Jack din Sticla

Recenzie: Jack din Sticla

Acum, pe final de an, vad ca m-a apucat harnicia si sper sa ma tina si dupa anul nou. Nu de alta, dar am reusit sa mai micsorez teancul de carti pe care tot vreau sa le citesc si nu apuc. Bine, stiu ca nu o sa-l termin vreodata, pentru ca am tendinta sa-mi iau carti noi mult inainte sa le citesc pe cele deja cumparate.

Oricum, revenind la subiect, va mai prezint o ultima carte anul acesta :)

coperta-jack-din-sticla.jpg

Povestea:

Sunt trei povesti inlantuite, de fapt, si toate trei il au in prim plan pe Jack-din-Sticla, cel mai cunoscut asasin de la Jack Spintecatorul si pana in viitorul imaginat de Adam Roberts.

Prima poveste are loc pe un asteroid-inchisoare pe care sapte oameni sunt fortati sa supravietuiasca timp de unsprezece ani cu resurse minime pentru ca apoi sa fie reabilitati... daca nu cumva au murit intre timp. Insa Jack stie ca nu-si poate permite sa moara pentru ca viitorul omenirii depinde de el.

A doua poveste are in prim plan doua surori modificate genetic pentru a putea rezolva probleme. Acesta este scopul pentru care au fost concepute, asta asteapta parintii lor de la ele, asa ca atunci cand unul din servitorii fetelor este ucis, pentru Diana e momentul ideal ca sa arate de ce e in stare.

A treia si ultima poveste este tot una cu iz politist, prezentand un caz al "cutiei incuiate", o cutie sub forma unui habitat din spatiu in care nimeni nu ar fi putut intra sau iesi fara ca restul sa-si dea seama... si totusi ucigasul pare de negasit. Mai mult decat atat, arma pe care a folosit-o pare o arma imposibila, una care nu are cum sa existe...

Parerea mea:

Exista carti despre care iti dai seama ca o sa-ti placa dupa ce citesti cateva capitole. Sau doar cateva fraze. Uneori trebuie sa astepti pana la ultima pagina pentru ca o carte sa te dea pe spate. Alteori, esti "prins" pe parcurs fara sa-ti dai seama. Sunt multe feluri de carti si fiecare e captivanta in felul ei sau nu e deloc.

Ei bine, eu mi-am dat seama ca o sa-mi placa Jack din Sticla dupa doua pagini. Nici mai mult, nici mai putin, ci doar citind fix primele doua pagini, care sunt de fapt o introducere in care naratorul ti se adreseaza direct si sincer. Te anunta ce urmeaza, iti ofera solutia tuturor enigmelor... apoi iti promite ca vei fi totusi suprins. Eu am fost. De fiecare data.

Stii cine e criminalul in fiecare caz, ti se spune in primele doua pagini. Dar iti raman doua mici intrebari care sa te bantuie. Cum? si De ce? In plus, intrebarea Cine? tot ti se insinueaza in minte, pentru ca uneori nu poti sa crezi ca Jack e vinovatul (nu, nu e un spoiler, scrie chiar in introducere ca el e criminalul de fiecare data). Ba chiar si dupa ce cazul e rezolvat si piesele din puzzle ajung la locul lor, imaginea de ansamblu e in continuare o surpriza...

De obicei, nu prea aleg fire narative preferate pentru ca mi se pare ca toate laolalta alcatuiesc ceva minunat, insa in acest caz, prima poveste mi-a placut cel mai mult, m-a suprins cel mai tare si desi a avut un sfarsit destul de violent - sau poate tocmai de asta - mi-a ramas intiparita in memorie mai mult decat celelate doua. Si a mai fost un mic detaliu subiectiv: prima poveste a fost singura in care mi s-a parut ca naratorul joaca cinstit. Celelalte au avut cate un mic iepure scos din palarie care m-a cam bosumflat, in special ultima. Bine, oricum stiu ca nu m-am priceput niciodata la a identifica faptasul din cartile politiste si tocmai de aceea sunt un cititor mai usor de trimis pe piste false decat alte persoane mai asemanatoare cu Diana ;)

In final, Jack din Sticla mi-a placut si cred ca e un roman care merita citit, asa ca il recomand oricarui fan al literaturii SF sau politiste... sau a combinatiei dintre cele doua!

Spor la citit!