Lissa Price

Recenzie: Enders (Starters #2)

coperta-enders-starters-2.jpg

Povestea:

În filme, după marele Bum! care distruge afacerea tipilor răi, urmează happy-end-ul. Însă după evenimentele din Starters, Bătrânul a reușit să scape și încă are acces la cipurile Starterilor.

Pe lângă faptul că îi poate vorbi lui Callie oricând vrea, ba chiar să folosească vocea tatălui ei - sau cel puțin asta își spune ea - Bătrânul îi poate controla pe ceilalți tineri de la Destinații Splendide, pe care reușește să-i transforme în bombe. În plus, se pare că Tyler, frățiorul lui Callie, are și el un cip implantat, așa că sora lui trebuie să facă tot posibilul să-l știe în siguranță.

Finalul fericit e tot ceea ce-și dorește, dar îi e din ce în ce mai greu să creadă că-l va obține vreodată...

Părerea mea:

Mă tot gândesc cum să încep să vorbesc despre carte, dar singurul lucru care îmi trece prin cap e că aproape de finalul cărții există o întorsătură de situație despre care normal că nu pot să spun nimic, pentru că ar fi un spoiler gigantic. Ei bine, acest final schimbă atât de multe încât am senzația că ar trebui să recitesc prima carte, numai ca să văd dacă totul se leagă. Intuiesc totuși câteva urme de ață albă, mici și vagi, dar existente...

Revenind la acest volum, de data asta cipul lui Callie nu mai e doar o metoda prin care Bătrânul să-i poate vorbi oricând are chef. Se pare că tehnologia care le permitea Enderilor să împrumute corpurile Starterilor încă funcționează, chiar și de la distanță, așa că sunt câteva momente în care Callie e prizonieră în propriul corp, ceea ce în continuare mi se pare extrem, extrem de groaznic.

Sunt pro-tehnologie, dar nu în acest domeniu, nu sunt pregătită pentru ideea unei asemenea invazii a spațiului personal. Îmi place să cred că mintea și corpul unui om sunt făcute să fie ale lui și doar ale lui și ideea că asta s-ar putea schimba vreodată o să-mi dea mereu fiori pe șira spinării, indiferent cât de bună sau slabă mi se pare cartea.

Pe parcursul poveștii, au fost câteva momente când am avut o problemă cu protagonista, mi s-a părut puțin prea naivă și m-aș fi așteptat să pună măcar mai multe întrebări înainte să se lase convinsă să facă diverse lucruri. Dar în final intuiția ei a fost mai bună decât întrebările mele și oricum Callie nu prea avea de-ales în acele situații... deși, chiar și așa, tot mi-aș fi dorit să nu accepte atât de ușor și tot am dubiile mele legate de câteva personaje așa zis pozitive.

Însă ceea ce mi-a plăcut la Callie a fost faptul că suferă „cum trebuie”, în sensul că nu trece peste niște momente dureroase fără ca ele să-și lase o amprentă asupra ei (spre deosebire de alte romane în care eroinele plâng puțin și o pagină mai încolo nu mai au nimic). De asemenea, am apreciat faptul că triunghiul amoros care părea să se ivească la orizont în primul volum a rămas undeva în fundal și în Enders, pentru că sunt sigură că altfel n-aș fi rezistat la diverse momente de dulcegăreală care au loc în cele mai nepotrivite situații.

Din fericire, toate aerele de îndrăgostită nehotărâtă prinsă într-un triunghi amoros au fost lăsate pentru un viitor despre care nu se va mai scrie (seria e de fapt o duologie). Mie îmi place să cred că puștoaica îi va trimite la plimbare pe toți. Și mă bucur că romanele din serie mi-au furnizat destul material încât acest final să se potrivească perfect cu caracterul fetei.

Nu voiam să zic mai sus că finalul e unul deschis. Deznodământul există în roman și e unul care pune punct majorității problemelor, însă e loc destul și pentru cititori și imaginația lor. Totuși, repet, sunt câteva personaje despre care am în continuare mici dubii și sunt câteva urme de ață albă prin poveste, dar nu sunt obstacole prea mari. Dacă vă place genul distopic și dacă v-a plăcut prima carte, vă recomand și Enders :)


Cartea de pe plaja #3: Starters de Lissa Price

coperta-starters.jpg

Rezumat:

Razboiului biologic nu i-au supravietuit decat cei care fusesera vaccinati inainte sa pice bombele cu spori, adica tinerii (Starteri) si batranii (Enderi). Tehnologia moderna le-a permis celor din urma sa supravietuiasca mult peste 100 de ani, insa acest lucru a dus la crearea unor legi care le interzic minorilor sa se angajeze pentru a nu ocupa locurile de munca ale Enderilor.

Astfel, Starterii care si-au pierdut parintii in razboi sunt fortati sa traiasca pe strazi, fugind de serifii federali care voi sa-i prinda si sa-i duca in Institutii, unde conditiile sunt chiar mai vitrege decat pe strazi.

Callie are 16 ani, un frate bolnav si nicio metoda sa-l ajute, asa ca isi ofera serviciile celor de la Destinatii Splendide. Acestia ii "inchiriaza" corpul Enderilor care doresc sa fie tineri din nou, promitandu-i in schimb lui Callie o suma de bani suficienta ca sa-si ajute fratele.

Insa in timpul celei de-a treia "inchirieri", tanara se trezeste inapoi in corpul sau, "chiriasa" sa fiind doar o voce in mintea ei, o voce care o avertizeaza ca Destinatii Splendide e mai mult decat pare si ca Starterii sunt pe cale sa fie intr-un pericol mai mare ca oricand.

My view:

Citisem deja despre "inchirierea" corpurilor in romanul Transfer al lui Michael Haulica, asa ca nu mi-a luat mult sa ma obisnuiesc cu ideea si cu influentele pe care acest procedeu le are in societatea imaginata de Lissa Price. Insa societatea in sine a fost ceva la care mintea mea s-a adaptat putin mai greu.

Intotdeauna am stiut ca omenirea e o rasa mai degraba cruda, mai ales cand oamenii nepotriviti ajung la putere, insa nu mi-am putut imagina pana acum o lume in care cei condamnati sunt tinerii. De obicei, ei sunt cei care ar trebui protejati, cei care vor reconstrui lumea, insa Enderii au gasit o metoda prin care sa transforme aceasta idee in ceva pur si simplu inuman. Nu e primul roman distopic pe care il citesc, insa acesta m-a revoltat mai mult decat toate celelalte la un loc.

Mi s-a parut diferit de celelalte si deoarece nu "scoate in fata" o poveste de dragoste. Adevarat, exista o atractie, exista chiar semintele unui triunghi amoros (sper sa ramana doar seminte), insa nu acesta e subiectul principal. Dragostea e undeva in fundal, facand parte din decor, exact asa cum ar trebui. E la locul ei. Toate elementele sunt la locul lor, creand impreuna contextul necesar ca sa atraga cititorii si sa-i tina lipiti de carte.

Iar finalul e absolut genial. Nu stiam ca romanul face parte dintr-o dilogie (pana si asta e destul de rar, majoritatea cartilor de azi fac parte din serii interminabile, minim trilogii), asa ca ma asteptam sa aiba un deznodamant care sa-l incheie, insa ultimul capitol m-a luat pe nepregatite, promitandu-mi nu doar o continuare, dar una chiar mai interesanta decat acest prim volum!

Daca sunteti fanii distopiilor, cititi Starters. N-o s-o puteti lasa din mana!