Kelley Armstrong

Carte vs film: Lună plină (Bitten)

Povestea:
Elena Michaels era o fată cu un trecut dur, dar încrezătoare în viitor, până când iubitul ei, Clay, a mușcat-o. Ceea ce nu știa ea este că iubitul ei era vârcolac și că miturile și legendele despre ei nu erau doar povești. Supraviețuind mușcăturii, Elena a devenit singura femeie-vârcolac din lume, însă a urât încă de la început noua lume din care făcea parte.
Singurul pe care l-a acceptat a fost Jeremy Danvers (tatăl adoptiv al lui Clay și lupul alfa al Haitei, gruparea responsabilă cu păstrarea secretului vârcolacilor față de oameni), care a învățat-o cum să se descurce în noua ei viață și a devenit tatăl pe care Elena nu l-a avut niciodată. Totuși, nici măcar el n-a reușit s-o convingă să nu renunțe la viața de lup, așa că tânăra a părăsit Stonehaven, casa Haitei, și s-a se refugiat în Toronto, unde încearcă să ducă o viață normală.
Dar atunci când Haita e provocată chiar pe teritoriul ei, Elena nu mai poate fugi de adevăr și trebuie să se confrunte nu numai cu Clay, dar și cu lupul din ea însăși.

Părerea mea:
Acum câțiva ani, când am descoperit această carte, a fost una dintre preferatele mele. Vârcolacii lui Kelley Armstrong nu sunt cei din povești, care devin niște monștrii ucigași în nopțile cu lună plină, ci niște oameni care au capacitatea de a deveni lupi oricând doresc (cu condiția s-o facă măcar o dată la una-două săptămâni, altfel transformarea devine iminentă), rămânând totodată ei înșiși în pielea animalului. Cred că ne-am confruntat cu toții măcar o dată cu întrebarea „Dacă ai fi un animal, ce animal ai vrea să fii?” așa că a fost interesant să-mi imaginez că ai putea cu adevărat deveni un lup.

Totuși, Elena reușește să dea un pic de realism ideii pentru că prin încercările ei de a duce o viață normală demonstrează că un lup nu se potriveșe chiar atât de bine într-un oraș precum Toronto. Însă Haita, familia ei, echilibrează balanța pentru că fiecare dintre membrii ei duce o viașă cât se poate de normală și de fericită, atât ca om cât și ca lup.

Lăsând la o parte partea supranaturală, cartea spune povestea unei tinere care încearcă să-și găsească locul în lume și să împace felul în care visa că va arăta viața ei cu modul în care aceasta s-a desfășurat în realitate. Și fiind în perioada în care încercam să îmi schițez viitorul, mi-a fost ușor să mă pun în pielea Elenei (nu și a lupului, deși mi-ar fi plăcut să încerc).

Tocmai de aceea, atunci când am aflat că se va face un serial după carte, am fost destul de entuziasmată, chiar și după ce am văzut pozele cu Greyston Holt, actorul care l-a jucat pe Clay, care nu se ridica deloc la așteptările minții mele amorezate de personaj, minte care visa altceva. În cele din urmă, actorul m-a convins... serialul, în schimb a fost destul de slăbuț.

În linii mari, povestea cărții e destul de respectată, cel puțin în prima parte a sezonului, însă există destule schimbări. Totuși, spre supriza mea, mi-au plăcut schimbările pentru că majoritatea au dus la noi și noi informații despre vârcolaci și societatea lor, lucruri care mi se par extrem de importante într-o poveste cu creaturi supranaturale care trăiesc printre noi. Într-o astfel de poveste, vreau să știu nu numai cum de au reușit să rămână un mit sau cum s-au integrat printre oameni, dar și cum funcționează lumea lor, cea din spatele supersițiilor și ochelarilor de cal ai umanității.

Ceea ce m-a dezamăgit a fost felul în care a fost spusă povestea. Actorii nu au fost neapărat slabi, deși nu jocul lor actoricesc n-a fost nici cel mai strălucit, dar scenariul în sine a avut multe lipsuri. De multe ori, m-am trezit completând golurile din poveste cu informații din carte, astfel încât să pot înțelege anumite acțiuni ale personajelor. În special povestea dintre Clay și Elena mi s-a părut că a avut mult de suferit. În carte, povestea dintre ei e în prim plan și e plină de sentimente extrem de puternice, cei doi sunt mereu pe linia subțire dintre iubire și ură, ceea ce în serial nu prea se simte. Fără informațiile din cărți, relația lor pare extrem de ciudată, uneori forțată sau pur și simplu fără sens.

În schimb, serialul s-a concentrat mai mult pe problemele Haitei cu vârcolacii care le contestă autoritatea, ceea ce nu era neapărat un lucru rău dacă secanriștii ar fi încercat să îmbogățească povestea din carte (care e în plan secund, deci nu e destul de detaliată cât să poată fi adusă în prim plan și să susțină un serial). Vârcolacii puternici și hotărâți din carte au ajuns deseori să pară niște începători penibili, luând decizii proaste aparent fără niciun motiv, suferind pierderi de-a dreptul ridicole uneori. Singurele părți bune au fost scenele de luptă, care au fost coregrafiate și filmate superb, mi-au plăcut de fiecare dată, chiar dacă asta a însemnat să vedem mai puțini lupi (buget mic = efecte speciale slabe și rare) și mai mulți oameni luându-se la bătaie cu mâinile goale (chestie de care nu mă plâng, mai ales când tipii arătau bine).

Totuși, marea mea dezamăgire au fost scenele dintre Elena, iubitul ei uman Phillip și Clay, care în carte erau atât de încărcate de tensiune încât privite din exterior erau fie extrem de amuzante, fie extrem de heartbreaking pentru că durerea lui Clay era ușor de înțeles (pentru orice cititor, nu și pentru Elena). În serial, au tăiat mult din această parte și puținul pe care l-au făcut nu m-a impresionat mai deloc.

Așadar, deși recomand cartea tuturor celor cărora le place o poveste bună cu vârcolaci, serialul îl recomand doar celor care nu doar că țin neapărat să-l vadă, dar au citit cartea în prealabil, ca să poată completa lipsurile. Deoacamdată a apărut doar un sezon, dar se lucrează la al doilea. Eu plănuiesc să-l văd, măcar la început pentru că a doua carte a seriei se concentrează mai puțin pe vârcolaci și mai mult pe lumea supranaturală, care e îmbogățită cu vrăjitoare, demoni, vampiri și alte legende, însă eu sper ca serialul să rămână doar la vârcolaci și să dezvolte schimbările pe care le-au făcut în primul sezon, să-și creeze propia poveste și poate așa, va ieși un produs mai bun :)

Provocarea verii #13 + castigator

13. Care a fost parerea ta despre Provocarea verii? Care a fost intrebarea ta preferata? Dar cea care ti-a placut cel mai putin?

Am tot amanat sa raspund la aceasta ultima provocare, ca si cum as fi putut amana sfarsitul verii. Totusi, vara s-a terminat, a inceput toamna, a inceput scoala si a venit timpul ca eu sa va anunt cine a castigat aceasta Provocare care mie mi s-a parut pur si simplu Oau! A fost o placere sa o organizez, sa creez intrebarile, sa citesc raspunsurile voastre, sa raspund la randul meu... Mi-e greu sa aleg o intrebare preferata, cu atat mai putin una care sa-mi fi displacut, asa ca n-o sa mai pierd timpul si o sa sar direct la partea interesanta: premiul!

V-am promis ca voi alege un blogger pe care sa-l premiez, insa dintre cei 4 care au dus jocul pana la final (Razvan, Leontina, Clara ♫ si mariana795) n-am reusit sa aleg pe cineva care sa fi raspuns mai bine, mai corect, sau mai frumos. Asa ca m-am folosit de random.org si castigatoarea este Mariana, care a castigat nu o carte, ci trei, mai exact seria Fortele Raului Absolut de Kelley Armstrong in editie de chiosc! Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Felicitari si celorlalti care s-au inscris, chiar daca au terminat provocarea sau nu, eu v-am citit articolele cu aceeasi placere si acum am senzatia ca prin intermediul raspunsurilor noastre, ne cunoastem mai bine intre noi! Oricum, mi-ati facut vara mai frumoasa!


Provocarea verii #4

4. Cu totii am auzit expresia „iubire de-o vara”. Daca ai putea sa traiesti o astfel de poveste scurta si intensa cu un personaj dintr-o carte/film, pe cine ai alege si de ce?

Daca e de-o vara, atunci sa fie memorabila. Asadar, my summer boy este Clay, din seria Femei din Cealalta Lume de Kelley Armstrong. Motivul e destul de simplu: are acel ceva animalic, instinctual, care ma fascineaza la cateva personaje masculine care mi-au placut de-a lungul timpului. Clay e pe jumatate salbatic si asta il ajuta sa fie intr-un fel de armonie cu natura pe care omul mi se pare ca o pierde incet-incet, si tocmai asta cred ca ofera acea intensitate pe care o cauta cineva intr-o relatie. In plus, el e puternic ancorat in prezent – sau cel putin asa il percep eu – asa ca mi se pare incapabil sa ofere stabilitatea necesara unei relatii de lunga durata. Tocmai de asta, Clay mi se pare alegerea perfecta pentru ceva scurt si intens.


Recenzie: Magie de doi bani de Kelley Armstrong

O sa procedez putin mai neortodox prezentandu-va intai cartea aceasta, desi este volumul 3 din seria Femei din Cealalta Lume. Oricum, Magie de doi bani poate fi citita si separat, fara sa se piarda nimic din farmecul cartii.

coperta-magie-de-doi-bani.jpg

Rezumat:

Paige este o tanata de 23 de ani care lucreaza ca designer de pagini web. Mama ei a murit cu un an in urma si tot atunci, Paige a primit tutela lui Savannah, o tanara de 12 ani. Doar ca sunt si altii care isi doresc custodia fetitei, inclusiv presupusul ei tata, care pare a avea resursele sa o si obtina.

De parca viata lui Paige nu e suficient de complicata avand in vedere ca trebuie sa aiba grija de un copil si sa si lupte ca sa-l pastreze, se intampla ca Paige sa fie si o vrajitoare. Dupa moartea mamei ei, ea a trebui sa preia conducerea Sabatului vrajitoarelor. Iar Savannah nu e o simpla fata, ci cea mai puternica vrajitoare pe care a cunoscut-o Paige. In plus, fetita are probleme serioase cand vine vorba de intelegerea consecintelor folosirii magiei. Cat despre tatal care vrea custodia.. el e nu doar vrajitor, ci si liderul unei Cabale, o organizatie extrem de puternica, influenta si bogata.

De-ajuns pentru ca Paige sa-si blesteme zilele? Nu inca, pentru ca in micul orasel in care traieste apar zvonuri cum ca ea ar fi o vrajitoare... si oamenii incep sa o creada o satanista pornita sa distruga linistea locuitorilor. Imediat, Sabatul ei decide ca risca expunerea si nu vrea sa-i mai acorde niciun fel de sprijin. De partea ei se pare ca nu este decat Lucas Cortez, un vrajitor care ridica nenumarate banuieli...

My view:

Da, mi-e dor de Clay. N-o sa pot s-o neg vreodata, pentru ca el e personajul meu masculin preferat din toata literatura paranormal fantasy. Dar volumul acesta s-a ridicat la nivelul celorlalte, Kelley Armstrong facandu-l la fel de captivant ca de fiecare data.

Dupa ce in primele doua carti din serie ni s-a prezentat indeaproape lumea varcolacilor si modul lor de organizare, acest volum incepe sa ne introduca in lumea vrajitoarelor. Fascinant mi se pare ca inca de la inceput se spune clar ca vrajitoarele si vrajitorii sunt specii diferite. Si pe parcurs, primim suficiente explicatii incat sa intelegem de ce.

Exista si elemente de istorie si de cultura, toate bine impletite cu actiunea, ca sa lamureasca, nu sa plictiseasca. Asadar, inca o data, Kelley are o viziune unica asupra lumii magice, vizune pe care a reusit s-o transpuna intr-o carte pe care o s-o cititi pe nerasuflate!

Va recomand cartea cu caldura, indiferent daca ati cititi sau nu celelalte doua volume din serie pentru ca daca va place paranormal fantasy-ul, n-are cum sa nu va placa romanele astea!