James Frey

Recenzie: Endgame. Jocul Final: Convocarea

Atunci când am aflat prima dată despre această serie și despre conceptul interactiv din spatele ei, m-am entuziasmat destul de repede, pentru că îmi place ideea că povestea iese din paginile unei cărți direct în realitate.

Citind despre Endgame. Jocul final: Convocarea și povestindu-vă și vouă despre el, mi-am creat niște așteptări: credeam că urma să am parte de o poveste nu foarte impresionantă, dar cu o parte interactivă care urma să mă dea pe spate. Rezultatul final a fost exact pe dos: mi-a plăcut povestea, dar partea interactivă a lăsat de dorit.

coperta_Endgame.jpg

Povestea:

12 meteoriți ajung pe Pământ, provocând numeroase victime și oferind un subiect pentru presa din întreaga lume pentru câteva săptămâni bune. Însă adevărata semnificație a acestor dezastre „naturale” o cunosc doar câțiva.

Meteoriții purtau fiecare câte un prim artefact care să-i conducă pe cei 12 jucători care reprezintă 12 seminții ale Pământului către locul unde va începe Jocul Final, un joc fără reguli, coordonat de niște ființe din alte lumi, care aparent sunt cei care ne-au creat. Jocul va avea un singur învingător, iar premiul lui va fi salvarea tuturor oamenilor care fac parte din aceeași seminție cu a învingătorului.

Jocul Final e moartea, iar miza e viața.

Părerea mea:

... ei bine, părerea mea îmi e neclară până și mie. O să iau pe rând fiecare element din carte, și la sfârșit tragem linie, adunăm și vedem ce iese :))

O să încep cu partea interactivă a cărții, pentru că de ea eram cel mai entuziasmată. În primul rând, în mod clar romanul a fost făcut ca să fie citit pe tabletă. Am apreciat faptul că toate link-urile au fost prescurtate, dar după ce am scris greșit un link de 3 ori, am început să-mi doresc cu ardoare să pot da click pe pagina fizică a romanului și să mi se deschidă pagina de net în browser.

Oricum, nu asta a fost problema mea, în final am reușit să descopăr paginile spre care trimite cartea... Ele au fost de fapt problema. Mă așteptam la enigme care să mă provoace să le rezolv, mă așteptam la joculețe deștepte sau la informații interesante. În schimb, primul site care îmi cerea să găsesc o parolă avea drept indiciu un filmuleț de vreo 10-20 de minute pe care nu am găsit puterea să-l văd.

Filmulețul, postat mare și clar pe youtube, avea ca temă o teorie a conspirației oarecum amuzantă - din cele 3 minute pe care am apucat să le văd - pentru că lega uniformele poliției lui Hitler de robele judecătorilor din ziua de azi, care toate se legau de Saturn și de mitologie. Până aici, totul ok, puțină distracție, ceva paranoia, dar filmulețul era realizat în modul ăla absolut hidos, cu imagini abstracte care se succed uneori extrem de rapid și alteori prea lent, povestea era recitată pe un ton monoton și foarte încet, aproape acoperită complet de o muzică psihidelică și de efecte sonore din seria creepy-alien-stuff.

O fi fost unu noaptea și eram eu obosită, dar și în miez de zi și plină de energie nu mi se pare ok să îți pui cititorii să asculte așa ceva. Am încercat de trei ori să-l văd, am rezistat cel mai mult 3 minute, așa că am decis că asta clar nu e de mine și am lăsat-o baltă. Am mai încercat la un moment dat alt filmuleț, dar am dat, desigur, peste alt conspiraționist cu un filmuleț mai bine făcut, dar cu o poveste de doi bani, deci am lăsat-o baltă definitiv și am decis să mă concentrez pe carte.

Povestea din Endgame. Jocul final: Convocarea chiar are câteva idei foarte faine strecurate în acțiunea pe care se axează Jocul... atât de faine că mi-am dorit mai mult. Voiam să știu povestea din spatele Jocului și a extratereștrilor, modul cum a apărut ideea de Joc, cum au aflat semințiile de el, cum au știut ce se va întâmpla și ce vor trebui să facă, cum și-au gândit strategiile. Ceva, orice!

Abordarea a fost dubioasă din punctul ăsta de vedere pentru că majoritatea jucătorilor păreau că sunt doar mașini de ucis care joacă doar pentru supraviețuire, dar nu-și pun aproape nicio întrebare sau și mai rău, încep să și le pună abia acum. Au avut mii de ani la dispoziție, fiecare jucător devenea neeligibil la 20 de ani, deci avea timp berechet să studieze ideea asta de joc tot restul vieții. Am înțeles de ce unii nu au făcut-o, dar chiar toți? Serios?! Doar ne antrenăm și vedem abia atunci despre ce e vorba, așa merge treaba?!

Totuși, totuși, poate a fost mai bine așa pentru că acum nu există aproape nicio certitudine despre nimic. Am eu niște bănuieli de care sunt sigură în proporție de 90% și mi-ar plăcea ca intuiția mea să fie corectă și povestea să meargă într-o direcție nouă, diferită de „jucați până la ultimul”, dar rămâne de văzut. Dacă am dreptate, dar povestea nu merge cum sper eu, atunci sper măcar ca finalul să fie al naibii de nefericit. Vedem. Cert e că povestea a avut destule detalii suficient de captivante cât să vreau să știu mai multe. Mult mai multe.

Dacă am pomenit de abordare, să ajung și la stil... La început, a fost dezastruos. Repetitiv, frustrant, aceleași fraze care nu aduceau niciun detaliu în plus, reacții seci și scrise aproape în sictir pentru personajele ale căror vieți se schimbau, stereotipuri mari cât China... eram sigură că o să fie o corvoadă terminarea cărții. Și apoi, pe undeva, după ce lucrurile se pun în mișcare și are loc Convocarea, ceva se schimbă. N-am mai sesizat nicio problemă, nu m-a mai deranjat aproape nimic.

Spun „aproape nimic”, pentru că intervine din nou elementul de interactivitate: din când în când, aparent întâmplător, apare câte un detaliu prea precis care mă scotea din starea în care eram atentă la poveste și mă arunca înapoi în realitate, întrebându-mă de ce zice acolo că a alergat cu 5,6 secunde mai repede, când cu două rânduri mai sus nu era atât de precis. În rest, după ce am trecut peste partea de început, lucrurile au curs frumos.

Și ajung la partea mea preferată: personajele. Mi-am luat diploma în reținerea detaliilor despre personaje la școala ASoIaF a lui George RR Martin, așa că n-am avut probleme să rețin 12 omuleți. Ba chiar mă trezeam ocazional râzând când mai apărea câte un personaj despre care nu mai știam nimic de mult și mă gândeam că sigur se vor plânge mulți de treaba asta. Mie mi-a plăcut ca procedeu, pentru că am avut ocazia să descopăr moduri foarte foarte diferite de a aborda Jocul, am descoperit puncte de vedere extrem de diverse asupra scopului acestui Joc și așa am putut afla mai multe despre el.

Din nou, mi-ar fi plăcut ca familiilor personajelor să le fi păsat puțin mai mult de Joc și să se știe mai multe despre el, dar au fost câteva momente când am descoperit câte o piesă din puzzle alături de un personaj sau altul și mi-a plăcut imaginea de ansamblu pe care o aveam doar eu. Acum, cu unele din personaje am avut eu niște probleme, dar nu cu felul în care au fost scrise (deși în unele cazuri erau cam multe stereotipuri pentru gustul meu), ci cu persoanele în sine. În special cei doi americani din SUA m-au călcat pe nervi, erau mult, mult prea naivi, vedeau lumea prea romanțat și uneori au dat dovadă de prostie pură. Mi-aș fi dorit să moară repede, ca să scap de chinul de a citi despre prostia lor.

În schimb, au fost și niște personaje puternice, de care mi-a plăcut enorm și cu care chiar am ajuns să țin, chiar dacă poate nu eram de acord cu abordarea lor asupra jocului. Ba chiar și unele dintre personajele pe care le-am detestat cu pasiune aveau niște idei și abordări care mi s-au părut foarte foarte deștepte. Dar dacă tot am pomenit de GRRM mai sus, într-un stil foarte a la Game of Thrones, personajul meu preferat a murit la final... Nu vă spun cine e, ca să nu dau spoilere, dar în cartea următoare sigur o să-i duc lipsa...

Bun, și acum să tragem linia promisă la începutul articolului.

În final, mi-a plăcut romanul suficient de mult cât să-l recomand în continuare, pentru că are câteva idei faine prin el. Mi-a generat suficiente întrebări cât să vreau să citesc romanele următoare, a avut personaje suficient de bune încât să mă atașez de ele, e destul de alert cât să se citească extrem de repede. Concluzia mea e că dacă s-ar fi renunțat la toată partea de interactivitate și autorii s-ar fi concentrat pe poveste, pe a o explica și pe a o face ceva mai clară, atunci chiar ar fi putut ieși un roman genial.

Totuși, chiar și așa e destul de bun, dacă vreți să vedeți cum teoriile conspirației au fost transformate într-o poveste coerentă (deocamdată), vă recomand Endgame. Jocul final: Convocarea.

Mulțumesc editurii Trei pentru ocazia de a citi acest roman.


Rezultatele concursului „Prima rundă a Jocului”

Vreau să încep prin a vă mulțumi tuturor celor care ați acceptat provocarea mea și ați încercat să rezolvați enigma pe care am ascuns-o în paginile acestui blog. E adevărat că acest treasure hunt virtual a fost ceva diferit față de celelalte concursuri pe care le-am desfășurat până acum (și am avut ceva emoții din cauza asta), dar 20 de persoane au descoperit răspunsul, așa că eu mă declar mulțumită.

Dacă au fost oameni puși în dificultate, iată cum se rezolva enigma: în primul articol, cel care anunță concursul, în ultima frază, cuvântul Jocul este scris bold și cu gri. Dacă făceați click pe el, apărea un indiciu care conținea un link spre următorul articol. În acest articol trebuia să căutați un alt cuvânt scris cu gri și totul se repeta până când indiciul final (al 5-lea) vă spunea să puneți cuvintele cheie cap la cap. Aici mai exista un obstacol: existau două seturi de cuvinte-cheie, cele care conțineau link-urile spre articole (care puse împreună n-au niciun sens, rolul lor era doar să vă ghideze mai departe) și cuvintele gri din cele 5 articole, care formau fraza: Jocul final a început. Sunt pregătit(ă). Bineînțeles, punctuația rămânea la latitudinea voastră, la fel forma ultimului cuvânt.

Prin urmare, după cum am promis, unul din cele trei exemplare din Endgame. Jocul final:Convocarea merge la Veronica, deoarece ea a fost prima care a descoperit răspunsul. Ceilalți doi câștigători sunt Anna Marie și Gorgan Garofita! Aștept de la fiecare dintre cele 3 câștigătoare un e-mail cu datele voastre personale (numele, adresa de livrare și numărul de telefon) la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. E-mailul trebuie trimis de pe adresa cu care v-ați înscris în concurs în maximum cinci zile (adică până pe 26 noiembrie, inclusiv).

Mulțumesc editurii Trei pentru ocazia de a organiza acest concurs și mulțumesc participanților pe care sper să-i revăd pe blog. Sper că v-ați distrat :)


Concurs: Prima rundă a Jocului

Cu câteva zile în urmă, v-am povestit despre o carte ce are în spate un concept interesant: în roman se vor ascunde o serie de indicii și, cu ajutorul unei aplicații care va fi lansată anul viitor, cititorii vor putea dezlega la rândul lor enigme și în final, să câștige o grămadă de cărți, bani (cu care să-și ia cărți. Și biblioteci pentru cărți. Și semne de carte șmechere. Și ce mai vor ei).

Fiecare joc are un început, și începutul acestuia e romanul... sau ar putea începe mai devreme? Poate cu un concurs care are ca premiul romanul Endgame. Jocul Final: Convocarea?

Provocarea pe care o lansez în acest concurs e destul de simplă: am ascund pe blog o serie de indicii și, cu sprijinul editurii Trei, trei cititori care vor reuși să le dezlege vor câștiga un exemplar din primul volum al trilogiei Endgame, apoi, în urma acestui mic antrenament, vor fi mai pregătiți să ia parte la Joc :)

coperta_Endgame.jpg

Despre premiu:

Jocul Final e real. Jocul Final are loc acum.

Pământ. Acum. Astăzi. Mâine.

Jocul Final e real, Jocul Final a început.

Viitorul e nescris. Ce va fi va fi.

12 Jucători. Tineri, dar din seminţii străvechi. Din care se trage toată omenirea. Şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă. De atunci jucătorii se pregătesc neîncetat. Nu au puteri supranaturale. Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-şi vindece rănile. Când le sună ceasul, Jucătorii mor. Mor ei, murim şi noi. Jucătorii sunt moştenitorii Pământului şi ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării. Unul dintre ei trebuie să reuşească, altminteri vom pieri cu toţii.

Citeşte cartea. Găseşte indiciile. Descifrează enigma. Există un singur câştigător. Jocul Final e real. Jocul Final a început.

În Endgame. Jocul Final: Convocarea, volumul 1 al trilogiei Endgame, ești martor la căutarea primei Chei dintre cele trei care vor salva lumea. În paginile romanului este înscrisă o enigmă, pe care ești invitat să o dezlegi.

Oare exuberanţa va învinge puterea?

Prostia va fi mai presus de bunătate?

Lenea va birui frumuseţea?

Învingătorul va fi bun sau rău?

Există un singur mod de a afla.

Jucaţi.

Supravieţuiţi.

Descifraţi.

Oameni ai Pământului.

Jocul Final a început.


Bun, acum că știți pentru ce concurați, iată cum se va desfășura concursul: primul indiciu se ascunde în acest articol. O dată ce l-ați descoperit, el vă va duce spre următorul articol, unde este ascuns un alt indiciu spre un alt articol și așa mai departe. În total, sunt 5 indicii. Ultimul vă va trimite înapoi aici, nu înainte de a vă explica modul în care veți obține soluția enigmei.

O dată ce ați găsit soluția, lăsați un comentariu la această postare în care să precizați:

  • o adresă de e-mail valabilă

  • o metodă prin care urmăriți blogul (poate fi prin e-mail, pe facebook, twitter, google+, bloglovin, GFC... cred că astea sunt toate, găsiți butoanele sub bannerul blogului, GFC-ul și mail-ul sunt pe margine... The choice is yours! :)) O să vă rog să-mi lăsați numele contului și să specificați cum urmăriți blogul, ca să pot valida intrările)

  • soluția descoperită, desigur.

  • opțional: Like paginii de Facebook a Editurii Trei//Young Fiction Connections

  • opțional: Share concursului oriunde vreți voi :)

Am activat moderarea comentariilor, așa că nimeni nu poate vedea ce au răspuns ceilalți. Eu le pot vedea, așa că dacă văd că soluția dată nu este cea corectă, vă voi anunța pe e-mailul furnizat că trebuie să mai încercați. Dacă reveniți și încercați din nou, insist să furnizați din nou toate detaliile cerute, pentru a valida noua intrare.

Una dintre cele 3 cărți o voi acorda primei persoane care găsește soluția corectă. Ceilalți doi câștigători vor fi aleși folosind random.org. Concursul se desfășoară în perioada 05.11 - 19.11, iar câștigătorii vor fi anunțați aici, pe blog.

Jocul începe acum!

Jocul Final e real. Jocul Final a început.

coperta_Endgame.jpg

Editura Trei lansează prima experienţă multimedia integrată carte-joc: Endgame – Jocul final: Convocarea.

Pe scurt, e vorba despre primul volum al unei trilogii în care realitatea și fantasticul se amestecă la propriu, pentru că fanii seriei au ocazia să participe ei înșiși la Joc folosind o aplicație online. Ideea mi s-a părut genială încă de când am auzit prima dată despre această carte. Abia aștept să mă apuc de citit și abia aștept să descopăr enigmele și să-mi încerc mâna la a le dezlega!

Și pentru că ideea romanului e foarte faină, cu sprijinul editurii Trei, câțiva cititori norocoși ai acestui blog vor avea șansa să câștige un volum în cadrul unui concurs despre care o vă dau mai multe detalii în zilele care vin. De asemenea, mai multe detalii despre conceptul din spatele Endgame – Jocul final, despre aplicație, ecranizare și mai ales despre premiile puse în joc puteți afla din rândurile ce urmează:

Prima experienţă multimedia integată carte-joc, Endgame – Jocul final. Convocarea de James Frey şi Nils Johnson-Shelton, este lansată în România de Editura Trei în parteneriat cu eMag, pe 31 octombrie 2014, la doar trei săptămâni de la apariţia în Statele Unite.

Primul volum din trilogia Endgame este o carte-fenomen, lansată de HarperCollins într-un tiraj record de 1.000.000 de exemplare.

Endgame – Jocul final.Convocarea se poate achiziţiona în exclusivitate de pe emag.ro, în perioada 31 octombrie - 14 noiembrie 2014.

În acest primul volum al trilogiei eşti martor la căutarea primei Chei dintre cele trei care vor salva lumea. În paginile cărţii este înscrisă o enigmă, pe care eşti invitat să o dezlegi. Fiecare roman din trilogia ENDGAME va fi însoţit de o astfel de “super-enigmă” interactivă constând în indicii inserate în textul cărţii, fie sub forma unor formule sau a unor adrese web.

Cu aplicaţia mobilă AR creată special de Niantic Labs de la Google, cititorii sunt invitaţi să se alăture online în căutarea celor trei chei ascunse care pot salva omenirea pe baza indiciilor din carte. Conceptul inovativ este explicat aici:

 
 

Premiile Endgame sunt fabuloase: 500.000 $ pentru rezolvarea enigmei din primul volum, 1.000.000 $ pentru rezolvarea enigmei din al doilea volum şi 1.500.000 $ - premiul final.

”Unicul nostru scop a fost să creăm ceva incredibil, radical, nou – să inventăm viitorul. Să creăm un fenomen global al secolului 21: cărţi, joc, enigme, social media, YouTube, film, reality TV...” - James Frey & Nils Johnson-Shelton

Trilogia Endgame ne dezvăluie o lume populată de seminţii străvechi, din care se trage toată omenirea şi care au fost create şi alese cu mii de ani în urmă. În fiecare seminţie există un Jucător care este antrenat de mic pentru Jocul Final, un eveniment catastrofal care va redefini soarta omenirii. Fiecare Jucător este antrenat conform tradiţiei seminţiei sale şi are însuşiri care îl vor ajuta în confruntarea finală. În apropierea maturităţii, el lasă locul unuia mai tânăr şi ciclul continuă...

Aplicaţia online creată de Google Niantic Labs va fi lansată la începutul anului 2015, pentru a oferi şanse egale la startul competiţiei tuturor cititorilor din cele 30 de ţări unde au fost vândute drepturile de publicare.

Twentieth Century Fox a câştigat drepturile de ecranizare a seriei Endgame. James Frey scrie scenariul primului film, care va fi produs de Wyck Godfrey şi Marty Bowen (Temple Hill), producătorii din spatele marilor succese de casă Twilight Saga şi The Fault in Our Stars (Sub aceeaşi stea - roman apărut la editura Trei).

Jocul Final e real. Jocul Final a început.

Oare exuberanţa va învinge puterea?

Prostia va fi mai presus de bunătate?

Lenea va birui frumuseţea?

Învingătorul va fi bun sau rău?

Există un singur mod de a afla.

Citeşte Endgame – Jocul final. Convocarea!

James Frey s-a născut în Cleveland. Toate cărţile lui – O mie de fărâme, Prietenul meu Leonard, Dimineaţă însorită şi Testamentul Final al Sfintei Biblii – au fost bestselleruri internaţionale. Nils Johnson-Shelton este coautorul succesului editorial Niciun înger. Chinuitoare mea călătorie incognito în Cercul Secret al Îngerilor Iadului şi al seriei pentru adolescenţi Cronici din lumea de dincolo, publicată de Full Fathom Five.