George R.R. Martin

Recitind Game of Thrones - episodul 1

Aceia dintre voi care mă urmăresc pe Instagram știu că mi-am propus recent să citesc opt cărți în nouă zile. Mai exact, urma să plec în concediu la mare și voiam să recitesc la plajă cele opt volume din noua ediție a seriei Cântec de Gheață și Foc.

Am reușit să parcurg doar două romane, așa probabil va mai dura o vreme destul de lungă până când voi termina toată seria. Nu de alta, dar am de gând să mai citesc și alte cărți între timp.

Totuși, vreau să vă țin la curent cu progresul meu, pentru că mi se pare o experiență interesantă. Rareori recitesc cărți, iar acum este pentru prima dată când recitesc o serie. Și țin musai să vă povestesc de ce planul meu nu s-a împăcat prea bine cu realitatea.

Inițial, am crezut că recitirea întregii serii e un obiectiv destul de realist. De obicei, eu citesc mult când sunt la mare, pentru că zilele acolo sunt făcute parcă pentru lenevit la soare. Și ce merge mai bine pe plajă decât o carte? Așadar, anii trecuți media mea era de vreo 4-5 cărți în 9 zile. Însă era clar că anul acesta mi-am propus un obiectiv mult peste această medie. Totuși, era vorba despre seria mea preferată și eram în sevraj pentru că anul acesta n-a apărut niciun sezon nou din serial. Așa că am crezut că o să le devorez pur și simplu, câte unul pe zi.

S-a întâmplat exact opusul. Am citit lent, greoi. Motivul e simplu: m-am trezit față în față cu personaje pe care le știam moarte. Știu că e absurd, dar m-a surprins. M-am întors în ultimele zile din lunga vară a Westerosului, în zilele când Eddard Stark era un exemplu de cinste și onoare, când Daenerys era doar o fetiță și când Cele Șapte Regate erau liniștite. Și asta m-a bulversat pentru că mi-a dat ocazia să revăd toate alegerile greșite și toți pașii care au dus la Războiul celor Cinci Regi și la morțile oamenilor pe care i-am iubit.

A fost dureros. A fost incredibil. Am iubit și urât fiecare clipă, fiecare pagină, pentru că știam ce urmează să se întâmple și nu puteam schimba nimic. Am recitit Urzeala Tronurilor dorindu-mi cu disperare ca acțiunea să fie alta de data asta, dorindu-mi ca lucrurile să nu se ducă de râpă. Am vrut ca Robert să rămână rege, ca Ned să-i rămână Mână, ca oamenii să se pregătească cum se cuvine pentru iarnă, nu pentru război. Mi-am dorit ca fiecare dintre personajele pe care le-am iubit să aibă parte de o soartă mai bună.

Dar m-am și bucurat. M-am bucurat să redescopăr Debarcaderul Regelui și Winterfellul, să călătoresc până la Zid și dincolo de el, să pun cap la cap istoria Westerosului pe baza discuțiilor dintre personaje. M-am bucurat să redescopăr cum a început totul, cum s-a încheiat vara cea lungă.

Am regăsit magia acestor cărți și mi-am reamintit de ce, în ciuda anilor scurși și cărților superbe citite între timp, această serie rămâne preferata mea. Am multe cărți de suflet, dar acestea sunt cele de care nu mă pot plictisi vreodată, cele care oferă noi subtilități și noi secrete atunci când le recitești.

Sunt un exemplu despre cum poți crea o lume minuțioasă fără să plictisești, despre cum poți scrie mii de pagini și să-ți faci cititorii să simtă că sunt prea puține.

Înainte să încep efectiv să recitesc Urzeala tronurilor, mi-am propus să-i scriu o recenzie când o termin. Să vă povestesc despre universul incredibil de veridic și de fascinant, despre personajele atât de umane încât le simți mai reale decât oameni pe care i-ai cunoscut, despre o intrigă fascinantă și despre o atmosferă care te va vrăji. Dar nu-mi ajung cuvintele ca să laud acest volum. E pur și simplu o poartă spre alt loc, alt timp, alți oameni. Și spre dragoni dispăruți, zei tăcuți și ființe uitate.

Dacă nu ați citit încă această serie, nu știu ce așteptați. Sau poate știu, așteptați ultimele două volume. E dreptul vostru. Dar eu nu-mi pot imagina ultimii 9 ani din viața mea fără aceste cărți, fără să fi cunoscut Westerosul. Da, așteptarea a fost și este grea. Serialul e o mică, minusculă consolare. Dar să iei parte la această poveste, să cunoști oamenii celor Șapte Regate... merită. Pur și simplu merită. Chiar dacă recitirea îți frânge inima cu fiecare pagină.


Recenzie: Wild Cards #1

Cred că nu e prima dată când menționez că toată copilăria mea a fost presărată de desene animate cu super-eroi. De la Spiderman la X-men, de la Thor la Fantastic 4, poveștile oamenilor cu puteri fenomenale care luptă de partea binelui au fost basmele mele moderne. WildCards spune poveștile unor astfel de oameni, dar nu în stilul clasic al înfruntărilor dintre bine și rău, ci mult mai nuanțat, mai gri, mai realist.

Povestea:

După al doilea război mondial, extratereștrii ajung pe Terra. Și nu sunt deloc omuleți verzi, ci oameni ca și noi. Tocmai de aceea au ales planeta noastră, deoarece aveau nevoie de cobai pe care să-și testeze virusul. Iar pământenii sunt foarte asemănători lor din punct de vedere genetic, așa că erau ființele ideale pentru acest scop.

Însă nu toți cei de pe planeta Takis văd lucrurile la fel, așa că extraterestrul poreclit Doctor Tachyon va încerca să împiedice răspândirea virusului pe Terra. Din păcate, nimeni nu va lua în seamă un omuleț excentric care se dă drept extraterestru decât atunci când va fi prea târziu.

O dată eliberat, virusul omoară marea majoritate a populației, iar pe ceilalți îi afectează într-un mod complet imprevizibil: unii capătă puteri supranaturale, devenind așa numiții Ași, iar alții capătă mutații care îi transformă în monștrii, devenind Jokeri.

Și de-aici începe o istorie întinsă pe zeci de ani, presărată cu multe momente în care noii eroi sunt adulați sau temuți, iar monștrii sunt marginalizați sau integrați, cu greu, în societate. Toate astea în timp ce doctorul Tachyon încearcă să ajute umanitatea să se adapteze schimbărilor sociale aduse de virusul WildCards.

Părerea mea:

Știam câte ceva despre carte înainte s-o citesc, așa că, fiind vorba despre o antologie, mă așteptam la povești scurte și nuvele plasate în același univers. Autorii, însă, au mers un pas mai departe, având personaje care se regăsesc în mai multe povestiri. Așadar, deși nu e vorba despre un roman, nu pare nici o antologie, ci un fel de colaj cu fragmente din viața oamenilor din universul WildCards.

Cartea asta este scrisă cu pasiune, ceea ce se vede de la mii de kilometri. Căutând câteva informații despre poveste și neavând cartea la îndemână, am descoperit modul în care a fost ea creată: totul a început de la un joc de roluri (RPG) între mai mulți autori de Science Fiction, coordonați de George R.R. Martin. După un timp, jocul a devenit o sursă de inspirație și toți s-au pus pe scris. Rezultatul a fost bijuteria asta, scrisă de oameni pasionați de super-eroi și de benzi desenate, care însă au dat poveștilor un aer matur, serios și pe alocuri mult mai întunecat decât paginile pline de culoare ale comicsurilor.

Volumul în sine e fascinant pentru că e un hibrid între antologie și roman cum n-am mai întâlnit. Fiecare poveste are individualitatea ei și se simte influența celui care a scris-o. Unii au ales să se concentreze pe latura politică a noii lumi, alții au preferat să vorbească despre o dramă personală a unui Joker sau a unui As, sunt interludii care accentuează perspectiva presei sau a societății, în general. Povestirile sunt practic bucăți foarte diferite din același puzzle. Dar e același puzzle și asta se simte. Au fost momente în care chiar uitam că citesc proze ale unor autori diferiți, pentru că toate povestirile creează împreună un tot foarte unitar. Întregul volumul este o privire de ansamblu alcătuită din multe puncte de vedere individuale. E fascinant, captivant, superb și am iubit fiecare pagină.

De fapt, încerc foarte tare să-mi temperez entuziasmul ca să nu pară că exagerez, pentru că vreau foarte mult să vă conving să citiți WildCards. Mai ales că, așa cum spuneam mai devreme, sunt personaje care apar în mai multe povești, uneori ca personaje principale, alteori în fundal, ca niște easter eggs, astfel încât universul te convinge de la prima la ultima literă de veridicitatea lui. În plus, e interesant să urmărești soarta unor personaje de-a lungul anilor, să vezi cum îi influențează evenimentele. Mai ales în cazul lui dr. Tachyon, care are un destin aparte și care mi-a amintit cumva de profesorul Xavier din X-Men (deși Tachyon e un personaj mult mai fain). În plus, în cazul lui există multe momente faine în care diferențele culturale dintre Terra și Takis ies în evidență fix când uiți că omulețul excentric vine din altă lume.

Dacă tot am adus vorba de personaje faine și de easter eggs, fanii lui George R.R. Martin au observat, probabil, că el are de cele mai multe ori asupra sa o broșă cu o țestoasă. Povestirea lui, Jocurile Țestoasei, o să aibă un personaj care are o legătură foarte inedită cu ideea unei țestoase. Nu vă spun mai mult de-atât, doar că pentru mine a fost un detaliu simpatic, ca și protagonistul, de care m-am atașat mult.

Așadar, dacă sunteți iubitori de benzi desenate și/sau de super-eroi, dacă vă plac universurile și istoriile alternative sau poveștile spuse din mai multe perspective, atunci vă recomand WildCards. E genul de volum care te prinde, se citește repede și te lasă dorindu-ți mai mult. Tocmai de aceea, abia aștept următorul volum, abia aștept să mă întorc într-un univers în care indiferent dacă ai tras un As sau un Joker, viața ta nu va fi deloc ușoară.


Fake history is awesome + Concurs

Sâmbătă seara, alături de o gașcă numeroasă de oameni iremediabil vrăjiți de lumea fantastică a Westerosului, am participat la lansarea volumului Lumea de Gheață și Foc, un volum satelit al seriei care stă la baza serialului Game of Thrones. Practic, cartea e o enciclopedie plină de informații despre istoria celor Șapte Regate din cele mai vechi timpuri și până la urcarea lui Robert Baratheon pe tron. Dar e în același timp o operă de artă, cu ilustrații absolut superbe, printre care se numără și desenul Tronului de Fier așa cum și l-a imaginat George RR Martin.

Despre carte și despre experiența lor în lumea din Westeros ne-au vorbit la eveniment Laura Câlțea (Blogul unei cititioare de cursă lungă), care a apreciat foarte mult descrierea exactă a unei lumi medievale, Dragoș Butuzea (chestii livrești), care ne-a provocat să ne gândim la motivul pentru care ne place atât de mult lumea lui Martin, deși n-am vrea să trăim în ea, și Flavius Policală (revista la FILM), care a spus ceea ce gândea majoritatea: ne-am dori cu toții volumul 6 al seriei, dar între timp, ne bucurăm de orice primim și ajunge o singură privire în „cartea cu poze” ca să te îndrăgostești iremediabil.

Dar pentru că doar niște geeks dedicați ar putea aprecia istoria unei lumi fictive, ce metodă mai bună de a ne demonstra obsesia pasiunea pentru seria Cântec de Gheață și Foc dacă nu un concurs de trivia? Întrebările au fost alese în așa fel încât să nu existe contradicții între cărți și serial și au avut diferite niveluri de dificultate, iar la final a fost o singură echipă care a avut punctaj maxim.

Din păcate, n-a fost echipa mea, noi am „mâncat” un nume de familie și am ieșit pe locul doi, dar #teamWhiteWalker s-a distrat excelent, așa că la final, singurul coechipier care a fost supărat de înfrângere a fost mascota noastră:

 
©honeybunny

©honeybunny

 

Și n-am plecat acasă cu mâna goală, ci cu câteva accesorii pe care am decis să le împărțim cu fanii dedicați care n-au reușit să ajungă. Tocmai de aceea, pun la bătaie trei premii: un poster al sezonului 5 GoT, o insignă Baratheon și un magnet de frigider cu Arya.

Pentru a participa la concurs, lăsați-mi un comentariu cu numele tău, o adresă de e-mail valabilă și răspunsul la întrebarea: Care e volumul tău preferat din saga Cântec de Gheață și Foc și de ce? Opțional, puteți să dați un share concursului oriunde vreți voi. Concursul se desfășoară până pe 10 iulie, câștigătorii urmând să fie afișați a doua zi, aici, pe blog.

Succes tuturor, and may the Seven be with you!

Update: Fără alte adăugiri, câștigătorii sunt: Răzvan, Diana NM și Rebecca

Totuși, la concurs au fost șapte înscriși... Dar pentru că nu am specificat cum voi alege câștigătorii și pentru că am avut de oferit trei premii, mi-am permis să aleg și eu un câștigător, pe Răzvan Timar. Ceilalți doi au fost aleși folosind random.org, iar alegerea mea a fost 100% subiectivă și s-a datorat faptului că motivele oferite de Răzvan sunt exact motivele pentru care, la rândul meu, iubesc volumul al treilea al seriei.

Felicitări câștigătorilor! Urmează să primiți cât de curând un mail cu detalii despre cum vor ajunge premiile la voi. Mulțumesc tuturor pentru participare!


Epicness is coming

Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că iubesc seria Cântec de Gheață și Foc și tot ce are legătură cu ea. Încă de la primele pagini, m-am îndrăgostit de lumea nouă și fascinantă pe care a creat-o George RR Martin, de coplexitatea poveștii și, mai târziu, de răsturnările imprevizibile de situație, de faptul că nu ai cum să știi ce urmează să se întâmple pe pagina următoare.

Spre surpriza mea (plăcută), ecranizarea romanelor a fost una dintre cele câteva care au reușit să se ridice la înălțimea cărților, pentru că a reușit să transmită atât sentimentul de grandoare, cât și nesiguranța pe care le simți citind. Așa că astăzi de dimineață, atunci când am văzut filmulețul despre sezonul 4 pe care l-au pregătit cei de la HBO, tot am simțit fiori de nerăbdare, deși știu ce urmează să se întâmple. Ba mai mult, am simțit și dorința de nestăvilit de a putea să dau un mic fast forward vieții până pe data de 6 aprilie, când are loc premiera noului sezon.

Dacă sunteți fani Game of Thrones și încă nu ați văzut trailerul, atunci aruncați o privire, ca să înțelegeți de ce cred că singura concluzie evidentă este ca Epicness is coming.

 
 

Despre zei, religii si... euglene verzi

Ieri seara, A.R. Deleanu, noul moderator al Clubului de lectură Nemira, a scris pe Facebook-ul lui:

a pune un asocial să modereze un cerc de lectură cu 30 de participanţi e ca şi cum ai angaja o euglenă verde să îţi instaleze termopane. chiar şi aşa, cred că a fost ok. vă aştept pe 28 octombrie la următorul club de lectură nemira.

Dupa parerea mea, euglena asta verde ne-a instalat al naibii de bine termopanele pentru ca eu m-am simtit superb inca de la inceput, cand am fost rugati sa spunem cateva cuvinte despre noi. Pana la urma, Clubul este o oportunitate de a cunoaste alti oameni carora le place sa citeasca, asa ca mi-a placut sa-i cunosc un pic mai bine atat pe cei pe care ii stiam din vedere de la alte intalniri, cat si pe cei care au venit pentru prima data.

De data asta, discutia s-a invartit in jurul cartii Regii nisipurilor, care contine 7 povestiri semnate de George RR Martin, unele premiate si ras-premiate, dar toate interesante, cel putin pentru mine. Parerile au fost, ca de obicei, impartite. Unii cred ca aceste povestiri sunt mult mai reusite decat saga Cantec de Gheata si Foc a lui Martin, altii nu; unora le-a facut placere lectura povestirilor, pe altii i-au deranjat imaginile demne de genul horror, insa toata lumea a fost de acord ca textele sunt bune.

Si discutiile au fost pe masura. Am inceput cu Regii nisipurilor, o poveste despre un barbat arogant care cumpara niste animale exotice cu mentalitate de stup pentru ca ele sunt capabile sa-l slaveasca sculptandu-i chipul in castelele lor. Doar ca noul lor "stapan" isi va primi rasplata meritata pentru ca ii infometeaza si nu-i ingrijeste corespunzator. Plecand de la aceasta poveste, si am ajuns la discutii despre religiile ipoteticilor extraterestri, despre relatia dintre zeu si cei care il slavesc sau dintre conducator si oamenii pe care ii conduce.

Sau plecand de la Calea Crucii si a Dragonului am discutat despre necesitatea religiei, rolul ei in societate si modul in care influenteaza cultura si civilizatia. Aceasta este si povestea mea preferata din cuprinsul volumului: este povestea unui Inchizitor al viitorului trimis sa puna capat unei erezii care il transforma pe Iuda din tradator in erou. Insa Inchizitorul descopera ca initiatorul acestei religii a inventat-o deliberat, fiind membru al unei organizatii secrete ai carei membrii se numesc Mincinosi. Ce urmeaza e pur si simplu genial!

La final, dupa ce am mai discutat despre celelalte povestiri, am incercat sa tragem o concluzie raspunzand la intrebarea Cui ai recomanda aceasta carte? Mie mi-a placut, asa ca as recomanda-o oricui vrea sa citeasca niste povestiri reusite care imbina mai multe genuri (SF, Fantasy, horror, fictiune speculativa etc)

Urmatoarea intalnire va avea loc pe 28 octombrie, dar o sa va spun mai multe despre asta atunci cand se va anunta cartea despre care vom vorbi atunci :)