Imblanzitorul apelor

Rezultatele concursului „Ascuns între cuvinte”

Vreau să încep prin a le mulțumi tuturor participanților la concurs. Nu mă așteptam la atât de mulți concurenți și nu mă așteptam să vă placă atât de mult ideea concursului. Mă așteptam, totuși, să vă placă volumele oferite ca premiu :))

Aseară, în jurul orei 1:00, am publicat toate comentariile voastre, așa că acum puteți vedea cu toții cât de multă lume a găsit răspunsul corect. Totuși, din păcate, a trebuit să descalific câteva persoane care au descoperit răspunsul corect, dar nu au lăsat adrese de e-mail și/sau metoda prin care urmăresc blogul. Prin urmare, în final au fost 50 de intrări valide, 48 pentru Îmblânzitorul apelor și 46 pentru Acluofobia.

Așadar, conform random.org:

Felicitări amândurora! Vă rog să-mi trimiteți un e-mail de pe adresa cu care v-ați înscris la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. Mesajul trebuie să conțină numele vostru, adresa de livrare și numărul de telefon. Aveți 3 zile la dispoziție (adică până pe 21 august, inclusiv).

Încă o dată, mulțumesc tuturor celor care s-au înscris și îi mulțumesc lui A.R. Deleanu, autorul celor două volume, pentru posibilitatea de a organiza acest concurs. Lectură plăcută câștigătorilor!


Concurs: Ascuns între cuvinte

De când a început vacanța și am reînceput să bloggăresc cu normă întreagă, v-am tot bătut la cap să citiți Acluofobia. Ei bine acum, cu sprijinul autorului, un cititor isteț și norocos va primi un exemplar din volumul de povestiri macabre! Mai mult, un al doilea cititor are șansa să câștige un exemplar din Îmblânzitorul apelor, romanul de debut al lui A.R. Deleanu.

Despre cele două cărți:

Îmblânzitorul apelor, roman

Îmblânzitorul apelor este povestea ultimelor săptămâni ale unei familii captive într-o casă luată de apele unui potop global – un roman existențialist despre începuturi și sfârșituri, iubire și moarte, om și ce poate fi dincolo de el.

Premiul Tiuk 2013 pentru debut / Nominalizat la premiul pentru roman de debut la Chambery, Franța, 2013 / Nominalizat la premiul Vladimir Colin 2014.

Puteți citi un fragment din roman aici și recenzia mea aici.

coperta-imblanzitorul-apelor-2.jpg

coperta-acluofobia-a-r-deleanu.jpg

Acluofobia. Zece povestiri macabre, colecție de povestiri

Un volum cu povestiri de un fantastic întunecat, zece incursiuni în cele mai tainice dimensiuni umane și inumane. Cartea a câștigat Premiul Vladimir Colin 2014 pentru cel mai bun volum de proză fantastică.

„Da, Acluofobia ar putea fi cea mai bună carte românească recentă, care poate să captiveze, să uimească şi să înspăimînte de-adevăratelea.”   — Observator cultural

Puteți citi un fragment din roman aici și recenzia mea aici.

 Concurs:

Pentru a participa la concurs, trebuie să rezolvați următoarea enigmă: mai jos am ales cinci citate din Îmblânzitorul apelor. Fiecare citat conține câte o piesă din puzzle și, puse cap la cap, ele vă vor ajuta să descoperiți titlul uneia dintre povestirile din Acluofobia. Dacă aveți nevoie de ajutor, găsiți mai jos și trei indicii care să vă ușureze treaba.

Iată citatele:

  1. "S-au întins pe covor şi îşi vorbeau. Cuvintele curgeau de pe buzele ei în paharul cu vin, el ridica paharul şi îi sorbea cuvintele. Cuvintele lui curgeau în pahar şi se odihneau pe buzele ei."

  2. "Cuvântul te face rege, dar nu-ţi dă un regat. Cuvântul îţi aduce singurătatea şi moartea, dar una croșetată în propoziţii, aşa cum vei vrea. Cum să te învăţ să vorbeşti, dacă nu ai ce numi? Cum să te las să sufli peste apă, să aduci moartea şi singurătatea în lumea noastră nouă? Nu, lasă, taci, e bine că taci. Să nu te temi. Lumea ta va arăta altfel, dar va fi a ta."

  3. "Recunosc că mă despart mai greu de scris, dar nu mai vreau, eu nu sunt scriitor, nu voi fi niciodată scriitor. Zicea cineva că dacă îţi este dat să fii scriitor – de parcă cineva dă, toţi iau, nu dă nimeni nimic – vei fi. Acum ce să zic, scriem de frică, ne apărăm. Mi-e frică de moarte şi credeam că dacă scriu, scap de ea. Dar nu-i aşa, murim cu toţii."

  4. "Uite, îţi spun: am pierdut manuscrisul. Simplu, uite aşa, mi-a căzut din mână şi l-au luat apele. Aş fi putut să mă aplec după el, dar nu am vrut. L-am lăsat să curgă pe stradă în jos. Curgea frumos, cu coperta în sus, ca un peşte mort."

  5. "Mirosul de apă, un miros fără margine, îi mângâia plămânii şi aducea cu el duhoarea lumii stinse sub greutatea valurilor şi a tuturor vieţilor aruncate peste suprafaţa apei, precum cuvântul la început. Mirosea a tot, a animal, a dimineţi înfăşurate în cafea şi a seri cu damf de vin, a piele de bebeluş moale la ceafă şi a ceară şi a molii plimbându-se pe costume, a coşciuge, a iubire în grădină, sub duzi şi meri şi peri şi nuci şi a ură în scara blocului, mânjită pe cuţit şi pe mâini, a mamă, a tată, a fraţi şi a surori, mirosea a tot ce era îngropat şi a tot ce era dezgropat, a tot ce trăise şi a tot ce murise, a aer şi apă şi foc şi pământ [...]"

Și acestea sunt indiciile:

[Arată indiciul 1]

[Arată indiciul 2]

[Arată indiciul 3]

Dacă ați găsit răspunsul, lăsați un comentariu la această postare în care să preciați:

  • o adresă de e-mail validă;

  • o metodă prin care urmăriți blogul (e-mail/GFC/Facebook/Twitter/Google+/Bloglovin');

  • titlul povestirii din Acluofobia pe care l-ați descoperit;

  • opțional: dați share concursului și lăsați-mi link-ul.

Dacă aveți deja unul dintre cele două volume, menționați în comentariu cartea pe care o doriți :)

Am activat moderarea comentariilor, așa că răspunsurile corecte vor apărea după terminarea concursului. Dacă răspundeți greșit, vă voi aproba comentariul, cu mențiunea că răspunsul nu e cel căutat, astfel încât să puteți încerca din nou. De asemenea, dacă nu reușiți să găsiți răspunsul, puteți cere încă un indiciu.

Concursul se desfășoară până pe 17 august 2014, ora 23:59, rezultatele urmând să fie afișate a doua zi, pe blog. Succes tuturor și distracție plăcută!


Recenzie: Imblanzitorul Apelor de A.R. Deleanu

coperta-imblanzitorul-apelor-a-r-deleanu.jpg

Povestea:

In seara in care un tanar profesor isi aduce iubita acasa, mama lui moare. A doua zi, prietena lui isi aduce bagajele pentru a se muta impreuna cu el in casa parinteasca, cu promisiunea ca e doar ceva temporar.

Cinci ani mai tarziu, ei doi inca traiesc impreuna in aceeasi casa. El incearca sa publice un roman pentru a-si imbunatati situatia materiala si a reusi sa se mute, insa primeste un refuz atat de dur incat atunci cand scapa manuscrisul pe strazile inundate, refuza sa-l ridice, lasandu-l sa fie luat de apa.

Si luata de apa va fi si iubita lui, si luata de ape va fi si casa lui, devenind o casa plutitoare pe care e fortat s-o imparta nu doar cu tatal si fratii lui, dar si cu o fetita tacuta si cu musafirul nepoftit, cu foamea care il mistuie si cu dorul de iubita lui, cu teama de a nu innebuni si cu trecutul...

Parerea mea:

O gramada de stele s-au aliniat ca sa-mi faca mie experienta de a citi acest roman absolut superba. Cand am terminat Acluofobia, am stiu sigur ca voi citi si Imblanzitorul apelor pentru ca uneori mintea unui scriitor e un loc atat de fascinant incat vrei sa-l vizitezi cat de des posibil.

Dar atunci cand am inceput sa caut romanul, am aflat ca stocul fusese epuzat si ca nu se va mai reedita. Insa mie cand mi se pune pata, mi se pune serios, asa ca deja imi faceam planuri despre cum o sa caut oameni care il detin si cum o sa depun munca de convingere ca sa-l pot macar imprumute. Din fericire, inainte sa descopar ca nu am calitati de Sherlock, am aflat ca acum e disponibil gratuit in format digital.

Nota: intre timp, romanul a fost reeditat la editura Herg Benet.

Ei bine, stelele despre care vorbeam s-au pus in miscare, pentru ca eu tocmai vorbisem cu o prietena din State sa-mi aduca un kindle. Asa ca mi-am descarcat cuminte cartea si am asteptat sa soseasca jucaria. Si aici intervin iar stelele, pentru ca jucaria mea imi permite sa subliniez pasaje care imi plac. Eu urasc sa scriu pe carti sau sa le marchez in vreun fel, dar pe e-reader am putut sublinia toate pasajele geniale. Si am avut ce sublinia! De obicei, nu gasesc decat unul, maximum doua citate faine intr-o carte. Acum am adunat zeci!

Asa ca mi-am petrecut toata dimineata trecand prin ele si recitindu-le pentru ca e genul acela de roman. Imblanzitorul incepe simplu, concret, real, dar te ia de mana si te scoate incet-incet de pe drumul asfaltat al logicii, te poarta pe potecute din ce in ce mai vagi pana cand orice urma de drum dispare cu totul si esti pe un taram pe care mintea ta il crede strain. Dar mintea nu are ce cauta aici asa ca o faci sa taca si brusc e mai bine pentru ca acum, privind doar cu sufletul, intelegi. Dar nu poti sa explici ce simti si nici nu cred ca ar trebui sa incerci...

"Când eram mic, nu ştiam ce sunt, am crescut şi m-am numit copil şi am uitat de mine. Aşa şi omul de care îţi spuneam că nu ştia nimeni cine e, a început într-o zi să-şi dea nume şi nu s-a mai găsit niciodată. S-a lăsat noaptea şi el se tot căuta, se striga pe nume şi fiecare strigăt îl alunga tot mai departe. Labirintul era mare, cerul prea întunecat şi nu s-a mai găsit. Lasă, e bine să taci, doar nu vrei să-ţi dau cuvinte, să le arunci pe ape, să îmblânzeşti marea. Numeşte ceva, dacă vrei să-l pierzi."

Un detaliu absolut superb al romanului este ca niciun personaj nu are nume. El, ea, fratele, fetita, musafirul... Persoane care sunt diferite pentru fiecare cititor in parte, pe care fiecare le percepe in felul sau, le potriveste cu personalitatea sa pana cand intreg romanul rezoneaza cu cititorul, devine parte din el...

"Ne căutam, ne găseam, ne alergam, ne dezbinam, ne iubeam şi ne uram, dar să nu cumva să crezi că e vreo diferenţă între cele două, nu iubeşti la cineva totul, dacă nu urăşti ceva la el, ceva ce tu n-ai şi el are, şi invers. Vă întâlniţi la mijlocul dorinţelor."

Si faptul ca el - personajul - e scriitor pur si simplu desavarseste totul, ii da libertatea personajului sa creeze in interiorul creatiei, il lasa sa-si ofere propriul final, complet diferit de cel "adevarat". Daca tot romanul e o bijuterie, atunci sfarsitul, sau, mai bine zis, sfarsiturile sunt razele de lumina care o fac sa straluceasca.

Am spus mai sus ca e unul din acele romane. Asta poate sa insemne pentru fiecare altceva, insa ar trebui sa insemne pentru toata lumea ca Imblanzitorul apelor e un roman care trebuie citit macar o data!

Spor la citit!