Fugi!

Recenzie: Fugi de O.G. Arion

Nu sunt un fan al poveștilor cu zombi. Acum câțiva ani, credeam că toate urmează cam aceeași rețetă: o parte din oameni își pierd rațiunea și încep să-și vâneze semenii, în timp ce persoanele neafectate încearcă să scape. Am început să-mi schimb părerea citind Fata cu toate darurile, care prezintă un punct de vedere nou și fascinant. Însă în continuare nu sunt neapărat genul meu de cărți, dar de-atunci a început să mă fascineze câte varietăți de motive pot exista pentru începutul epidemiei și cât de mult pot diferi zombi de la un roman la altul. Și la capitolul inventivitate, povestea zombilor din Fugi! e campioană :)

Povestea:

O companie misterioasă organizează o campanie de marketing intensă pentru promovarea unui model nou de telefon mobil. De asemenea, ei promit un milion de aparate oferite gratuit celor care trimit primii un anume cod, care va apărea în timpul unui mesaj difuzat pe întreg globul. Mesajul are o audiență enormă, dar și un efect secundar neașteptat: toți cei care l-au văzut au fost reduși la stadiul de animale, dorind doar să vâneze restul oamenilor.

Societatea colapsează rapid, atinșii distrugând totul în calea lor. Puținii oameni rămași neafectați încearcă să supraviețuiască oricum pot. Axel se numără printre ei, dar pe lângă supraviețuire, mai are un obiectiv clar: vrea să ajungă în San Diego, unde a auzit că s-ar fi adunat cei sănătoși. Pe drum, însă, o întâlnește pe Amira, o tânără care pare prea neajutorată ca să poată fi lăsată singură. Și totuși, aparențele pot ascunde multe secrete…

Părerea mea:

Dacă vreți să citiți ceva plin de acțiune într-o zi de weekend, Fugi! e cartea perfectă. E scurtă, se citește rapid, ritmul e foarte alert, deci te prinde. În plus, cartea e un scenariu foarte plauzibil pentru o apocalipsă zombie. Mi-au plăcut „nemorții” Oanei (ghilimelele sunt pentru că ai ei chiar sunt ne-morți, sunt oameni perfect vii), mi-a plăcut ideea din spatele apariției lor și mi-a plăcut enorm un mic detaliu: nu toată lumea îi numește la fel. Pentru că epidemia a apărut din senin, nimeni n-a avut timp să le dea un nume care să se răspândească printre toți supraviețuitorii. Așa că fiecare le spune altfel. E un detaliu mic, dar pentru mine a adăugat o doză mare de credibilitate poveștii.

În rest, avem parte de scenariul cunoscut: atinșii vor să vâneze oameni, nu au niciun fel de rațiune, sunt puternici și rapizi și te pot infecta și pe tine (nu ca să devii unul de-al lor, ci ca să mori. Nu e explicat de ce pot face asta, dar eu am o bănuială că saliva lor începe să funcționeze precum cea a varanului, pentru că atinșii nu se mai spală pe dinți de două ori pe zi). Prin urmare, de societate se alege praful, orașele colcăie de atinși și doar prin localitățile izolate mai e vreo speranță de rezistență.

Dar doar pentru că fundalul e standard, nu înseamnă că acțiunea nu e originală. Oamenii reacționează foarte diferit la episoadele apocaliptice și Axel și Amira întâlnesc în drumul lor mulți trăzniți care au reușit să-și construiască un nou stil de viață. Unii calcă pe cadavrele celorlalți, alții se ajută între ei, așa că au fost multe situații interesante și neașteptate în care au ajuns cei doi.

Din păcate, însă, nu mi-a plăcut prea tare de protagoniști. El e un pic cam super-erou-care-rezolvă-totul (deși, la un moment dat, e ceva ce nici el nu poate rezolva și mi-a plăcut mult asta, i-a mai diminuat din aura de semizeu). Iar ea e prea misterioasă până spre final, când aflăm că secretul ei nu era deloc mare lucru (deși înțeleg că a trecut prin lucruri traumatizante și e normal să vrea să le țină secrete, tot nu m-a impresionat povestea ei, mă așteptam la mai mult… sau, bineînțeles, poate a mințit din nou și de fapt nu știm nimic despre ea). Desigur, pot înțelege de ce alți cititori i-au apreciat, sunt niște personaje ok, doar că n-au fost neapărat pe gustul meu.

Și finalul a fost puțin cam rapid pentru gusturile mele, dar ca să închei într-o notă pozitivă, s-a potrivit cu acțiunea foarte alertă a romanului. Nu e genul de carte pe care s-o poți pune jos după ce ai început-o, nu când tensiunea și adrenalina te țin prins în poveste. Așadar, o recomand celor care vor să citească un roman plin de acțiune despre o posibilă apocalipsă zombie. Una destul de dură totuși, și 18+, dar care merge citită într-o zi în care ai chef să Fugi! fără să te dai jos din pat.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Up. Dacă ai citit-o deja, atunci sper să ne vedem miercuri la clubul de lectură dedicat acestui roman.