John Varley

Recenzie: Mileniu de John Varley

coperta-mileniu.jpg

Povestea:

Intr-un viitor indepartat, oamenii au descoperit calatoria in timp. Dar societatea lor e pe moarte, devastata de razboaie atomice, boli genetice si poluare. Omenirea continua sa supravietuiasca, insa sunt putini care mai lupta pentru viata, majoritatea alegand sa se sinucida.

Totusi, mai exista oameni care inca mai cred in viitor si care vor sa-l repopuleze cu persoane care n-au renuntat inca la speranta. Asa ca se organizeaza in echipe de rapire care se intorc in timp la momentele unor accidente grave si aduc acei oameni in viitor, lasand in locul lor clone fara suflet si oferindu-le astfel victimelor o noua sansa la viata.

Un astfel de accident are loc deasupra Californiei, doua avioane pline cu pasageri ciocnindu-se in aer. Insa calatorii din viitor au pierdut un paralizator intr-unul din avioane, artefactul putand afecta timpul in asa masura incat sa distruga putinii oameni ramasi la sfaristul timpului.

In trecut, Bill Smith e trimis sa afle cauza producerii accidentului. Iar Louise, sefa echipei de rapire din viitor se intoarce, incercand sa recupereze arma. Ce rezultate vor avea cele doua misiuni ramane de vazut.

Parerea mea:

Inca de la primele pagini, am apreciat faptul ca povestea e spusa din doua puncte de vedere: al lui Bill si a Louisei. Majoritatea elementelor povestii le intelegem de la ea, in special tot ce e legat de viitor si de calatoria in timp, insa ea traieste evenimentele intr-o alta ordine decat se intampla de fapt. Tocmai de aceea e nevoie si de perspectiva lui Bill, cu al carui mod de gandire suntem familiarizati pentru ca face parte din societatea noastra, asa ca fara el nu cred ca as fi putut tine cu adevarat pasul.

Spuneam ca societatea viitorul pe care si-a imaginat-o Varley se deduce din povestile Louisei. Ei bine, autorul este putin prea pesimist pentru gusturile mele. Viitorul mi-a provocat deseori mila, desi imi dau seama ca omenirea s-a adaptat si a reusit sa supravietuiasca, ba chiar s-a gasit loc si pentru altruism in lumea aceea. Ceea ce mi s-a parut interesant este ca in timp ce Louise glorifica trecutul, considerand ca secolul XX a fost cel mai bun al omenirii (desi mai tarziu au calatorit in spatiu si mai apoi in timp), nu intelege de ce "dodecarii" privesc si ei trecutul lor cu aceeasi nostalgie.

Totusi, la inceput am crezut ca elementul mind-blowing al cartii este dat de efectele calatoriei in timp, si am continuat sa cred asta pana la final, pana la ultimul capitol, intitulat in mod sugestiv Prolog. Bineinteles, n-o sa va spun despre ce e vorba, dar trebuie sa stici ca ultimele doua pagini mi-au schimbat intreaga perspectiva asupra povestii. O-A-U!

Nu mi s-a parut o carte usoara, mai ales daca nu sunteti obisnuiti cu toate problemele create de calatoria in timp, insa daca aveti rabdare cat sa urmariti cu atentie tot ceea ce se intampla, cred ca o sa va placa Mileniu, in special viziunea lui Varley asupra societatii viitorului, care bate toate romanele post-apocaliptice pe care le-am citit eu pana acum.