John Green

Rezultatele concursului „Carte vs film”

La începutul lunii, am organizat un concurs ca să vă pot oferi un mărțișor în schimbul unui răspuns despre ecranizările voastre mai mult sau mai puțin îndrăgite. N-o să prelungesc suspansul: câștigătoarea cărții Orașe de hârtie cu copertă originală este Narcisa Clipa, iar câștigătoarea ediției tie-in este Oana Păun. Ele au fost alese drept câștigătoare cu ajutorul random.org.

Felicitări, fetelor! Aștept un e-mail cu datele voastre personale (numele, adresa de livrare și numărul de telefon) la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. E-mailul trebuie trimis de pe adresa cu care v-ați înscris în concurs în maximum cinci zile (adică până pe 16 martie, inclusiv).

Mulțumesc editurii Trei pentru că mi-a oferit ocazia să organizez acest concurs și mulțumesc tuturor participanților! Sper să vă revăd pe blog, să discutăm nu numai despre preferințele noastre în materie de filme, dar și despre ce ne place sau nu în materie de cărți!


Concurs: Carte vs Film

Pentru că mâine e 1 martie, care se întâmplă să fie sărbătoarea mea preferată, mi-am petrecut weekend-ul pe la niște muzee din București care au organizat târguri de mărțișor. Din punctul meu de vedere, nu există nimic mai fain decât venirea primăverii. Așa că în timp ce încercam să aleg ceva drăguț și simbolic pentru persoanele dragi mie, mi-am dat seama că vreau să vă ofer ceva și vouă, cititorilor mei. Și cum tocmai s-au decernat Oscarurile, subiectul carte vs film e foarte foarte actual.

Desigur, subiectul e de asemenea vechi de când s-a inventat ecranizarea, așa că s-au scris deja nenumărate articole pe tema asta și s-au purtat discuții fără sfârșit. Însă, indiferent de toate argumentele aduse de unii sau de alții, fiecare dintre noi are preferințele sale. În plus, fiecare caz e unic, uneori a fost mai bună cartea, alteori filmul, uneori ne place să le experimentăm pe amândouă într-o ordine sau alta, iar alteori subiectul nu ne atrage nici către carte, nici către film. Așa că nu vreau să vă rog să alegeți o tabără.

coperta-orase-de-hartie.JPG
coperta-orase-de-hartie-tie-in.JPG

În schimb, provocarea pe care vreau să v-o lansez în acest concurs este să-mi spuneți Care a fost ecranizarea voastră preferată și care este ecranizarea care v-a dezamăgit cel mai mult? Doi norocoși vor primi câte un exemplar al romanului fie Orașe de hârtie de John Green. Mulțumită editurii Trei, pot oferi ca premiu fie volumul cu coperta originală, fie pe cel cu copertă tie-in, în funcție de preferințele voastre.

Pentru a participa la concurs, lăsați-mi un comentariu la această postare care să conțină:

  • răspunsurile la întrebare (două titluri de film/carte, cu mențiunea care e cel bun și care nu v-a plăcut),

  • dacă vreți ediția originală sau pe cea tie-in (nu menționați nimic dacă nu aveți vreo preferință),

  • o adresă de e-mail valabilă (folosită pentru validarea câștigătorului [1]),

  • o metodă prin care urmăriți blogul (Facebook, Twitter, Google+ sau e-mail subscription) și numele/adresa contului,

  • opțional, puteți să dați un share concursului, ca să se răspândească vestea (și puteți face asta și fără să participați la concurs).

Concursul se încheie pe 10 martie 2016, ora 23:59. Mult succes tuturor!

[1] O dată selectat câștigătorul, acesta va trebui să-mi trimită datele de livrare de pe adresa de e-mail cu care s-a înscris în concurs. Dacă nu ați menționat nicio adresă de e-mail, deși veți fi înscris în tragerea la sorți, nu veți putea fi declarat câștigător deoarece nu am cum să validez că persoana care îmi trimite o serie de date personale e aceeași persoană care s-a înscris la concurs. Prin urmare, dacă e selectată o persoană care nu a furnizat o adresă de e-mail, voi alege imediat un nou câștigător.


Recenzie: Fulgi de iubire

Sper că v-ați petrecut ziua de Crăciun excat așa cum v-ați dorit. Eu am avut o dimineață splendidă, am primit exact ce mi-am dorit (căăăărți!!), apoi m-am băgat la căldurică (oh, well, în București oricum a fost extrem de cald ieri, dar de dragul tradiției, mi-am făcut o cană mare de ciocolată caldă) și m-am pus pe citit Fulgi de iubire, unul din cadourile din partea editurii Trei. Am ales-o pentru că e o carte care merge citită în preajma Crăciunului și care e atât de plină de zăpadă încât parcă am uitat că afară părea să înceapă primăvara.

coperta-fulgi-de-iubire.jpg

Povestea:

Sunt de fapt trei povești, fiecare semnată de alt autor, fiecare cu personajele și acțiunea proprie. Însă am avut parte de o surpriză neașteptată și foarte faină: toate cele trei povești sunt interconectate, toate de desfășoară în același loc, aproape în același timp și deci trebuie citite în ordinea din volum, pentru că se leagă între ele.

Pe scurt, în ajunul Crăciunului, un tren rămâne blocat în preajma unui mic orășel. Din tren vor coborî o fată care va repara inima frântă a unui locuitor, câteva majorete care îi vor ajuta pe doi prieteni să-și dea seama ce relație există între ei și fostul iubit al unei tinere care trebuie să ia o decizie majoră în legătură cu ea însăși.

Rezultatul? Trei povești de Crăciun pline de zăpadă, iubire și de miracole de Crăciun, desigur.

Părerea mea:

Spusesem la un moment dat că prin înveliș (copertă, titlu, autori, rândurile de pe ultima copertă), fiecare carte promite ceva. Dacă ați văzut vreodată vreun film de Crăciun, din acela cu iubire și miracole, atunci știți exact ce promitea această carte: trei astfel de filme în proză. Și ca bonus, părea genul de carte pe care dacă o scuturi deasupra unui cozonac, o să curgă zahăr pudră din ea direct pe prăjitură.

Ok, poate exagerez, cert e că e exact ceea ce pare: o carte dulce, previzibilă, dar simpatică, despre Magia Crăciunului. Nu pot spune că nu mi-au plăcut, dar problema majoră a acestor „basme” cu happy-end e că după un timp, deja faptul că absolut nimic rău nu se poate întâmpla devine deranjant. Chiar nu există niciun străin periculos? Niciun îngheț ucigaș? Niciun accident de mașină în urma căruia cineva să fie serios accidentat? Nu mă înțelegeți greșit, sunt fată și iubesc o poveste roz cu happy-end din când în când, daaaar nu s-ar putea să fim puțiiiiin mai realiști? Nu cât să stricăm povestea, dar cât să existe puține tensiune. Puțin mai multă decât cea dată de un iubit care nu răspunde la telefon...

Oricum, în afară de excesul de noroc chior pe care îl au inconștienții, am mai avut două probleme cu volumul ăsta. Prima a fost faptul că n-am găsit diferențe de stil între cele trei povești. Adică serios, au fost trei autori, fiecare cu povestea lui, nu? Da, bine, toate se întâmplau în același loc, deci a existat o colaborare, dar zău că am simțit că citesc un roman unitar. Diferențele dintre cele trei povești erau date de personajele centrale și atât. În mijlocul unuia dintre texte, eram incapabilă să-mi dau seama dacă e scris de altcineva sau nu. Dacă am fi fost anunțați că sunt trei povești scrise în colaborare, era ok, dar la începutul fiecărei povești era menționat un autor diferit... deci unde sunt diferențele?

A doua (și ultima) mea problemă au fost personajele. Stereotipii mai mari și mai late nu cred că am mai găsit. N-am călcat niciodată în SUA, dar zău că mi-e greu să cred că toate lucrurile care se spun despre ei sunt adevărate. Însă această carte că vrea din greu să mă convingă că sunt. Serios, singurul lucru pe care nu l-am găsit a fost un personaj obez, în rest au fost 100% americănisme.

Totuși, e o carte de Crăciun, așa că încă de când m-am apucat de citit, mi-am propus să n-o judec prea dur. A fost simpatică, dulce, drăguță, amuzantă pe alocuri, personajele au avut chiar câteva replici de-a dreptul istețe, au fost câteva situații atât de ridicole încât au devenit extrem de amuzante... Pe scurt, dacă vreți să vă relaxați și n-aveți chef de un film de Crăciun, încercați Fulgi de iubire. Se citește extrem de repede și e numai bună pentru o vacanță în care vrei doar să lenevești în pat :)


Recenzie: Sub aceeasi stea

Recunosc ca am citit Sub aceeasi stea numai pentru ca tot Internetul o preamareste. Prin urmare, ma asteptam la genul acela de roman care e de fapt un cutremur condensat in cateva sute de pagini, genul de poveste care scutura lumea din temelii si apoi o reaseaza intr-un mod complet diferit, punand anumite bucati de realitate intr-o lumina noua, tare, si pe alte scaldandu-le in intuneric. Acum ca am terminat-o, nici macar nu pot sa-mi dau seama daca asteptarile mele au fost prea sus sau prea jos, dar in mod evident au fost gresite...

coperta-sub-aceeasi-stea.jpg

Povestea:

Grace are cancer, insa un medicament experimental ii permite organismului ei sa tina sub control tumorile. Totusi, viata ei este departe de una "normala", asa ca participa la intalnirile unui Grup de Sprijin.

Acolo il intalneste pe Augustus Waters, un alt bolnav alaturi de care va incerca sa profite de putinele parti bune pe care viata i le ofera.

Parerea mea:

As mai insista pe poveste, dar nu mi se pare ca ar fi mai mult de spus. Cartea prezinta pur si simplu un fragment al vietii lui Grace, cu suisuri si coborasuri. Tocmai de aceea nu am resimtit romanul ca pe un cutremur, pentru ca nu vine sa spuna nimic nou.

E viata pur si simplu, asa cum o cunoastem cu totii: o loterie nedreapta care nu cunoaste castigatori, doar oameni care pierd mai putin decat altii, o loterie care uneori iti ofera cate o mica raza de lumina, de care trebuie sa profiti atat timp cat dureaza, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, nu numai ca va disparea, dar acomodarea la intuneric va fi mai dureroasa decat oricand...

Insa nu e o carte care sa te lase indiferent. E o senzatie interesanta atunci cand un autor vine sa afirme toate astea fara ocolisuri, fara sa adauge lapte si miere unei povesti fie ea si fictive. Mai ales ca aceasta poveste nici nu avea nevoie de dulceata, curge atat de simplu incat nu-ti poti inchipui o alta desfasurare, banuiesti deznodamantul, desi speri sa te inseli, insa confirmarea nu te dezamageste, ci e genul de final bittersweet.

Totusi, nu e un roman trist sau pesimist. Eu il consider o poveste despre a trai clipa, despre a vedea partea plina a paharului, despre a profita de ceea ce ai astfel incat de fiecare data cand privesti inapoi la drumul parcurs, sa zambesti vazand suisurile, sa ai curajul sa-ti asumi coborasurile si, mai presus de toate, sa nu regreti nicio alegere facuta. Pentru ca, dupa parerea mea, cam asta e definitia fericirii.

Asadar, o sa ma alatur parerii generale si o sa va recomand romanul Sub aceeasi stea, pentru ca e genul de poveste pe care dupa ce o descoperi, iti dai seama ca ai fi regretat daca n-ai fi citit-o niciodata.