Isaac Asimov

Cărți și ceaiuri calde pentru zile reci

Sâmbăta trecută, cei de la Serial Readers împreună cu editura Paladin au organizat un eveniment dedicat literaturii SF care a adus la un loc atât cititorii „cu vechime” cât și „proaspăt inițiații” genului. În timp ce afară începuse să ningă în mijloc de octombrie, noi stăteam la căldurică La un ceai și ne bucuram de băuturi calde, discutând despre Fundația lui Asimov.

Încă de la început, mi-am dat seama că voi fi din nou în minoritate, pentru că părerea generală despre carte n-a fost tocmai bună. Unii mai citiseră Asimov, așa că se așteptau la mai mult, iar alții n-au fost cuceriți de poveste, n-au simțit-o... Eu și acum consider că Fundația e într-adevăr o fundație pe temelia căreia m-am construit pe mine însămi, pentru că dacă mă uit unde sunt acum și cum am ajuns aici, înțeleg cât de mult m-a influențat această carte.

E adevărat, Asimov a scris volume mult mai faine, cum ar fi seria Roboții sau chiar ultimele două romane din seria Fundația, însă deși acest roman nu e cheia de boltă a Universului lui Asimov, e primul volum al unei porți spre viitor, un viitor luminos și pur și simplu frumos care m-a cucerit la 15-16 ani când am citit-o prima dată și m-a cucerit acum, când am recitit-o.

Posibilitatea oricât de mică a realizării acestui viitor pentru mine e un motiv suficient de puternic să cred că rasa umană are o fărâmă de măreție în adâncul ei. Și atunci când viața de zi cu zi te face să-ți pierzi încrederea în oameni, o astfel de viziune, chiar dacă e a unui singur om care nu mai e demult printre noi, e suficientă pentru a-ți recăpăta încrederea. Asta înseamnă Fundația pentru mine și asta mi-aș dori să însemne pentru oricine pune mâna pe ea, dar am înțeles și punctele de vedere diferite de ale mele. Tot ce sper e că vor mai citi Asimov sau SF în general și vor găsi la un moment dat acel vis care să-i inspire.

Bineînțeles, discuția nu s-a învârtit doar în jurul romanului, nici măcar în jurul autorului. Am discutat despre cât de mult contează elementele SF într-o poveste, dacă sunt doar decor sau sunt esențiale. Am schimbat impresii despre ce înseamnă pentru fiecare un roman bun, dacă e vorba de poveste în sine sau contează mult mai mult modul în care e spusă. Am încercat să ne dăm seama dacă cititorii de SF sunt mai greu de mulțumit decât alții, dacă sunt mai bine pregătiți tehnic sau dacă știu mai bine decât alții care sunt ultimele apariții editoriale. Și am discutat puțin despre cum e văzută literatura SF în străinătate, despre șansele pe care le-ar avea autorii români de SF în afara granițelor și despre cum e tratată această literatură în România, atât în școli, cât și în alte instituții.

Apoi am ajuns și la punctul pe care unii îl așteptau cu nerăbdare și de care alții se temeau: cel în care ni s-au cerut recomandări de SF. Imediat, o parte dintre noi au deviat discuția și am început să dezbatem responsabilitatea pe care o aduce cu sine o recomandare. Dar în final cineva a preluat inițiativa și a început să enumere autori și titluri și în curând, toți am contribuit la lărgirea listei.

Până la urmă, cred că e mai bine să dai o listă de titluri din care omul să-și poată alege ce crede el că o să-i placă. Totuși, mi se pare la fel de important ca după ce cineva ține cont de o recomandare pe care i-ai făcut-o, să discutați ce i-a plăcut și ce nu pentru a-i putea recomanda ceva mult mai bine țintit spre gusturile persoanei respective. Și nu e nimic mai plăcut decât să vezi cum convertești pe cineva, făcându-l să se îndrăgostească de un gen pe care și tu îl iubești.

Oricum, eu cred că SF-ul e genul în care oricine se poate regăsi la un moment dat. E un gen foarte ofertant, cu câte o poveste pentru fiecare și mai devreme sau mai târziu, cu recomandările potrivite sau având parte de întâmplări fericite care să-i pună cartea potrivită în mâini, fiecare poate descoperi o poveste care să îl facă să viseze. Tocmai de aceea m-am bucurat că fiecare participant a primit câte o carte SF de la editura Paladin. Eu le aveam pe toate (da, mă laud), așa că i-am cedat exemplarul meu cuiva care nu putea să se hotărască între două titluri faine.

În schimb, n-am plecat cu mâinile goale: am o insignă SR pe care s-o adaug la micuța colecție care a început să-mi împodobească rucsacul. Și, desigur, am amintirea unei zile calde, în ciuda zăpezii de afară :)


Hard vs Soft

Pentru luna octombrie, editura Paladin ne-a pregătit o întâlnire ceva mai specială: s-a aliat cu Serial Readers și vor organiza împreună o întâlnire cu cititorii. Pe data de 25 octombrie, în localul La un ceai, cititorii împătimiți de SF care vor accepta invitația paladină se vor întâlni cu cititorii care au acceptat provocarea Serial Readers și au citit pentru prima dată un roman aparținând acestui gen.

coperta-fundatia.jpg

Cartea despre care vom discuta este Fundația lui Asimov, una din primele cărți SF pe care le-am citit și cea care m-a convins că iubesc acest gen. Nu cred că există o carte mai potrivită pentru o discuție între cititorii „hardcore” și proaspăt-inițiații, pentru că Asimov e unul dintre autorii care te convinge rapid să-i iubești munca. Stilul lui e unul ușor de citit, iar universul creat de el e fascinant și e viitorul pe care e greu să nu ți-l dorești.

Descrierea:

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică în mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului. Recenzia mea o găsiți aici.

Bineînțeles, discuția nu se va limita la roman, ci vom discuta și despre genul SF în general, după cum se anunță pe blogul SR: „Care este prima carte SF citita? Ce titluri si autori ne recomandati? De ce cititi povesti Science Fiction sau, dupa caz, de ce nu? Este vreodata prea tarziu sau poate prea devreme sa incepi sa citesti literatura SF? Haideti sa exploram impreuna universurile infinite ale genului SF. Fara indoiala, la final de intalnire literatura SF isi va fi castigat noi adepti.

Ii vom avea alaturi de noi in aceasta calatorie fantastica pe Michael Haulica, scriitor roman de science fiction, coordonator al colectiilor de SF&F ale editurii Paladin si redactor-sef al revistei Argos, precum si pe Flavius Ardelean, un scriitor si un prieten tare drag noua. Invitatii nostri speciali vor veni incarcati cu povesti si carti in tema, toate de la Editura Paladin, partenerul acestei editii.

Participarea se face pe baza de rezervare, astfel incat va rugam sa trimiteti un mail cu numele complet si numarul de persoane pentru care doriti sa faceti rezervarea la adresa de mail oana.radu@serialreaders.com pana pe data de 23 octombrie 2014. Sau ne puteti contacta pe Facebook, aici.

*In cazul in care nu mai puteti ajunge va rugam sa anuntati la numarul de telefon 0741 05 89 35 cu 24 de ore inainte de eveniment.

Taxa de participare: la libera alegere, intre 5 – 25 lei, pentru ca, in afara de tema, nu vrem sa va mai impunem nimic. Celor care se vor implica in discutii le vom rasplati parerile cu cate o carte, dar vom avea grija ca nimeni sa nu plece de la eveniment fara o amintire placuta.

P.S. Puteti da “join” evenimentului pe pagina noastra de Facebook aici. Va multumim si va asteptam cu drag si cu multe carti!” - Sursa

Eu o să fiu acolo și sper să ne vedem în număr cât mai mare, mai ales că se anunță premii faine în cărți!


Rezultatele concursului „Călătoria în timp”

O să fiu rapidă de data asta, pentru că a început facultatea și timpul deja a început să treacă altfel. V-am provocat să vă găsiți un loc sau un timp în care vreți să evadați. Voi mi-ați răspuns și mi-a plăcut să citesc despre destinațiile voastre preferate. Tocmai de aceea, am regretat faptul că a trebuit să descalific două persoane (cineva a omis să-mi lase o adresă de mail, iar altcineva a depășit perioada de înscriere). Totuși, un câștigător există.

Cu ajutorul random.org, se pare că persoana care va avea în bibliotecă un exemplar din A doua Fundație înainte ca romanul să apară pe piață este Veronica! Felicitări! O să te rog să-mi trimiți un e-mail cu datele tale (numele, adresa de livrare și numărul de telefon) la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. E-mailul trebuie trimis de pe adresa cu care te-ai înscris în concurs în maximum cinci zile (adică până pe 5 octombrie, inclusiv).

Felicitări tuturor concurenților, sper să vă mai revăd pe blog, mi-au plăcut mult comentariile voastre! Și mulțumesc editurii Paladin pentru ocazia de a organiza acest concurs :)


Concurs: Călătoria în timp

E doar a doua săptămână de școală pentru mulți dintre voi și deja am citit o grămadă de articole despre cât de dificilă e renunțarea la vară și la vacanță. Tocmai de aceea, știu că unii dintre voi deja caută o evadare, un loc îndepărtat și frumos unde să se bucure de aventuri superbe alături de oameni care au pe cap soarta omenirii, nu o lucrare la o materie neplăcută. Bineînțeles, nu mă adresez doar elevilor, ci fiecărui cititor care are chef să uite o vreme de trezitul devreme, de orașul veșnic aglomerat, de profesorul sau de șeful stresant și toate celelalte neplăceri cotidiene. Toți vrem să evadăm mai devreme sau mai târziu.

De data asta, evadarea pe care v-o propun nu e într-un tărâm fantastic, ci în spațiul cunoscut... dar în viitor. Am spus în recenzia volumului Fundația că, după părerea mea, această carte e o poartă deschisă spre viitorul omenirii și același lucru e valabil pentru întreaga serie, pe care nu numai că am îndrăgit-o, dar pe care îmi doresc s-o citească toată lumea. Tocmai de aceea, m-am bucurat să văd coperta romanului A doua Fundație astăzi pe pagina de facebook a editurii Paladin (și trebuie să recunoașteți că e o copertă superbă!).

Și mai mult mă bucură faptul că, mulțumită editurii Paladin, am ocazia să ofer un volum din A doua Fundație chiar înainte ca romanul să apară pe piață. Mai jos găsiți descrierea cărții și o poză cu exemplarul care își așteaptă cititorul, încă învelit în țiplă, mirosind a carte proaspăt scoasă din tipar:

concurs-a-doua-fundatie.JPG

Descrierea:

Cine va descoperi această faimoasă și enigmatică A Doua Fundație? Și o va descoperi, oare, cineva cu adevărat? Iată marea miză a celui de-al treilea volum al seriei, în care Asimov creează treptat o atmosferă de așteptare tensionată, întocmai ca un adevărat maestru al suspansului.

Cartea abundă, chiar de la început, în scenarii conspiraționiste, răsturnări surpinzătoare de situație și elaborate jocuri ale minții, însă în același timp se constituie într-un elogiu nedisimulat adus progresului științific și evoluției societății. Grație mai ales profundei sale interogații asupra omului și a viitorului umanității, Asimov își înscrie definitiv numele printre cele clasice ale literaturii universale.


Dacă v-am captat atenția, iată provocarea: lăsați un comentariu care să conțină:

  • răspunsul la întrebarea: Dacă ați putea călători în timp oricât de departe în trecut, prezent sau în viitor, unde ați alege să mergeți și de ce?

  • o adresă de e-mail validă

  • numele contului cu care urmăriți blogul printr-una din rețelele sociale (Facebook/Twitter/Google+/GFC/Bloglovin') sau specificați dacă îl urmăriți prin e-mail

  • opțional: dați share concursului printr-o rețea de socializare.

Concursul se încheie pe 30 septembrie, ora 23:59, rezultatele urmând să fie afișate a doua zi pe blog. Câștigătorul va fi ales folosind random.org, cu excepția cazului în care un singur răspuns mă impresionează în mod deosebit. (Totuși, de obicei sunt mai multe mult prea faine ca să aleg, așa că merg pe mâna amicului random). Mult succes tuturor!


Recenzie: Fundația și Imperiul

coperta-fundatia-si-imperiul.jpg

Povestea:

Hari Seldon a prezis faptul că, după mii de ani de prosperitate, Imperiul Galactic se va destrăma și că omenirea va trece printr-o perioadă de decădere care va dura 30 de mii de ani.

Însă tot el a reușit să găsească o cale de a scurta această perioadă de barbarie la doar 1000 de ani, înființând două Fundații gemene, la cele două capete ale Galaxiei. Prima este cea în jurul căreia se va înființa cel de-al doilea Imperiu. A doua este o enigmă.

Dar știința folosită de Hari Seldon pentru a concepe acest Plan are la bază statistica, așa că nu poate prezice ceea ce va face un singur individ, ci doar tendințele unei mase mari de oameni. Tocmai de aceea, acolo unde forța muribundă a Imperiului nu are niciun imparc, un singur om cu o capacitate neprevăzută poate schimba totul.

Părerea mea:

Cel mai frumos lucru la literatura Science Fiction mi se pare faptul că orice reguli ale lumii noastre sunt abolite. Un scriitor de SF are libertatea absolută de a crea orice fel de lume își dorește. Imaginația e singura limită. În același timp, autorul are obligația de a stabili regulile acestei noi lumi. La fel cum Universul pe care îl cunoaștem noi e guvernat de legile fizicii, lumile imaginare au și ele regulile lor clare, care trebuie respectate fără excepție, pentru a păstra iluzia de real pe care o capătă fantasticul transpus în SF.

În primul volum al seriei sale, Asimov a trasat aceste reguli. Ne-a prezentat o nouă știință, una care poate prezice viitorul, ne-a arătat cum funcționează și ne-a arătat impactul ei asupra societății. Apoi, în prima parte din Fundația și Imperiul, scriitorul vine și întărește aceste reguli ale psihoistoriei, le face să pară clare, dure, de neînvins. Și chiar și așa, reușește să creeze tensiune, pentru că e greu să crezi că un om mort de mult a reușit să prezică situația în care se află oameni care nu se născuseră pe vremea lui și că, indiferent ce fac acești oameni, cuvintele unui mort sunt mai adevărate decât eforturile lor.

Dar apoi, tot Asimov vine și își încalcă propriile legi, cel puțin în aparență. La prima vedere, își distruge propria lume printr-un procedeu neînțeles. La început, în calitatea ta de cititor, te poți simți înșelat. Existau niște reguli, ce s-a întâmplat cu ele? Dar citești captivat mai departe, sperând să descoperi cum s-a putut întâmpla așa ceva, cum au fost măcelărită psihoistoria. Totuși, crima perfectă nu există, așa că în final, atunci când descoperi „ucigașul”, lucrurile par perfect logice. Nicio lege nu a fost încălcată, ci portița folosită de Asimov ca să te păcălească a existat dintotdeauna.

Și deși mi-a plăcut enorm acest mister rezolvat frumos, dacă ar fi să aleg un singur lucru care m-a impresionat, un singur detaliu care mi-a rămas în minte, acela ar fi vizisonorul. E descris ca fiind un instrument muzical care, folosindu-se de sunet, stimulează direct nervul optic, generând imagini direct în creier. Ceea ce m-a fascinat au fost descrierile viziunilor personajelor atunci când asistau la „concerte”.

Senzația de a asista la o asemenea demonstrație de talent - pentru că doar unii cu un dar deosebit puteau oferi reprezentații impresionante - mi s-a părut nu doar unică, dar și incredibil de frumoasă. Dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care să-l aduc din lumea lui Asmiov în a noastră, atunci aș renunța la orice mostră de tehnologie avansată, la orice descoperire care ne-ar schimba viețile, ca să aduc aici un vizisonor. Sunt sigură că oameni care să cânte la el s-ar găsi și în secolul nostru și apoi spectacolele lor ar fi ceva de neratat.

Cred că de fapt lucrurile care fac o lume nouă și diferită să pară veridică sunt tocmai micile detalii, acele lucruri din plan secund care te impresionează atât de mult încât ți-ai dori să fie adevărate. Și Asimov reușește să creeze destule asemenea mici jucării astfel încât lumea grandioasă pe care a inventat-o să pară reală, așa că romanele sale merită citite. Și recitite.