Fuga vanatorului

Recenzie: Fuga vanatorului

coperta-fuga-vanatorului.jpg

Pentru cei care urmaresc acest blog, motivul pentru care mi-am cumparat si am citit aceasta carte este evident: sunt fana lui George RR Martin. Normal, am avut si alte motive, cum ar fi ca eram extrem de curioasa sa vad cum arata un roman scris "la sase maini".

Si acesta arata superb. Diferente de stil eu n-am observat (dar actiunea e atat de fascinanta incat poate mi-au scapat), romanul este perfect unitar si ideea care i-a stat la baza este pur si simplu splendida. Ramon, un colonist de pe planeta Sao Paulo se trezeste in intuneric, lipsit de simturi, chiar lipsit de corp. Incet-incet, una cate una, amintirile isi gasesc locul in mintea lui si rememoreaza faptul ca a fost rapit de extraterestrii (si nu de o specie cunoscuta, cum sunt, spre exemplu, enyezii, cei care i-au dus pe oameni printre stele).

Este "trezit" din aceasta stare si dus in fata "liderului" extraterestrilor care, desi ii vorbeste intr-o limba inteligibila, are o logica si o gandire care lui Ramon ii sunt straine, asa ca ceea ce spune monstrul este, practic, de neinteles.

Tot ceea ce pricepe Ramon este ca acum trebuie sa joace rolul unui caine de vanatoare si sa ajute extraterestrii sa gaseasca un alt om care i-a descoperit. Si ideea de caine de vanatoare devine desavarsita in momentul in care Ramon capata un insotitor extraterestru care ii infige o lesa organica in gat, lesa prin care ii poate provoca durere cand nu se supune.

Totusi, extraterestrul nu este familiarizat cu nimic din ceea ce inseamna a fi om, asa ca Ramon, solidar cu omul pe care il vaneaza si pe care nu il cunoaste, incearca sa traga de timp pentru ca omul sa reuseasca sa ajunga la civilizatie si sa anunte descoperirea extraterestrilor. Totusi, in cursul vanatorii, Ramon descopera ca il cunoaste pe omul vanat, si il cunoaste foarte bine... Moment in care autorii incep sa-si dovedeasca ingeniozitatea fara margini si in care isi etaleaza talentul de a scrie SF.

Ceea ce m-a fascinat la acest roman a fost exact asta: rasturnarile de situatie bulversante, dar si tot ceea ce implica ele, si anume ocazia de a studia natura umana, motivatia oamenilor de a ucide, "scuzele" pe care si le gasesc cand curma o viata, dar si spiritul de sacrificiu care le confera totusi umanitate.

Asadar, Fuga vanatorului este un roman SF captivant despre natura umana, care iese cel mai bine la iveala in cadrul contactelor oamenilor cu civilizatii straine. Recomand cartea aparuta la editura Nemira tuturor celor care gusta genul SF, deoarece nu cred ca va va dezamagi.

 

"Nu stiu cum sa va spun..."

"...dar mi-e rau dor de mare! Ard si ma sting daca nu plec acum!"

Cati ati recunoscut melodia pana acum? Nu, nimic familiar? Biiiine...

 

Nu sunt fan Vama (fie ea veche sau nu), dar imi plac cateva melodii. Pe asta am incercat din rasputeri sa n-o ascult saptamana trecuta, pentru ca efectiv nu mai puteam sta locului. Chiar ca "trebuieeeee sa ajuuuuung" la mare. Acum insa pot s-o ascult linistita, pe repeat chiar, pentru ca maine dimineata ma intalnesc la gara cu niste colegi si am plecat.

Nu lipsesc mult, vreo 4 zile ("dupa buget" cum spunea Caragiale), asa ca n-o sa apucati sa-mi duceti dorul. Oricum, am de gand sa fac din zilele astea cele mai frumoase zile din toata vacanta. Nici n-o sa fie greu, pentru ca pentru mine, nu exista nimic mai frumos decat mersul la mare.

Si pentru ca e un blog de carti, o sa va spun si pe care planuiesc s-o iau in bagaj (mda, una singura pentru ca ma indoiesc sincer ca in afara de tren o sa am cand sa citesc. Doar merg cu prietenii!) O sa iau cu mine Fuga Vanatorului de GRRM, G. Dozois si D. Abrams. Nu pentru ca o consider o carte "de plaja", dar romanul e genial si te prinde. L-am inceput deja si mi-ar fi imposibil sa-l las acasa si sa incep altceva. Asadar, cand ma intorc o sa va ofer recenzia ;)

Voi ce planuiti sa cititi in concediu?