Final Frontier

Evenimentele de la Final Frontier #8

afis Final Frontier 8.jpg

S-a mai terminat un Final Frontier, ceea ce înseamnă că e momentul să vă povestesc despre experiența mea la târg :)

Pentru mine, aceasta a fost a șasea ediție la care am participat și a patra la care am ajutat la organizare. Anul acesta, am decis să mă implic mai mult pentru că am avut mai mult timp liber, dar partea mea preferată și cea despre care vreau să vorbesc este doar cea legată de evenimente.

Deși este un târg de carte SF&F la bază, Final Frontier își propune să atragă pasionații de lumi fantastice prin diversitate. De aceea lista expozanților cuprinde nu doar edituri, ci și producători de echipamente de rețea, artiști care creează tot felul de superbități, magazine de boardgames sau studiouri de VR. Iar programul de evenimente reflectă această diversitate prin concursul de cosplay sau discuția cu booktuberii, deși rămânem destul de ancorați în literatură cu lansări de carte și întâlniri cu autori. În plus, anul acesta am ținut cont de criticile ediției trecute și am avut un autor invitat special.

Mie mereu mi-au plăcut evenimentele literare. Mi s-au părut ocazia perfectă de a cunoaște niște oameni care scriu, de a-i descoperi prin discurs și de a le pune întrebări. Da, mi-aș fi putut petrece cele două zile de târg fără să fiu prezentă la vreun eveniment și aș fi putut obține un rezultat asemănător: aș fi putut sta de vorbă cu autorii mei preferați, aș fi putut afla detalii despre cărțile lor și despre proiectele viitoare, i-aș fi putut asculta vorbind și cu alți cititori și să-mi dau seama cât de simpatici sunt în general, nu doar față de mine.

Dar eu sunt o persoană timidă. Cei care mă cunosc nu mă cred, dar asta e doar pentru că o dată ce un om mă cunoaște suficient cât să putem sta de vorbă, și eu mă relaxez în compania lui. Fără evenimente, lansări și discuții publice la care să-i aud vorbind pe toți acești scriitori, să-mi dau seama că sunt pur și simplu oameni, că sunt abordabili, că vor să discute cu cititorii, probabil n-aș fi stat de vorbă cu niciunul dintre ei prin târg. Fără să-i aud în trecut cerând întrebări din sală și dorindu-și sincer să le și primească, probabil n-aș putea să întreb nimic pe nimeni. Mie toate evenimentele astea mi-au dat curajul de a fi unde sunt azi.

De asta îmi place să mă ocup de programul târgului. De asta mă bucur să văd fețe noi în publicul unei lansări. O singură persoană nouă e un om care ar putea fi la fel de vrăjit pe cât am fost eu cu ani în urmă, la primul meu Final Frontier. Și omul ăla s-ar putea să devină un cititor al unui autor descoperit la o lansare. Poate chiar un cititor curajos, care să vrea să stea de vorbă cu scriitorii, să le pună întrebări, să-i descopere.

Sau poate că nu.

Poate că e doar un om ajuns acolo din greșeală, prea timid să iasă, deși și-ar dori să plece. Poate a nimerit la un eveniment în care un autor neștiut de aproape nimeni se ridică singur pe culmile unei aroganțe respingătoare. Sunt și astfel de evenimente. Sunt și astfel de autori. Există lansări de la care ieși mai sărac decât ai intrat. Eu le iau ca pe un indicator, mă ajută să-mi dau seama ce cărți vreau să evit. Uneori mă înșel, desigur, uneori un astfel de om scrie bine. Dar, de cele mai multe ori, pur și simplu nu merită să încerc să aflu adevărul. Bineînțeles, există și oameni faini care nu scriu bine, există și autori buni care mai scot și câte o carte slabă. Spectrul e larg și discursul unui om nu e suficient cât să-i judeci cartea. Dar, pentru mine, aroganța din discurs da, mi-e de-ajuns.

Să revin, însă, la lansările și discuțiile de la Final Frontier de anul acesta. Mi-ar fi plăcut să văd mai multă lume în sală, dar vremea n-a ținut cu noi. Din fericire, au venit destul de mulți oameni la târg și am văzut o mare parte din ei plecând acasă cu cărți noi și cu autografe proaspete. Și în ciuda sălii nu foarte pline, cred că încă se pune preț pe astfel de întâlniri cu cititorii, oricât de greu de scos din casă ar fi ei. Cred că aceste momente în care un autor vorbește public unei săli sunt încă la fel de faine (și poate și de magice) cum au fost încă de prima dată pentru mine. Și cred că sunt deosebite și pentru scriitori (Marian Coman a scris din perspectiva lui despre lecturile publice).

Mi-e greu să scriu despre un târg de carte fără să par ușor naivă, ușor visătoare, ușor fetiță cu codițe care vede doar fluturași. Da, au fost evenimente care nu mi-au plăcut. Dar alea bune… alea bune m-au convins să cumpăr o carte polițistă de la un târg SF&F și să vreau s-o citesc, deși am decis acum câteva luni să renunț temporar la acest gen. Alea bune mi-au deschis din nou apetitul pentru cititul de proză românească, din care nu prea mai citeam cu excepția volumelor pentru Blogosfera SF&F. Alea bune m-au ajutat să descopăr autori pe care nu-i citisem încă și să-i adaug pe lista mea interminabilă de lecturi viitoare.

Alea bune m-au făcut să mă simt din nou parte dintr-o comunitate de care mi se părea că mă disociasem nițel în ultimele luni, mi-au încărcat bateriile pe care le simțeam golite de mult și mi-au făcut poftă de lectură. Așa că închei ca de obicei, invitându-vă să participați la orice fel de evenimente literare puteți. Merită să descoperiți pe pielea voastră cât de fain e să vorbiți de la egal la egal cu un scriitor ;)


Final Frontier #8 is coming

Pentru majoritatea iubitorilor de lectură, anul are două târguri de carte la care se lansează cele mai noi și așteptate cărți: Bookfest și Gaudeamus. Din fericire pentru noi, pasionații de SF&F, primăvara vine mereu cu un târg de carte în plus: Final Frontier, singurul târg de carte SF&F din România… și cel mai fain dintre toate ;)

Și nu spun asta doar pentru că dau o mână de ajutor la organizarea lui, ci pentru că încă de când l-am descoperit, n-am ratat nicio ediție. Cărți noi, oameni faini, discuții de neratat și ateliere super distractive, VR și gaming, cosplay și boardgames… și cărți, atât de multe cărți faine!

Vă las mai jos comunicatul de presă cu detalii despre târg și sper să ne vedem pe 13-14 aprilie!

afis Final Frontier 8.jpg

Toți #DragoniiDeBibliotecă sunt așteptați la a opta ediție Final Frontier – singurul târg de carte SF&Fantasy

Dacă biblioteca ta este plină de povești care se petrec în spațiu, lupte intergalactice, personaje cu puteri supranaturale, animale fantastice, tărâmuri nevăzute și supereroi, atunci te numeri printre #DragoniiDeBibliotecă și nu poți lipsi la a opta ediție a singurului târg de carte creat exact pentru tine: Final Frontier!

Te așteptăm în week-end-ul 13-14 aprilie, printre dragoni și extratereștri, la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir (Splaiul Unirii nr. 176) între orele 11:00 și 19:00, la Final Frontier #8 – singurul târg de carte SF&Fantasy. Intrarea este liberă!

Ca întotdeauna, vei găsi la târg cele mai noi cărți SF&Fantasy, dar și colecțiile clasice, totul la prețuri speciale, de la cele mai importante edituri de gen: Nemira, Paladin, Crux Publishing, Tritonic, Millennium Books, Crime Scene Press, Herg Benet, Pavcon, Quantum Books, Herald și mulți alții.

Nu rata întâlnirea cu autorii tăi preferați la numeroasele lansări de carte pregătite pentru tine, discuții și paneluri, dar și sesiuni de Q&A, aprobate de dragonii înțelepți.

Invitatul special al acestei ediții este scriitoarea Ana Maria Negrilă, un nume al SF-ului românesc care îți va dezvălui secretele unei autoare de succes.

Lumile fantastice se extind și dincolo de cărți, așa că îți poți planifica un întreg week-end la #FF8:

Treci pe la standul partenerilor noștri Mercusys și poți pleca acasă încărcat de premii! Intră în competiția de HearthStone 1 vs. 1 și câștigă dispozitive Mercusys, iar adrenalina acumulată o poți folosi în zona dedicată jocului Jenga. Și nu rata primul router Gigabit al companiei, Mercusys AC12G, expus în premieră pentru publicul din România.

Apoi vino să experimentezi realitatea virtuală pusă la dispoziție de cei de la Gateway VR Studio prin Jocuri Virtual Reality, dar și boardgames tematice de la Pionul.ro pe care le poți încerca împreună cu prietenii.

Alege obiecte pe care și-a pus amprenta pasiunea pentru SF&Fantasy, gândite special de NoctisArt și WizArt Room, creatorii noștri de fan-art. Sau amulete printate 3D de la ResearchX. Nu o să poți ignora nici stickerele haioase de la Crazy Stickers. Toate acestea fac parte din trusa oricărui #DragonDeBibliotecă feroce!

Poți să începi să îți pregătești costumul deja, pentru că anul acesta te provocăm la un nou concurs de cosplay! Și nu doar atât: îți pregătim ateliere cu profesioniști în care poți învăța mai multe despre crearea propriului tău personaj pentru cosplay.

Stai cu ochii pe Final Frontier.ro și nu uita de Evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți marca #FF8

Când: 13-14 aprilie

Unde: Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir (Splaiul Unirii nr. 176)

Program: 11:00 – 19:00

Eveniment marca Bookblog.ro – cel mai important blog despre cărți și lectură de pe internetul românesc. În cei peste nouă ani de existență, el a devenit un reper pentru tinerii pasionați de lectură, un ghid care îi ajută să aleagă mai bine și mai ușor cărțile care merită citite.

Eveniment realizat cu sprijinul: Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir

Partener: Mercusys

Parteneri Media: RFI România, Radio România Cultural, Blitz TVCațavenciiTimes New RomanDescoperă.roRomânia LiberăRevista Comics, Iqads, Smark, Zile și Nopți, Jurnalul unei cititoare, Gazeta SFHelion, Fan SF.



Cum a fost la Final Frontier #7

ff_2.jpg

Săptămâna trecută vă invitam să veniți la târgul de carte Final Frontier, singurul dedicat nișei SF&F din România. N-am să enumăr din nou motivele pentru care cred că orice iubitor al genului ar trebui să participe măcar pentru câteva ore la târg, ci am să încerc să vă povestesc cum a arătat evenimentul văzut prin ochii mei.

Cred că e evident că pentru mine, Final Frontier e mult mai mult decât un târg de carte. De-a lungul anilor, a ajuns să reprezinte și doza mea anuală de entuziasm copilăresc. M-am îndrăgostit de FF încă din 2013, când am participat pentru prima dată, pentru că acolo am descoperit ceea ce căutam fără să știu: o comunitate de oameni pasionați de cărți, cărți care provoacă limitele imaginației.

Bineînțeles, Final Frontier nu e singurul eveniment care strânge la un loc iubitorii de SF românesc. Mai avem de-a lungul anului și târgurile de carte generaliste, dar și convențiile sefiste din țară. Însă Final Frontier e deosebit pentru că mi se pare evenimentul care reușește să aducă cei mai mulți oameni, fie că numărăm expozanții, autorii sau simplii participanți. Ceea ce înseamnă că la acest târg ai cele mai multe ocazii de a sta de vorbă cu toată lumea importantă din zonă literară SF&F. Și tocmai din acest motiv, iubesc să dau o mână de ajutor la transformarea unui loc oarecare în cel mai fain eveniment al anului.

În plus, am avut ocazia să descopăr mult mai multe detalii din spatele cortinei. Nu sunt lucruri extraordinare, iar majoritatea nici măcar nu se observă, fie că vorbim despre semnulețele de pe podea care delimitează spațiile măsurate de zeci de ori și împărțite cu atenție expozanților sau despre biletele de intrare ghilotinate fără milă. Dar toate acestea sunt detalii care fac târgul să funcționeze. Și deși mi-a plăcut să contribui ajutând la organizare, iubesc faptul că am putut vedea toate aceste mici amănunte fără de care lucrurile n-ar funcționa.

N-are sens să mai spun că m-am simțit extraordinar la târg, nu? Pur și simplu nu voiam să mai plec seara acasă, deși eram extenuată și deși nu mai era nimic de făcut. Spațiul, atmosfera, oamenii, toate mi se păreau mult mai faine decât lumea ternă și banală de afară. Tocmai de aceea am vrut să scriu azi despre Final Frontier, ca să pot să rememorez senzația de a fi acolo și să mai păstrez puțin din magia evenimentului.

 
ff_1.jpg
 

În concluzie, normal că vă recomand să participați anul viitor. Dar mai mult decât atât, vă recomand să vă căutați și voi comunități cu care să puteți să vă împărtășiți pasiunile. E un sentiment incredibil atunci când găsești o gașcă de oameni cu care ai în comun exact lucrul care îți face inima să bată puțin mai repede. Și chiar dacă poate în jurul tău nu există persoane care să iubească cititul așa cum o faci tu, poți încerca să-i cauți. Organizează un club de lectură la bibliotecă, la școală sau într-o cafenea, adună oamenii, fii tu cel care pune lucrurile în mișcare. Și se vor întâmpla lucruri faine dacă perseverezi, dacă înveți din greșeli și dacă mergi înainte cu capul sus și cu încredere în proiectul tău, oricare ar fi acela.


Jurnal de bord: lansare în 5...

...zile!

Peste 5 zile, pe 24-25 martie are loc târgul de carte SF&F Final Frontier, evenimentul meu preferat din fiecare an. Bine, cred că e corect din partea mea să menționez că sunt voluntar în echipa de organizare, așa că nu pot fi obiectivă. Dar fac voluntariat la târg doar pentru că îl iubesc încă de acum 5 ani, când am participat pentru prima dată.

 
afis-final-frontier-editia-7
 

De aceea, am să încerc să surprind mai jos toate lucrurile care m-au captivat de-a lungul timpului și care m-au convins să nu ratez nicio ediție:

  1. E o atmosferă mai plăcută decât la Gaudeamus sau la Bookfest pentru că fiind un târg mai mic, nu trebuie să duci o luptă constantă pentru spațiu sau oxigen. Prin urmare, e o ocazie numai bună să interacționezi relaxat cu scriitori, editori sau oameni pasionați de aceleași cărți ca tine.
  2. E mai cuprinzător decât un târg convențional, deoarece aduce la un loc nu numai cărțile celor mai importante edituri de gen, dar și benzi desenate, figurine, board-games și diverse grupuri cum ar fi  Societatea Tolkien din România sau 501st Legion – Romanian Outpost.
  3. Nu e un târg de carte la care vii, iei câteva cărți (sau un rucsac plin, sau un portbagaj de cărți, fiecare după gust) și pleci. De-a lungul celor două zile, ai o listă întreagă de evenimente unde poți afla cam tot ce e nou în zona SF&F din România și poți asista la dezbateri inedite. Personal, vă recomand discuția cu #booktuberii de sâmbătă de la 14:30 moderată de însuși Chinezu'. De asemenea, cred că o să vă placă cele două evenimente speculative, unul despre viitor sâmbătă de la 12:00 și unul despre drumul spre Marte și despre colonizarea planetei, care are loc duminică de la 14:00. Și, desigur, abia aștept Clubul de lectură Nemira de duminică de la 17:00, unde discutăm despre Wild Cards, cea mai faină antologie care a existat vreodată și o carte pe care am iubit-o ♥
  4. Avem ateliere potrivite pentru toate gusturile și vârstele: de la ateliere de desen cu fantasticul Vlady la ateliere de astronomie, de la ponturi despre publicarea peste hotare la ateliere de limbă elfă sau despre animeuri. Sigur vei găsi ceva frumos de învățat în weekend.
  5. E pur și simplu un loc unde poți să-ți dezlănțui inner geek-ul, unde sunt oameni de prin toate fandomurile, unii chiar îmbrăcați în personajele lor preferate (și ca să sărbătorim acest lucru, anul acesta avem prima ediție a concursului de cosplay!). În plus, dacă ești un scriitor la început de drum, e locul perfect de unde să „furi” meserie, dar și unde să faci cunoștință cu oamenii care publică autori români.

Așadar, dacă vrei să petreci două zile printre noi, marțienii iubitori de povești fantastice, te așteptăm în weekend la Universitatea Dimitrie Cantemir între orele 11:00 și 19:00. Și, ca să fii la curent cu ultimele știri, poți da join la evenimentul de pe Facebook.

 
 

Voluntar la frontieră: Final Frontier #6

Afis FF6.jpg

După ce m-am distrat anul trecut ca voluntar la evenimentul meu literar preferat, anul acesta n-aveam cum să nu-mi reiau rolul și să dau o mână de ajutor la organizarea ediției cu numărul 6 a Final Frontier. De data asta, am transformat Centrul Cultural „Casa Artelor” în casa iubitorilor fantasticului în toate manifestările lui. Locul cred că a fost cel mai fain de până acum: central, luminos, încăpător... câteva roți zimțate în plus și ar fi fost un decor de-a dreptul steampunk. În plus, voluntarii de la I <3 S3 ne-au ajutat mult la aranjarea spațiului înainte și după târg.

La fel ca anul trecut, mi s-a părut fascinant modul în care câteva săli s-au umplut de cărți, figurine, tricouri, roboți, imprimante 3D și, desigur, de oameni faini care abia așteptau să se bucure de tot ce are Final Frontier de oferit. Am reușit și eu să arunc un ochi peste noutățile editurilor, deși mai mult în momentele de dinaintea începutului oficial al zilei, când nu aveam prea mare lucru de făcut.

Așa am reușit să aduc acasă un mic turnuleț din care se vede clar că în materie de achiziții de la târguri, prefer autorii români. Motivul nici nu e greu de ghicit: autografeee! Și nu mă refer doar la o semnătură aruncată pe carte, ci la cele câteva clipe de interacțiune în care majoritatea îmi mulțumesc pentru diverse, de la promovare și încredere, la simplul fapt că am cumpărat cartea. Reacția lor mă surprinde de fiecare dată, pentru că eu ar trebui de fapt să le mulțumesc pentru lumile fantastice în care mi-au permis să evadez în momentul în care le-au mutat din imaginația lor în cărțile pe care le scriu. Bine, iubesc și dedicațiile care mai de care mai inspirate, pe care uneori le recitesc cu drag.

Totuși, ca de fiecare dată, momentele mele preferate sunt evenimentele: lansări, discuții, dezbateri, toate îți permit să afli mai multe despre orice, de la volumul pe care credeai că l-ai înțeles, dar în care autorul poate a ascuns mai multe aspecte care ți-au scăpat, la subtilitățile lumii editoriale și a întregului proces prin care un manuscris devine un volum. Așa că anul acesta, pe lângă a impune programul (ceea ce n-a trebuit să fac aproape deloc, toată lumea a reușit să se încadreze bine și am avut parte de pauzele prevăzute tocmai pentru a permite spațiu de manevră... de care am profitat ca să bag mâncare pe gât ca ultimul sălbatic hămesit), mi-am propus să transmit live evenimentele pe facebook. Cred cu tărie că fiecare discuție ar trebui să ajungă și la cei care, din motive diverse, nu au putut ajunge, dar și la cei care în mod normal n-ar participa la o lansare de carte pentru că nu știu ce presupune.

Din păcate, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg (literalmente) și rețeaua nu mi-a permis un broadcast la calitate mare, iar telefonul nu mi-a permis să scad puțin calitatea. Așa că, după vreo 10 minute irosite înjurând mental, am decis să înregistrez local și să „văd eu după”. Și uite așa am învățat că telefonul meu arată un cadru mai larg decât filmează efectiv, așa că am destule filmulețe cu oameni tăiați sau scoși din cadru, am învățat că uneori se defocalizează singur, așa că am 3 minute de filmare complet neclară pe care niciun program din lume nu o poate repara și am învățat că dacă uiți să pui telefonul în airplane mode (pentru că tu aveai de gând să transmiți live) și te sună cineva, filmarea se întrerupe și ai pauze... Măcar se aude decent și imaginea e și ea relativ decentă. Așa iată-mă cu vreo 13 filmulețe de peste 4GB fiecare în memoria telefonului, filmulețe pe care facebook nu mi-a permis să le încarc pe pagina blogului.

Rezultatul? O zi de editat (pentru care îi mulțumesc enorm lui Laur) în care am descoperit că dacă vrei să adaugi o secundă la începutul unui filmuleț de jumătate de oră, salvarea modificării durează minim jumătate de oră. Și o zi de uploadat în care am învățat că dacă vrei să lași ceva peste noapte, totul o să crape la 5 minute după ce ai adormit și că dimineața o s-o iei de la capăt. Dar și un canal proaspăt de YouTube unde puteți găsi filmări de la toate evenimentele și pe care plănuiesc să-l mai folosesc când vreau să fac pe cameramanul și să-mi chinui prietenul cu editarea video.

Revenind la târg, au fost două zile perfecte. Am revăzut oameni dragi, am descoperit autori noi pe care abia aștept să-i citesc pentru a descoperi dacă sunt la fel de promițători pe cât par și am participat la două panel-uri, dintre care unul a fost moderat de mine... Apropo, îmi permit în sfârșit un moment de fangirl: Am fost invitată într-un panel alături de Tudor Popa!!! Bine, am fost nouă oameni cu totul, dar am avut în sfârșit ocazia să-l aud vorbind pe unul dintre oamenii din industria de carte pe pe care îi admir de mult, mult timp. Omul e aproape o legendă și eu am stat de vorbă cu el!!! Din păcate, nu aveam nicio carte Nemira la mine și fondurile pe ziua I de târg se epuizaseră, altfel aș fi putut pleca și cu un autograf pe una din cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut vreodată.

 
 

Eu aproape ies din cadru, dar sunt acolo și Tudor Popa la fel :)

Bine, și panel-ul meu mi-a plăcut, deși mărturisesc că nu m-am pregătit mai deloc pentru el, dar sper că nu se vede. Oricum, sunt fericită că Blogosfera SF&F a început să fie considerată o comunitate a cărei părere merită ascultată, chiar dacă discuțiile despre cine și de ce îndrăznește să-și dea cu părerea sunt interminabile în fandom. În ultimele zile s-a consumat multă cerneală virtuală pe subiect, pornind de la articolul Alexandrei Medaru de aici și de la întrebarea lui Dan Doboș de la târg, care au rezultat în articolul lui Silviu/Assassinul de aici și în editorialul lui Alex Lamba din Gazeta SF.

Din fericire, pe Internet e loc pentru toți, așa că vin cu și eu cu niște păreri care simt că ar trebui exprimate:

• După cum am spus și la târg, reprezentanții editurilor au participat la un eveniment al bloggerilor de carte pentru că eu i-am invitat și ei au acceptat să vină. E atât de simplu. Nu cred că asta a însemnat o validare a bloggerilor prezenți (n-aveau de unde să știe cine va fi acolo; nici eu nu știam cine va fi prezent. Cât despre mine, în cel mai bun caz mi-au validat abilitatea de a modera un eveniment, nu calitatea articolelor mele) și cu atât mai puțin încurajarea lor să fie critici literari (wtf?!). Au venit ca să ne cunoască, probabil pentru că unele din... lucrurile pe care le scriem (recenzii, păreri, impresii, ziceți-le cum vreți, până la urmă sunt articole de blog în care scriem ce vrem noi despre cărțile citite) sunt utile industriei de carte. Și poate pentru că unele astfel de articole îi nemulțumesc sau comportamentul unor bloggeri dăunează comunității și au vrut ca noi să știm ce să nu facem.

Oricum, ca organizator, pot să explic oricui vrea să mă asculte că scopul evenimentului a fost crearea unei comunități strânse de bloggeri de carte care fac schimb de experiență online, dar și offline, în cadrul unor întâlniri în care discutăm între noi, dar și cu persoane din sfera literară care pot să afle răspunsuri la întrebările pe care le au și să ne spună ce au de transmis către bloggeri. Inclusiv criticii literari pot să vină să dialogăm până înțelege fiecare că nici noi nu ne erijăm în critici, nici ei nu scriu niște simple recenzii cu cuvinte mai complicate.

• Despre libertatea de exprimare a părerii fiecăruia a scris deja Alex mai bine decât aș putea-o face eu, așa că n-o să mai reiau ideea. Dar o dată ce părerea există, e musai să fie și emisă? Răspunsul cel mai simplu este „Nu”. Îmi place să cred că avem cu toții păreri mai mult sau mai puțin avizate despre absolut orice. Dar eu n-o să mă apuc să-mi spun părerea despre cum ar trebui cineva să-și gestioneze un teren arabil, când am trăit toată viața la oraș și am reușit să omor fiecare plantă pe care a trebuit s-o îngrijesc de una singură. De ce? Pentru că eu consider că în acest caz, nu am căderea să-mi dau cu părerea. Da, cu toții putem emite păreri. Ar trebui mereu s-o facem? Nu. Ar trebui mereu să ne abținem? Din nou, nu. Fiecare dintre noi e (deocamdată) liber să decidă când să-și spună părerea și ceilalți sunt liberi să judece dacă are căderea să o facă. Apoi, ținând sau nu cont de părerile criticilor (nu ăia literari, ci cei care efectiv l-au criticat) și lăudătorilor, fiecare „părerolog” decide dacă să continue sau nu să-și facă publice părerile. E simplu în aparență, dar complicat în realitate pentru că decizia despre emiterea efectivă a părerilor e și va fi mereu subiectivă, cât timp suntem liberi să vorbim. Și fiecare dintre ceilalți e la fel de liber să considere acele păreri bune sau proaste și emiterea lor un semn de inteligență sau, dimpotrivă, de lipsă de bun simț.

Iar am deviat mult. Pe scurt, din punctul meu de vedere a fost un târg excepțional și cea mai reușită ediție de până acum. Sper că și cei care au participat, fie ca vizitatori, expozanți sau invitați la evenimente s-au simțit la fel de bine și sper să vă mai întâlniți cu Blogosfera SF&F și pe la alte evenimente, dar și să ne vedem pe 22 aprilie la următoarea ediție a întâlnirilor B3, unde vom avea un invitat special pe care îl alegem zilele astea în grupul nostru de facebook, în care invit toți bloggerii de carte. Și sper că aceia dintre voi care n-au reușit să ajungă să se bucure de înregistrările mele (sau măcar să nu mă înjure prea tare pentru calitatea lor). Și sper să-l mai întâlnesc pe Tudor Popa ca să-i pot cere un autograf :P