, unele nu prea, unele în care se regăsește, unele cu care n-are nimic în comun, unele pe care le-ar reciti an de an, altele pe care nu le va atinge decât o dată în viață. Fiercare carte e unică în felul ei și fiecare te va afecta într-un mod diferit sau te va lăsa indiferent din motive diferite.

Eu am descoperit, recent, prima carte care mi-a plăcut enorm și căreia nu știu/nu pot/nu vreau să-i scriu o recenzie. Nu vreau să-i fac un rezumat, nu vreau să încep să-mi spun părerea despre ea, vreau doar s-o păstrez în amintire ca pe o carte despre viață și iubire care mi-a plăcut cu fiecare rând.

Însă voiam să scriu ceva despre acea carte, voiam să vă spun cât de frumoasă e și cum, deși spune povestea unui bărbat aflat la celebra vârstă de mijloc, am reușit să mă regăsesc în multe fragmente. Și cum cred că fiecare dintre voi se va regăsi, pentru că toți am iubit, iubim sau vrem să iubim. Așa că, în loc să scriu o recenzie, am decis să vă arăt și vouă un fragment din prolog, care, cred eu, e mai bun decât toate cuvintele pe care le-aș putea scrie în oricât de multe recenzii laudative:

„Vine o vreme în care strălucirea din ochi se transformă în umbră; vine o vreme în care plouă și mirosul de tei plouați golește străzile și cîrciumile și, cu sufletul pustiit, unde să te duci, unde să cauți alinare, pe ce umăr să plîngi? Și atunci te întorci la cearșafurile tale mototolite și plîngi peste ele, îți lipești fața, și mîinile, și gîtul, și pîntecele de ele și în fiecare cută a lor descoperi un surîs, un geamăt, o șoaptă, un rest de mîngîiere pierdut din nebăgare de seamă, pentru că îndrăgostiții sunt uituci și risipitori, și cum ar putea fi altfel, cînd dragostea este fără sfîrșit, cine stă să-și drămuiască gesturile, și vorbele, și atingerile, cine se gîndește că nu, nu e așa, nu e, nu e, nu e, cine să vrea să creadă asta decît invidioșii, cei care n-au întîlnit dragostea, cei fără noroc, cei care, de fapt, nu există, pentru că nimeni nu există dacă nu iubește, dacă nu e îndrăgostit, nimeni, nimeni, nimeni.”

Cartea se numește Așteptând-o pe Sara și e scrisă de Michael Haulică. Citiți-o! V-o recomand de o sută de ori. De o mie de ori! Și, când o terminați, n-o puneți la loc în bibliotecă. Puneți-o pe noptieră, să vă fie mereu aproape, ca să puteți s-o mai răsfoiți din când în când, când miroase a tei plouați...

„O înșiruire de vise și, între ele, mirosul de tei plouați, un fel de acasă care mă readuce la mine, mă face să mă reîntîlnesc cu mine, cel care eram în clipele cînd eram doar eu [...]”

© Michael Haulică - Așteptând-o pe Sara - Editura Millennium


Scoate-ți proza de la sertar - Atelier SF&F

Hai s-o recunoaștem deschis: cu toții scriem ficțiune. Serios, nu ți s-a întâmplat niciodată să citești o carte atât de faină încât să te apuci să scrii și tu, numai ca să mai trăiești puțin în lumea aceea fantastică sau ca să mai treci o dată prin acea poveste, dar de data asta cu propriile personaje? Sau n-ai simțit nevoia să scrii pur și simplu, să-ți imaginezi tu lumi incredibile și să le pui pe hârtie? Cu toții avem o poveste „la sertar”, uitată prin vreun fișier dintr-un calculator mai vechi, sau, dimpotrivă, pe desktop, ca să mai lucrăm la ea cu fiecare ocazie.

Și să zicem că ar fi o poveste bună. Ce vrei să faci cu ea? S-o ții la tine în laptop pe vecie? S-o arăți prietenilor? Sau să o transformi în ceva mai mult de-atât? Răspunde sincer: vrei să-ți vezi numele pe o carte? Dacă răspunsul e da și dacă proza ta se încadrează în literatura fantastică, atunci ai putea să faci un pas în plus spre visul tău participând la a treia ediție e Atelierului de Scriere Creativă în SF & Fantasy, organizat de bookblog.ro și Club Revdepov.


N-o să te facă nimeni să-ți dorești să scrii în cadrul Atelierului, cu asta trebuie să vii de-acasă. În schimb, vei primi de la Michael Haulică și de la Dănuț Ungureanu sfaturi, dar și un feedback calificat, amândoi fiind autori consacrați, Mike fiind, de asemenea, editor, ocupându-se printre altele și de antologiile care se vor publica după încheierea Atelierului.

Pentru că da, la finalul celor 6 săptămâni, povestirile absolvenților vor fi strânse într-o antologie. Cartea cu textele rezultate în urma primei ediții a Atelierului e deja disponibilă pe piață, se numește Eroi fără voie și se poate comanda de aici. De asemenea, absolvenții primelor două ediții au publicat deja texte și în online sau pe hârtie, în diverse reviste de profil. De asemenea, au fondat împreună cenaclul Secția 14, unde se întâlnesc și după terminarea Atelierului ca să-și discute textele la care lucrează în prezent.

Dacă deja vrei să fii și tu unul dintre ei, atunci iată detaliile mai tehnice: Atelierului se va desfășura în perioada 22 februarie 2016 – 3 aprilie, iar înscrierile au început deja și durează până pe 15 februarie. Cursul se va ține într-un loc central din București, costă 600 de lei și cuprinde 12 întâlniri, câte două pe săptămână. Locurile se ocupă în ordinea înscrierii. Pentru înscriere, trimite, până pe 15 februarie, un mail cu subiectul „Atelier SF&F 3” și motivația participării la simina [at] revdepov.ro. Mai multe detalii despre atelier la adresa revdepov.ro/ateliere/sff și pe Facebook.

Încă mai ai îndoieli? Uite ce zic alții despre absolvenții de până acum:
Scriitorul Lucian Dragoș Bogdan: „Constat cu plăcere că participanţii la Atelierului SF organizat de Revista de povestiri și Bookblog furnizează fără excepţie texte peste medie, ceea ce mă face să salut iniţiativa organizării acelui eveniment care poate contribui - încep să fiu tot mai convins de asta - la revirimentul SF-ului românesc.”
Editorul Andreea Sterea (Crux Publishing): „Rezultate spectaculoase, cel puțin din punctul meu de vedere: proze foarte bune (semnate de tineri talentați și ambițioși) publicate în reviste de prestigiu online și tipărite, o antologie ce va cuprinde toate lucrările absolvenților (pe care sper să o găsesc de vânzare în această toamnă) și, mai ales, o seamă de autori debutanți care promit foarte multe pentru viitorul SF&F contemporan.”

Așadar, cât praf virtual mai vrei să se adune pe povestirile tale până să capeți curaj și să încerci măcar să obții o părere avizată, ca să poți apoi transforma visul unui debut literar în realitate?