Lecturi la paturica

Lecturi la paturica - Last book (#4)

Vacanta mea recenta a insemnat 12 zile de lenevit la plaja si 4 carti citite printre portiile de inot, plimbare si distractie. Si a fost minunata, asa ca am amanat putin publicarea ultimei recenzii. Imi placea s-o pastrez ca pe o mica legatura cu concediul incheiat, dar acum imi raman doar amintirile (si sutele de poze).

Razboinicii - antologie editata de George RR Martin si Gardner Dozois

coperta-antologia-razboinicii-1.jpg
coperta-antologia-razboinicii-2.jpg

E imposibil sa scriu un rezumat al antologiei pentru ca e alcatuita din multe short-story-uri fara nicio legatura intre ele. Singurul lucru care mentine unitatea cartii este chiar titlul, pentru ca fiecare poveste prezinta un razboinic. Insa cine este acest razboinic... Poate fi un soldat roman. Poate fi un om de stiinta recrutat de armata pentru a controla mental un robot.Poate fi un prizonier. Poate fi un caine. Poate fi oricine sau orice.

Singurul lucru care cred ca poate fi spus despre antologie, ca intreg, este spus intr-un mod absolut superb de Martin in prefata. El povesteste (folosind o analogie cu un suport rotativ de carti) ca in aceasa antologie, genurile si speciile se amesteca: dupa o poveste istorica poti gasi una de SF sau, dimpotriva, una care se petrece in zilele noastre. Ba chiar in aceeasi nuvela poti intalni extraterestri si vampiri (nu sclipiciosi, ci chiar pe Vlad Tepes.).

Cat despre fiecare poveste separat... Mi-au placut. Toate. Normal, unele mai mult, altele mai putin, pe unele le tin minte in intregime, la altele detaliile s-au mai estompat. Cele care mi-au placut in mod deosebit sunt cele in care este vorba despre un prizonier care incearca sa faca fata torturilor, in special celor mentale.

Cele de acst gen sunt Vulturul si Iepurele de Steven Saylor, Groapa de James Rollins si Pergamentul de David Ball. Groapa e una dintre preferatele mele, personajul principal, razboinicul, fiind un caine. In plus, Afara din bezna a lui David Webber mi-a placut pentru ca se petrece in Romania, insa finalul mi-a cam stat in gat.

Oricum, recomand antologia tuturor pentru ca, indiferent de gusturi, veti gasi ceva care sa va placa in acest amestec de razboinici.

 

Lecturi la paturica - Cartea #3

Vei fi acolo? - Guillaume Musso

Desi aceasta carte nu apare pe lista celor pe care le-am luat cu mine la mare, am gasit-o in bagajul de carti si, cum abia terminasem de ras/plans, mi-am zis ca pot sa mai citesc inca ceva romance, mai ales cand cartea combina iubirea cu calatoria temporala.

Totusi, ma asteptam la un "chick flick" in care barbatul care a trait o viata goala se intoarce in trecut si-si convinge eul tanar sa se impace cu Ea, in final reuseste si se intoarce in prezent pentru a se trezi alaturi de Ea la aniversarea nuntii lor. Insa povestea din carte e departe de asta, departe de ceva scris doar ca sa scrii, departe de o poveste previzibila trasa la xerox.

Elliot - un chirurg de 60 de ani cu cancer in faza terminala - ajuta un copil dintr-o tara subdezvoltata, facandu-i o operatie care il va ajuta sa traiasca o viata relativ normala. Recunoscator, un batran din sat il intreaba care e cea mai arzatoare dorinta a lui. Doctorul raspunde ca si-ar dori sa o revada pe Ilena, femeia pe care a iubit-o, care a murit cu 30 de ani in urma, asa ca batranul ii ofera 10 pilule (bineinteles, fara instructiuni de folosire).

In scurt timp, Elliot isi da seama ca pilulele il poarta cu fix 30 de ani in urma si chiar se intalneste cu eul lui tanar, dar spre deosebire de un chick flick, doctorul nu vrea sa schimbe nimic, vrea doar s-o revada cateva clipe pe Ilena. Cel care vrea sa schimbe lucrurile e eul lui tanar, care, punand lucrurile cap la cap, intelege ca ceva grav s-a intamplat cu relatia lui si nu suporta gandul de a o pierde pe Ilena... insa Elliot nu vrea sa schimbe trecutul, pentru ca asta ar insemna ca el sa-si piarda fiica (Angie are 20 de ani, deci s-a nascut la 10 ani dupa moartea Ilenei si Elliot e constient ca nu s-ar fi nascut niciodata daca Ilena ar fi ramas in viata lui).

Asadar, deoarece doctorul e un barbat incapatanat, niciunul dintre "ei" nu vrea sa renunte la propria idee, insa orice s-ar intampla, unul dintre cei doi trebuie sa piarda pe cineva, insa pe langa intrebarea evidenta "cine va pierde?" exista si intrebarea "si pe langa ei doi, cine va fi afectat de schimbarea destinului?", doua intrebari care te impiedica sa lasi cartea jos.

Din punct de vedere al calatoriilor temporale, multe detalii "scartaie", se pot gasi destule puncte slabe si se creaza destule paradoxuri, dar cartea nu e SF, ci un roman de dragoste, iar la acest capitol exceleaza, talentul autorului tinandu-te lipit de carte (si asa te prajesti pe spate...), asa ca v-o recomand, mai ales pentru finalul surprinzator.

 

Lecturi la paturica - Cartea #2

P.S. Te iubesc - Cecelia Ahern

Dupa vampirasi inconstanti, eroine penibile in nehotararea lor si actiune egala cu minus infinit, m-am apucat de o carte pe care ma asteptam sa o citesc ca sa-mi umplu timpul, sa-i dau o nota mediocra la sfarsit si sa tin minte doar ca s-a facut un film dupa ea. FALS!

Povestea e destul de simpla: Gerry, sotul si sufletul pereche al lui Holly moare si, dupa ce-si petrecuse aproape intreaga viata alaturi de el, eroina trebuie sa invete sa mearga mai departe. Moartea lui, insa, nu fusese un accident, ci cauzata de o tumoare cerebrala, asa ca Gerry, stiind ca va muri, i-a lasat lui Holly o serie de scrisori in incercarea de a o ajuta sa-si recladeasca viata. totusi, povestea nu e excesiv de siropoasa, mie mi s-a parut pur si simplu ceva frumos, nu dulce.

Modul cum e scrisa cartea, insa, te face sa traiesti fiecare paragraf, sa simti fiecare cuvant. In primul rand, nu recomand P.S. Te Iubesc pentru citiul pe plaja, in autobuz, metrou sau orice loc public, decat daca intentionati sa fiti condusi amabil spre Spitalul 9 (sau macar spre biroul unui psihiatru). Cel putin eu asta cred ca as fi patit daca as fi citit in public, pentru ca am ras si am plans continuu. Uneori simultan, dar de cele mai multe ori, plangeam la o pagina, impresionata de ce a facut Gerry sau de amintirile lui Holly, pentru ca la urmatoarea sa rad in hohote alaturi de prietenele sau de familia protagonistei, care ii sunt mereu aproape (desi si in prietenia/familia lor exista certuri si neintelegeri, nimic nu e paradisiac in cartea asta) Asadar, probabil aratam ca o nebuna isterica. Irelevant, pentru ca m-am simtit bine citind, ba nu, traind povestea.

Pentru cei care au vazut filmul (ma incadrez in categorie, filmul e ceea ce m-a facut curioasa in legatura cu cartea), ca de obicei, cartea e infinit mai buna. E o carte memorabila, care merita citita si se potriveste, cred eu, oricaror gusturi.

 

Lecturi la paturica - Cartea #1

Jurnalele vampirilor: Suflete Umbra - L.J. Smith

coperta-jv-6.jpg

Pentru mine, seria asta a fost mereu ceva ciudat. Mi-am cumparat prima carte pentru ca imi placuse Twilight si intelesesem ca Meyer s-a inspirat din cartile lui Smith. Am citit-o si nu mi-a displacut, dar nu era atat de buna. Totusi, voiam sa le citesc si pe celelalte, insa eram ferm hotarata ca nu merita banii. Asa ca urmatoarele trei volume le-am imprumutat de la biblioteca.

Dupa volumul 4, parerea mea era formata: O trilogie ar fi fost de-ajuns, deja nu-mi mai plac, n-are sens sa mai continui sa le citesc. Si am renuntat.... o vreme. Plictisindu-ma o data intr-un hipermarket, am pus mana pe volumul 5 si am inceput sa-l citesc.

Si mi-a placut ideea de renastere ca inger, fara amintiri, dar cu forte enorme. Asa ca am facut rost si de volumul 5. Dupa jumatate, am regretat sincer, pentru ca 1) nu-mi plac animeurile, 2) mi se parea un ghiveci de specii supranaturale, amestecate fara nicio noima si 3) tema asta a vampirului care vrea sa redevina uman mi se pare intotdeauna o prostie neverosimila. E ca si cum un om si-ar dori sa aiba miopie, sa surzeasca si sa devina anchilozat. Ma indoiesc sincer ca cineva ar vrea asa ceva. Oricum, cert e ca am renuntat inca o data, de data asta definitiv… sau asa credeam eu.

Totusi, sora mea a vrut sa citeasca seria. Asa au aparut editiile de chiosc in biblioteca mea si cert e ca aveam toate primele 5 volume. Si ea a primit drept cadou volumul 6. Asa ca, daca tot era in casa, de ce sa nu-l citesc? Si l-am luat cu mine la mare.

Incepand sa-l citesc, m-am intrebat sincer de ce nu abandonam o data seria, renuntand definitiv, chiar daca aveam cartile in biblioteca. Am carti mai bune in casa, masochista nu sunt... Citind, am reusit sa-mi dau seama. Nu, nu le citesc pentru Damon. Stiu ca majoritatea fanilor seriei il divinizeaza, mie mi se pare ca autoarea e incapabila sa urmeze o anume logica de baza in psihologia personajului acesta. Ba e infricosator, dar cumva atragator, genul "bad guy", ba e dracu' gol, ba e un mielusel ratat ingrozit, ba e printul din povesti, gata sa satisfaca orice capriciul al domnitei.... Caracterologic, e inconstant, si nu pentru ca personajul e inconstant, ci autoarea. Cel putin, mie asa mi se pare si sustin in continuare ca daca se oprea dupa volumul 3, avea sanse sa-i iasa o serie de nota macar 3 din 5.

Oricum, spuneam ca am gasit un motiv pentru care inca n-am renuntat sa le mai ating: imi place cum sunt scrise scenele in care Elena are fie un moment romantic cu unul dintre frati, fie descrie cat de mult il iubeste pe unul dintre ei (ma refer la momentele cand e cu Damon si ii place, sau cand se gandeste cat de dor ii e de Stefan si chestii asemanatoare). Ideile sunt ok si chiar poti gasi cateva citate care, scoase din contextul restului cartii, sunt chiar reusite.

Dar nici scenele astea nu sunt un fel de diamante in noroi, pentru ca nu sunt reusite decat cele in care se gandeste la UNUL dintre cei doi frati. Cand oscileaza intre ei e doar penibila. De asemenea, existenta acestor scene reusite n-are niciun sens. Elena e in mijlocul unei situatii stresante, in care viata ei e in pericol si ar trebui construit ceva suspans? E momentul ideal sa se gandeasca cat de mult il doreste pe Damon, in timp ce Stefan putrezeste in inchisoare.

Cert e ca a iesit ceva bun din faptul ca am citit chestia asta, si anume m-am prins de ce le citesc. Dar motivul meu nu ma face nici sa recomand seria (decat primele 3 volume, pentru cei carora le plac vampirii buni si povestile usor previzibile care par sa iasa pe banda rulanta), nici sa vreau cu nerabdare sa citesc urmatorul volum si, Doamne fereste, nici sa dau vreun ban ca sa cumpar vreuna.

Regret sa dezamagesc fanii seriei, dar mie mi se pare ca povestea devine din ce in ce mai neinteresanta, mai falsa si mai neplacuta si desi am gasit un element miiiiic care imi place, nici macar in legatura cu el n-am putut sa spun numai lucruri bune.

Asa ca in incheiere, lansez o intrebare: Daca sunteti fan VD, voua ce va place la cartile astea?

 

Lecturi la paturica (I'm back!)

Pe plajele plaiului mioritic poti auzi diverse refrene care, fara sa vrei, ti se strecoara in memorie si acolo raman. Nu, nu va imaginati ca ma refer la vreo melodie "catchy" cu 5 cuvinte repetate obsesiv, 2 fiind onomatopee. De obicei difuzoarele sunt prea departe de mare ca sa auzi muzica, fie ea si buna. "Versurile" care se aud pe nisip sunt: Porumbelul cu sarica/ti-l aduc la paturica, Gogosica infuriata/simpla sau cu ciocolata, ocazionalul Cea mai frumoasa amintire de la mare/e o plimbare (asta cand nu sunt valuri, si se refera la plimbarele cu vaporasul), mai rarul Nu dati banii pe prostii/luati banane la copii si desigur, nelipsitele versuri albe Namolu', coliere, stelute de mare aveeeem sau Asta seara, uimitorii si senzationalii X, Y si Z intr-un spectacol de neuitat!

Eu personal, in zilele minunate pe care le-am petrecut la mare, am simtit lipsa "poezelei" pe care o iubeam (dar de care n-am profitat niciodata) cand eram eu ceva mai mica si aparatele foto personale ceva mai rare. Va mai amintiti Faceti poza cu maimuta? Fie ca da, fie ca nu, introducerea are rolul de a ilustra mediul in care m-am prajit la soare in ultimele saptamani. Am revenit frumos bronzata si cu ceva carti mutate de la categoria spre citire la lecturate pe fundal "muzical".

Asadar, in loc de porumb, la "paturica" aveam de gand sa ma bucur de cartile pe care le-am enumerat inainte sa plec, aici. Ideea principala era sa fie lecturi usoare, de vara. Cartile din bagajul meu s-au decis totusi sa-mi dejoace planurile, dar pentru ca am multe de spus despre fiecare titlu citit, pe parcursul urmatoarelor zile o sa scriu recenzii individuale ale cartilor mentionate in postarea mea anterioară, plus un mic bonus (Nu vreau sa creez suspans inutil, e vorba despre Vei fi acolo? a lui Guillaume Musso).

Pana atunci insa, e cazul sa ajung "la zi" cu tot ce am ratat prin absenta mea de pe net.