Greg Bear

Cartea de pe plajă #1: Eon de Greg Bear

După cum v-am promis, azi o să vorbesc puțin despre romanul Eon, care n-a fost tocmai o carte citită la plajă, pentru că am început-o la București, dar am citit destul din ea de mult din ea aici cât să-și merite titlul de deschizătoare de sezon de lectură la plajă :))

mare2.JPG

Povestea:

Atunci când un asterioid își face apariția în Sistemul Solar, înscriindu-se pe o traiectorie în jurul Pământului, oamenii de știință consideră că e o oportunitate să-l studieze mai bine, însă atunci când testele lor preliminare le arată faptul că asteroidul este gol pe dinăuntru ca o geodă, ceea ce e o imposibilitate, toate datele sunt trecute sub tăcere și liderii omenirii se pregătesc pentru întâlnirea cu extratereștrii.

Asteoidul, în care se află un mediu de viață terestru, e împărțit în 7 compartimente, toate pustii, dar având între ele sisteme de transport, electricitate, ba chiar și orașe. Totuși, cel mai straniu lucru este faptul că ultimul compartiment este mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară... iar oamenii nu par să-i găsească sfârșitul nici după sute de kilometri. Însă lucrurile devin și mai neobișnuite atunci când într-un oraș este descoperită o bibliotecă în care există cărți de pe Pământ cu data de publicare aflată în viitor... și cărți de istorie care anunță că în curând, va izbucni un război care aproape va distruge rasa umană.

De aceea Patricia Luisa Vasquez, un om de știință cu un talent înnăscut, care se ocupa de partea teoretică a Universului văzut în mai mult de 4 dimensiuni (cele 3 spațiale și timpul), este adusă pe Piatră - numele dat asteroidului - pentru a-i ajuta pe cercetători să afle dacă într-adevăr Piatra vine din viitor și dacă da... unde au dispărut pietrenii?

Părerea mea:

După ce am citit Rendez-vous cu Rama, în care o altă civilizație ne ignoră complet și Solaris, în care oamenii și Oceanul nu aveau nimic în comun, deci contactul era imposibil, ipoteza că extratereștrii vom fi chiar noi mi s-a părut mult mai stranie prin simplitatea ei. În special prin filme, am mai întâlnit ideea că extratereștrii vor fi mai mult sau mai puțin umani - și vor vorbi engleza extrem de fluent - însă faptul că așa zisele ființe din altă lume vor fi chiar ființele din lumea noastră, dar venind din viitor, mi s-a părut o idee mult mai deconcertantă. Plauzibilă, dar mult, mult mai greu de acceptat decât niște omuleți verzi (nu mă refer aici la perspectiva de cititor, ci la cea a oamenilor care ar trăi pe pielea lor un asemenea eveniment).

Totuși, am avut parte și de o serie de extratereștii „adevărați”, ființe stranii care au evoluat complet diferit deoarece mediul lor le-a impus acest lucru. În special franții mi s-au părut interesanți: planeta lor era lovită foarte des de diverse corpuri cerești, astfel încât mare parte din populație era ucisă, prin urmare, ei și-au dezvoltat capacitatea de a se „contopi”, adică de a-și împărtăși unul altuia experiențele, astfel încât moartea unuia să nu însemne și pierderea sa.

De asemenea, fascinante au fost și descrierile tuturor locurilor de pe Piatră, în special descrierile orașelor. La început, am regretat faptul că autorul nu a colaborat cu un ilustrator astfel încât descrierile să vine însoțite și de imagini, însă mai apoi, mi-am dat seama că prefer să fac eu singură „munca” și să mă bucur de rezultat pentru că e ușor ca, pe baza cuvintelor, să-ți imaginezi ceva pur și simplu magnific.

Povestea în sine captivează de la prima până la ultima pagină, lumea de pe Piatră devenind mai complexă și mai suprinzătoare cu fiecare paragraf, așa că vă recomand să citiți romanul, în special vara, pentru că e ca o excursie adevărată într-o altă lume, o lume mai frumoasă pentru unii, mai tristă pentru alții, dar categoric, extrem de interesantă. În plus, penultimul capitol, cel în care e explicată semnificația titlului romanului este aproape o definiție a adevăratului explorator, a genului de persoană al cărei vis e să depășească limitele existente ale lumii sale și care e gata să sacrifice orice pentru asta. Aș recomanda cartea numai pentru acel capitol, dacă n-ar fi atât de faină și în rest!


Cuvinte: Imaginația bate realitatea

Nici măcar nu e un meci cinstit, având în vedere că realitatea are niște limite extrem de bine definite, printre care le menționez, desigur, pe cele ale fizicii, dar și pe cele pe care mai puțini le recunosc, dar în marea lor majoritate, oameni le urmează: limitele impuse de societate.

 
citat117u.jpg
 

În schimb, singurele limite ale imaginației sunt cele pe care ni le impunem singuri. Tocmai de aceea, cred eu că oamenii faini de pe planetuța noastră mică și albastră aleg să citească (și cei extrem de faini aleg să scrie, chiar dacă meseria asta îi consumă), pentru că în timp ce scrisul e un mod de a împărtăși fragmente de imaginație cu alții, cititul e un mod de a pune toate aceste fragmente cap la cap, ca pentru a crea o super-imaginație (ok, iertați-mă dacă sunt mai entuziasmată de lucrurile astea decât în general, dar nu numai că sunt în sfârșit în vacanță și am timp de citit, dar sunt și la mare, deci am creierul golit de orice altceva în afară de bucuria simplă a lecturii).

Oricum, imaginația va avea mereu câștig de cauză și uneori, poate duce la lucruri excepționale, cum i s-a întâmplat și unuia dintre personajele romanului Eon, pe care abia l-am terminat (și căruia îi veți citi recenzia abia mâine, pentru că plaja mă așteaptă). Însă pentru ea, totul a pornit de la o dorință simplă și o constatare și mai simplă:

„Nu mai trăise niciodată așa ceva. În caracterul ei nu existau nici încredere, nici euforie; era pur și simplu aprecierea tuturor experiențelor prin care trecuse și prin care avea să treacă, o împlinire a dorinței nestăpânite de a nu fi normală, pe care-o avusese încă din copilărie. Dorința de a nu duce o viață obișnuită, ci de a se supune pe ea însăși celor mai extraordinare experiențe pe care le-ar fi putut avea. Lumea fiind ceea ce era, se decisese cu mult timp în urmă să creeze ea însăși acele condiții extraordinare, în mintea ei. Și apoi lumea se întorsese împotriva lumii însăși. Universurile se răsuciseră într-un mod de neînțeles și-i oferiseră o experiență extrasă din viziunile din propriul creier, deveite încă și mai minunat de stranii și de extravagate [...]”

© Greg Bear - Eon - Editura Trei

Pănă la urmă, nu asa facem cu toții atunci când deschidem o carte? Nu ne dorim o experiență ieșită din comun pe care n-o putem trăi în lumea așa cum e ea acum? Și aceste lumi noi pe care le găsim între coperte n-au fost plăsmuite exact în acest mod, în mintea extraordinară a unui om care a știut să-și împartă lumile cu noi?

Tu nu pentru asta citești?


Strada de C'Arte

Am iesit astazi la plimbare, si pentru ca aflasem ca Biblioteca Centrala Universitara Carol I organizeaza Strada de C'Arte, un eventiment cultural care include si un mic targ de carte, mi-am zis ca nu pot sa nu trec pe-acolo.

Targul se afla pe o straduta in spatele bibliotecii (Strada Boteanu Nr 1), unde cateva "casute-biblioteci" isi asteapta cititorii. Prima mea oprire a fost la un stand interesant, plin de carti vechi. Initial crezusem ca este un anticariat, dar de fapt e vorba despre carti vechi de la biblioteca ce se dau gratuit. Am ochit cateva titluri interesante si nu mi-a venit sa cred ca pot pleca cu ele fara sa platesc nimic!

Apoi am trecut pe la "casutele" editurilor prezente: Tritonic, Humanitas, Trei, Rao, Curtea Veche... Zau ca as fi vrut sa plec acasa cu toate cartile. Spre norocul meu, Monica Ramirez se afla la standul Tritonic, asa ca am profitat de ocazie ca sa capat si un autograf pe Fantoma de pe lac. Si spre supriza si bucuria mea, Monica mi-a facut cadou un exemplar din Viata dubla la Venetia, de care i-am promis ca am apuc imediat (deci asteptati-va la o recenzie zilele astea!).

Mi-am mai imbogatit biblioteca si cu Eon, un SF de Greg Bear de la editura Trei, pentru ca descrierea, desi extrem de scurta, m-a captivat mai mult decat ar fi putut-o face un text mai lung. Cand citesti o fraza precum: Un asteroid urias apare pe orbita Pamantului si interiorul lui contine lumi neasteptate care se deschid una in alta, cum sa nu vrei sa aflii mai multe?

Daca sunteti in Bucuresti si aveti cateva ore libere, targul e deschis pana pe 28 septembrie, asa ca nu-l ratati, pentru ca preturile sunt bune si cartile sunt superbe!