Krystal Sutherland

Recenzie: O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri

Dragii moșului, pe vremea mea, hăt hăt demult, nu se scriau astfel de cărți. Adică atunci când eram eu la liceu, nu existau romane pentru tineri care să vorbească despre mental health, care să-ți transmită că e ok să fii altfel decât ceilalți, că e ok să fii tu însuți. Nu, noi aveam parte doar de vampiri sclipicioși și de triunghiuri amoroase.

Povestea:

Esther se îmbracă în fiecare zi altfel. Scufița Roșie, Morticia Adams sau o stewardesă vintage, toate sunt costume pe care ea le-a purtat ca pe un scut împotriva colegilor care râdeau de ea. Pentru că îmbrăcată în pielea altora, Esther a putut să facă față, spunându-și că râd de costumele ei.

Familia ei n-a putut-o sprijini în lupta cu bullying-ul, pentru că aveau propriile probleme. Tatăl ei n-a mai ieșit din beci de ani de zile, după ce un atac de cord l-a transformat într-o umbră palidă și înfricoșată a bărbatului care era. Mama ei reușește să întrețină familia din banii câștigați jucând la cazino, așa că toată casa familiei Solar este plină de talismane aducătoare de noroc. Fratele geamăn al lui Esther se teme de întuneric, așa că a lipit toate întrerupătoarele cu bandă adezivă, pentru ca monștri să nu poată stinge lumina.

Și totul li se trage de la bunicul lui Esther, cel care a întâlnit Moartea și care a adus un blestem pe capul familiei: toți vor muri uciși de lucrul de care se tem cel mai tare. De aceea, Esther refuză să lase frica s-o controleze și lucrează la lista ei semidefinitivă, unde notează lucrurile care o sperie pentru a le putea evita. Astfel, niciuna dintre frici nu va deveni suficient de mare ca să-i guverneze viața.

Dar fostul ei coleg, Jonah Smallwood, îi fură într-o zi lista. Și așa începe aventura lor în înfruntarea fricilor, pentru a provoca Moartea să li se arate.

Părerea mea:

Mi se pare extraordinară abordarea pe care și-a propus-o autoarea atunci când a scris povestea lui Esther. Mai exact, deși subiectele romanului sunt unele foarte serioase (anxietatea, depresia, sinuciderea, violența în familie), cartea începe foarte simplu și drăguț, cu povestea simpatică a reîntâlnirii dintre Esther și Jonah. Ei sunt amândoi adorabili și quirky, se tachinează unul pe altul într-un mod înduioșător și încep proiectul înfruntării fricilor ca pe o aventură.

Însă pe măsură ce ei doi încep să se cunoască mai bine și să aibă încredere unul în celălalt, povestea devine și ea mai serioasă. Aflăm detalii despre viața amândurora și despre dificultățile lor, despre istoria familiei Solar și despre viața în familia Smallwood. De asemenea, în aventura lor li se alătură ocazional și Eugene, fratele lui Esther, dar și Hephzibah, prietena ei cea mai bună (care suferă de mutism selectiv, ceea ce înseamnă că nu vorbește aproape niciodată, deși are capacitatea să o facă).

Am adorat personajele și felul în care au fost folosite pentru a ilustra efectele pe care le au diversele lucruri care li s-au întâmplat. În special Eugene mi s-a părut o metaforă ambulantă. Fratele lui Esther e o persoană veșnic înconjurată de lumină, deși întunericul îl devorează din interior, așa că uneori, lui Esther i se pare că devine transparent, că dispare. De asemenea, și ideea costumelor care ascund anxietatea lui Esther mi s-a părut fascinantă.

Toată cartea e plină de astfel de idei din sfera psihologică și chiar dacă personajele par puțin exagerate pe alocuri, e genul de roman la care cred că mesajul e mai important decât povestea. Aventura lui Esther e simpatică, dar descoperirile și concluziile ei sunt cele care îți rămân în minte și în suflet și te pun pe gânduri. Bine, și Fleayonce, desigur (vă las pe voi să descoperiți cine e acest personaj 😉).

Pop-up Book Club:

Tocmai pentru că e un roman care abordează multe subiecte profunde și transmite multe idei faine, m-am bucurat să mă întâlnesc cu fetele care au participat la book club-ul organizat de Storia Books.

 
pop-up-book-club-iunie.jpg
 

Am discutat cred că vreo două ore, dar n-am simțit cum trece timpul. Am vorbit despre agorafobie și anxietate, despre frici și cum le depășim, dar și despre personaje și cât de convingătoare au fost.

Nu toată lumea a fost la fel de impresionată de carte, desigur. Deși am reușit să cădem de acord că e un roman fain care transmite niște idei importante, nu toate ne-am atașat de Esther și de anturajul ei. Pentru că toată lumea din familia Solar suferă de o formă sau alta de fobie sau de boală mentală, e greu de crezut că o serie atât de variată de personaje ar fi putut crea o familie în realitate. Și deși pe mine m-a cucerit prea tare povestea ca să mă întreb cât de plauzibilă ar fi, nu toată lumea a avut aceeași părere ca mine.

Totuși, ne-am bucurat cu toții că se scriu și se traduc astfel de romane. O listă semidefinitivă a celor mai îngrozitoare coșmaruri e un roman care poate sta la baza multor discuții despre subiecte considerate tabu, dar despre care consider că oamenii ar trebui să vorbească. Și nu pot să nu recomand acest roman în special adolescenților, care ar putea descoperi că dețin și ei la fel de mult curaj ca Esther.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Storia Books sau din librării online precum Cartepedia.