Fundația

Cărți și ceaiuri calde pentru zile reci

Sâmbăta trecută, cei de la Serial Readers împreună cu editura Paladin au organizat un eveniment dedicat literaturii SF care a adus la un loc atât cititorii „cu vechime” cât și „proaspăt inițiații” genului. În timp ce afară începuse să ningă în mijloc de octombrie, noi stăteam la căldurică La un ceai și ne bucuram de băuturi calde, discutând despre Fundația lui Asimov.

Încă de la început, mi-am dat seama că voi fi din nou în minoritate, pentru că părerea generală despre carte n-a fost tocmai bună. Unii mai citiseră Asimov, așa că se așteptau la mai mult, iar alții n-au fost cuceriți de poveste, n-au simțit-o... Eu și acum consider că Fundația e într-adevăr o fundație pe temelia căreia m-am construit pe mine însămi, pentru că dacă mă uit unde sunt acum și cum am ajuns aici, înțeleg cât de mult m-a influențat această carte.

E adevărat, Asimov a scris volume mult mai faine, cum ar fi seria Roboții sau chiar ultimele două romane din seria Fundația, însă deși acest roman nu e cheia de boltă a Universului lui Asimov, e primul volum al unei porți spre viitor, un viitor luminos și pur și simplu frumos care m-a cucerit la 15-16 ani când am citit-o prima dată și m-a cucerit acum, când am recitit-o.

Posibilitatea oricât de mică a realizării acestui viitor pentru mine e un motiv suficient de puternic să cred că rasa umană are o fărâmă de măreție în adâncul ei. Și atunci când viața de zi cu zi te face să-ți pierzi încrederea în oameni, o astfel de viziune, chiar dacă e a unui singur om care nu mai e demult printre noi, e suficientă pentru a-ți recăpăta încrederea. Asta înseamnă Fundația pentru mine și asta mi-aș dori să însemne pentru oricine pune mâna pe ea, dar am înțeles și punctele de vedere diferite de ale mele. Tot ce sper e că vor mai citi Asimov sau SF în general și vor găsi la un moment dat acel vis care să-i inspire.

Bineînțeles, discuția nu s-a învârtit doar în jurul romanului, nici măcar în jurul autorului. Am discutat despre cât de mult contează elementele SF într-o poveste, dacă sunt doar decor sau sunt esențiale. Am schimbat impresii despre ce înseamnă pentru fiecare un roman bun, dacă e vorba de poveste în sine sau contează mult mai mult modul în care e spusă. Am încercat să ne dăm seama dacă cititorii de SF sunt mai greu de mulțumit decât alții, dacă sunt mai bine pregătiți tehnic sau dacă știu mai bine decât alții care sunt ultimele apariții editoriale. Și am discutat puțin despre cum e văzută literatura SF în străinătate, despre șansele pe care le-ar avea autorii români de SF în afara granițelor și despre cum e tratată această literatură în România, atât în școli, cât și în alte instituții.

Apoi am ajuns și la punctul pe care unii îl așteptau cu nerăbdare și de care alții se temeau: cel în care ni s-au cerut recomandări de SF. Imediat, o parte dintre noi au deviat discuția și am început să dezbatem responsabilitatea pe care o aduce cu sine o recomandare. Dar în final cineva a preluat inițiativa și a început să enumere autori și titluri și în curând, toți am contribuit la lărgirea listei.

Până la urmă, cred că e mai bine să dai o listă de titluri din care omul să-și poată alege ce crede el că o să-i placă. Totuși, mi se pare la fel de important ca după ce cineva ține cont de o recomandare pe care i-ai făcut-o, să discutați ce i-a plăcut și ce nu pentru a-i putea recomanda ceva mult mai bine țintit spre gusturile persoanei respective. Și nu e nimic mai plăcut decât să vezi cum convertești pe cineva, făcându-l să se îndrăgostească de un gen pe care și tu îl iubești.

Oricum, eu cred că SF-ul e genul în care oricine se poate regăsi la un moment dat. E un gen foarte ofertant, cu câte o poveste pentru fiecare și mai devreme sau mai târziu, cu recomandările potrivite sau având parte de întâmplări fericite care să-i pună cartea potrivită în mâini, fiecare poate descoperi o poveste care să îl facă să viseze. Tocmai de aceea m-am bucurat că fiecare participant a primit câte o carte SF de la editura Paladin. Eu le aveam pe toate (da, mă laud), așa că i-am cedat exemplarul meu cuiva care nu putea să se hotărască între două titluri faine.

În schimb, n-am plecat cu mâinile goale: am o insignă SR pe care s-o adaug la micuța colecție care a început să-mi împodobească rucsacul. Și, desigur, am amintirea unei zile calde, în ciuda zăpezii de afară :)


Hard vs Soft

Pentru luna octombrie, editura Paladin ne-a pregătit o întâlnire ceva mai specială: s-a aliat cu Serial Readers și vor organiza împreună o întâlnire cu cititorii. Pe data de 25 octombrie, în localul La un ceai, cititorii împătimiți de SF care vor accepta invitația paladină se vor întâlni cu cititorii care au acceptat provocarea Serial Readers și au citit pentru prima dată un roman aparținând acestui gen.

coperta-fundatia.jpg

Cartea despre care vom discuta este Fundația lui Asimov, una din primele cărți SF pe care le-am citit și cea care m-a convins că iubesc acest gen. Nu cred că există o carte mai potrivită pentru o discuție între cititorii „hardcore” și proaspăt-inițiații, pentru că Asimov e unul dintre autorii care te convinge rapid să-i iubești munca. Stilul lui e unul ușor de citit, iar universul creat de el e fascinant și e viitorul pe care e greu să nu ți-l dorești.

Descrierea:

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică în mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului. Recenzia mea o găsiți aici.

Bineînțeles, discuția nu se va limita la roman, ci vom discuta și despre genul SF în general, după cum se anunță pe blogul SR: „Care este prima carte SF citita? Ce titluri si autori ne recomandati? De ce cititi povesti Science Fiction sau, dupa caz, de ce nu? Este vreodata prea tarziu sau poate prea devreme sa incepi sa citesti literatura SF? Haideti sa exploram impreuna universurile infinite ale genului SF. Fara indoiala, la final de intalnire literatura SF isi va fi castigat noi adepti.

Ii vom avea alaturi de noi in aceasta calatorie fantastica pe Michael Haulica, scriitor roman de science fiction, coordonator al colectiilor de SF&F ale editurii Paladin si redactor-sef al revistei Argos, precum si pe Flavius Ardelean, un scriitor si un prieten tare drag noua. Invitatii nostri speciali vor veni incarcati cu povesti si carti in tema, toate de la Editura Paladin, partenerul acestei editii.

Participarea se face pe baza de rezervare, astfel incat va rugam sa trimiteti un mail cu numele complet si numarul de persoane pentru care doriti sa faceti rezervarea la adresa de mail oana.radu@serialreaders.com pana pe data de 23 octombrie 2014. Sau ne puteti contacta pe Facebook, aici.

*In cazul in care nu mai puteti ajunge va rugam sa anuntati la numarul de telefon 0741 05 89 35 cu 24 de ore inainte de eveniment.

Taxa de participare: la libera alegere, intre 5 – 25 lei, pentru ca, in afara de tema, nu vrem sa va mai impunem nimic. Celor care se vor implica in discutii le vom rasplati parerile cu cate o carte, dar vom avea grija ca nimeni sa nu plece de la eveniment fara o amintire placuta.

P.S. Puteti da “join” evenimentului pe pagina noastra de Facebook aici. Va multumim si va asteptam cu drag si cu multe carti!” - Sursa

Eu o să fiu acolo și sper să ne vedem în număr cât mai mare, mai ales că se anunță premii faine în cărți!


Recenzie: Fundația și Imperiul

coperta-fundatia-si-imperiul.jpg

Povestea:

Hari Seldon a prezis faptul că, după mii de ani de prosperitate, Imperiul Galactic se va destrăma și că omenirea va trece printr-o perioadă de decădere care va dura 30 de mii de ani.

Însă tot el a reușit să găsească o cale de a scurta această perioadă de barbarie la doar 1000 de ani, înființând două Fundații gemene, la cele două capete ale Galaxiei. Prima este cea în jurul căreia se va înființa cel de-al doilea Imperiu. A doua este o enigmă.

Dar știința folosită de Hari Seldon pentru a concepe acest Plan are la bază statistica, așa că nu poate prezice ceea ce va face un singur individ, ci doar tendințele unei mase mari de oameni. Tocmai de aceea, acolo unde forța muribundă a Imperiului nu are niciun imparc, un singur om cu o capacitate neprevăzută poate schimba totul.

Părerea mea:

Cel mai frumos lucru la literatura Science Fiction mi se pare faptul că orice reguli ale lumii noastre sunt abolite. Un scriitor de SF are libertatea absolută de a crea orice fel de lume își dorește. Imaginația e singura limită. În același timp, autorul are obligația de a stabili regulile acestei noi lumi. La fel cum Universul pe care îl cunoaștem noi e guvernat de legile fizicii, lumile imaginare au și ele regulile lor clare, care trebuie respectate fără excepție, pentru a păstra iluzia de real pe care o capătă fantasticul transpus în SF.

În primul volum al seriei sale, Asimov a trasat aceste reguli. Ne-a prezentat o nouă știință, una care poate prezice viitorul, ne-a arătat cum funcționează și ne-a arătat impactul ei asupra societății. Apoi, în prima parte din Fundația și Imperiul, scriitorul vine și întărește aceste reguli ale psihoistoriei, le face să pară clare, dure, de neînvins. Și chiar și așa, reușește să creeze tensiune, pentru că e greu să crezi că un om mort de mult a reușit să prezică situația în care se află oameni care nu se născuseră pe vremea lui și că, indiferent ce fac acești oameni, cuvintele unui mort sunt mai adevărate decât eforturile lor.

Dar apoi, tot Asimov vine și își încalcă propriile legi, cel puțin în aparență. La prima vedere, își distruge propria lume printr-un procedeu neînțeles. La început, în calitatea ta de cititor, te poți simți înșelat. Existau niște reguli, ce s-a întâmplat cu ele? Dar citești captivat mai departe, sperând să descoperi cum s-a putut întâmpla așa ceva, cum au fost măcelărită psihoistoria. Totuși, crima perfectă nu există, așa că în final, atunci când descoperi „ucigașul”, lucrurile par perfect logice. Nicio lege nu a fost încălcată, ci portița folosită de Asimov ca să te păcălească a existat dintotdeauna.

Și deși mi-a plăcut enorm acest mister rezolvat frumos, dacă ar fi să aleg un singur lucru care m-a impresionat, un singur detaliu care mi-a rămas în minte, acela ar fi vizisonorul. E descris ca fiind un instrument muzical care, folosindu-se de sunet, stimulează direct nervul optic, generând imagini direct în creier. Ceea ce m-a fascinat au fost descrierile viziunilor personajelor atunci când asistau la „concerte”.

Senzația de a asista la o asemenea demonstrație de talent - pentru că doar unii cu un dar deosebit puteau oferi reprezentații impresionante - mi s-a părut nu doar unică, dar și incredibil de frumoasă. Dacă ar fi să aleg un singur lucru pe care să-l aduc din lumea lui Asmiov în a noastră, atunci aș renunța la orice mostră de tehnologie avansată, la orice descoperire care ne-ar schimba viețile, ca să aduc aici un vizisonor. Sunt sigură că oameni care să cânte la el s-ar găsi și în secolul nostru și apoi spectacolele lor ar fi ceva de neratat.

Cred că de fapt lucrurile care fac o lume nouă și diferită să pară veridică sunt tocmai micile detalii, acele lucruri din plan secund care te impresionează atât de mult încât ți-ai dori să fie adevărate. Și Asimov reușește să creeze destule asemenea mici jucării astfel încât lumea grandioasă pe care a inventat-o să pară reală, așa că romanele sale merită citite. Și recitite.


Recenzie: Fundația - viitorul e deja scris

Dacă mă roagă cineva să numesc cartea mea preferată, o să-mi fie imposibil să aleg. Nu pot pune o singură carte deasupra tuturor pentru că au fost multe care mi-au plăcut din motive foarte diferite și nu pot alege între ele. Însă există câteva cărți pe care le consider „de suflet”, care au valoare nu numai prin poveste, ci și prin impactul pe romanele respective au avut-o asupra mea. Fundația e, pentru mine, una dintre aceste cărți.

coperta-fundatia.jpg

Povestea:

Hari Seldon, cel mai de seamă matematician al timpului său, a reușit să descopere o serie de legi sociale și economice care, legate între ele cu ajutorul matematicii, pot prezice viitorul. Totuși, noua știință denumită psihoistorie este statistică și funcționează doar dacă sunt respectate două condiții: se lucrează cu un număr foarte mare de oameni și oamenilor respectivi nu li se aduc la cunoștință predicțiile făcute.

Prima dintre cele două condiții e ușor de respectat: Seldon are la dispoziție întreaga populație a Imperiului Galactic. Însă rezultatele sale sunt sumbre: după 12 000 de ani de progres, Imperiul Galactic se află în declin, Galaxia urmând să treacă prin 30 000 de ani de barbarie înainte ca un nou Imperiu să se ridice. Totuși, deși nu poate împiedica destrămarea Imperiului, Seldon reușește să găsească o soluție în urma căreia al doilea Imperiu Galactiv va unifica planetele locuite ale Galaxiei după doar 1000 de ani.

Astfel, pe Terminus, o planetă aflată la periferia Căii Lactee, este înființată Fundația, o lume formată din oameni de știință care vor aduna toate cunoștințele umanității într-o Enciclopedie. Însă această lume nu are forța necesară pentru a face față amenințărilor exterioare, așa că liderii ei trebuie să se folosească de alte mijloace pentru ca Fundația să supraviețuiască.

Părerea mea:

Teoretic, nu se poate călători în timp. Credeam asta până acum câțiva ani, când am citit Fundația. Atunci, am ținut în mâini o poartă prin timp și spațiu. Am călătorit mii de ani în viitor și am ajuns de pe Trantor, din centrul Galaxiei, până pe Terminus, la periferia acesteia. Am văzut puncte de cotitură ale istoriei primilor ani ai Erei Fundației desfășurându-se în fața mea. Am văzut cum voințele oamenilor se confruntă și cum, chiar și peste milenii, istețimea câștigă în fața forței brute.

Și cea mai bună parte la cartea asta e că, dacă nu apare vreo modificare substanțială în societate în următorii ani, sentimentul de uimire și fascinație o să fie la fel de viu pentru cineva care o citește peste un secol sau două sau cine știe pentru cât timp după aceea... Chiar presupunând că omenirea nu va ajunge niciodată în punctul prezis de Asimov prin Seldon, atunci toți cititorii vor fi călătorit într-un univers paralel, ceea ce e considerat chiar mai puțin probabil decât călătoria în timp :))

Spuneam la început că Fundația este unul dintre romanele mele de suflet. Motivul e tocmai acest sentiment că privești cu adevărat viitorul. Nu mă refer doar la senzația că ai trăit la rândul tău evenimentele povestite, ci senzația că totul va deveni realitate la un moment dat, că acesta ar putea fi într-adevăr viitorul. Întrebarea „de ce nu?” pur și simplu nu-și găsește răspunsul.

E un roman fascinant și uimitor și e imposibil de lăsat jos din mână. E una dintre cărțile care trebuie citite. E una dintre cărțile care m-a făcut să mă îndrăgostesc de genul science fiction.

Dar cea mai interesantă parte e atunci când închizi cartea. La început, petreci ceva timp încercând să revii la realitate, apoi începi să înțelegi că întregul univers minunat din care ai revenit a fost imaginat de o persoană, că toate acele întâmplări s-au desfășurat în mintea cuiva înainte de a ajunge pe hârtie. E incredibil! E superb! E cred prima recenzie în care înșir atâtea superlative, însă am nevoie de toate ca să reușesc să transmit doar o fărâmă din ceea ce cred despre această carte și despre acest autor.

Citiți cartea asta. Faceți rost de ea și citiți-o. Vă va face să credeți că psihoistoria e adevărată, că Asimov a descoperit-o și că în romanele lui a sintetizat ceea ce a aflat despre viitor. Fundația e o carte care nu trebuie ratată! Pur și simplu citiți-o!


Concurs #1: Ce ne rezervă viitorul?

Toată lumea cu care am intrat în contact direct în ultima săptămână poate să ateste că zburd pe un norișor roz alcătuit 100% din mulțumire de sine. Aparent, aberațiile mele - cărora îmi place să le spun articole - sunt foarte faine, ca dovadă Editura Paladin s-a hotărât să-mi alimenteze biblioteca astfel încât să pot abera mai departe. Și tot ei au hotărât că vor să alimenteze și bibliotecile voastre, așa că mi-au oferit o carte genială pe care să o pun la bătaie în cadrul unui concurs.

Propunerea lor n-ar fi putut pica mai bine pentru că luna aceasta, pe 27 iulie, blogul împlinește un anișor de la „rebranduire” (și 3 de la înființare). Tocmai de aceea, de ziua blogului, voi primiți premii. Multe. Așadar, să înceapă distracția *rubs hands*.

coperta-fundatia.jpg

Pentru că nu cred că există în lumea asta ceva mai minunat decât literatura SF, romanul oferit ca premiu în cardul acestui prim concurs este unul dintre preferatele mele: Fundația de Isaac Asimov. Din păcate, nu o să găsiți recenzia cărții pe-aici, pentru că am citit-o mult înainte să am un blog, însă o să mă revanșez cât de curând. Între timp, însă, vă las mai jos descrierea romanului:

Hari Seldon, întemeietorul psihoistoriei, prezice prăbuşirea Imperiului Galactic şi instaurarea unei ere de barbarie care va dura treizeci de milenii. Cu ajutorul colaboratorilor săi, Seldon înfiinţează Fundaţia Enciclopediei Galactice, a cărei misiune este să salveze cunoştinţele a 12 000 de ani de evoluţie. Fundaţia este exilată pe Terminus, o planetă de la marginea Galaxiei, de unde se implică în mersul istoriei, transformând ştiinţa în religie, iar savanţii în preoţi care s-o răspândească în lumile Imperiului. - Sursa

Așadar, cerințele concursului sunt:

  • Dați like paginii de facebook Editura Paladin, cărţi F&SF.

  • Pe pagina voastră de facebook, distribuiți în mod public imaginea concursului

  • Gândiți-vă puțin cum credeți că ar arăta omenirea peste vreo 10.000 de ani. Puteți s-o descrieți la modul general, dacă vreți, sau puteți alege un domeniu specific. Ca exemplu de domeniu, puteți să alegeți medicina. Imaginați-vă cum se vor vindeca oamenii peste 100 de secole. Sau puteți alege educația, sistemul de guvernământ, modul în care oamenii vor comunica între ei sau orice alt domeniu vă trece prin cap.

  • Lăsați-mi un comentariu la această postare în care specificați:

    • o adresă de e-mail de contact,

    • numele profilului de Facebook cu care ați dat like paginii & share imaginii (dacă nu aveți facebook, puteți distribui imaginea pe orice altă rețea de socializare sau pe blogul personal, adăugând la descrierea imaginii link-ul spre această postare. În acest caz, lăsați-mi în comentariu link-ul spre poza distribuită),

    • câteva fraze în care îmi povestiți cum arată viitorul îndepărtat în viziunea voastră (nu trebuie să fie o poveste, nu e concurs de creație, câteva idei schițate sunt tot ce vreau).

Data limită de înscriere în concurs este sâmbătă, 26 iulie, ora 23:59, iar rezultatele le voi afișa pe 27 iulie, de ziua blogului. Vă urez mult succes tuturor și mulțumesc încă o dată Editurii Paladin pentru încredere și, desigur, pentru premiul oferit vouă!