Fericirea incepe azi

Recenzie: Fericirea începe azi

Cred că fiecare cititor s-a trezit cel puțin o dată în fața unei cărți care i-a plăcut, însă despre care crede că nu e privită cu ochi buni de către „restul lumii”. De aici cred că s-a născut termenul de plăcere vinovată. Am și eu câteva cărți în această categorie și pentru că ele se potrivesc perfect în clișeului februarie e luna iubirii, Dragobetele mi s-a părut ziua perfectă în care să povestesc puțin despre ultima carte de acest gen pe care am citit-o, Fericirea începe azi.

Povestea:

El e Tavis Maddox, tipul în jurul căria roiesc toate fetele. Un băiat „sculptat” și rebel care concurează noaptea în cardul unor lupte ilegale, pe care le câștigă de fiecare dată. Ea e Abby Abernathy, fata care a lăsat în urmă un trecut întunecat, încercând s-o ia de la capăt în rolul fetei cuminți.

Atunci când Travis începe să-i acorde atenție, rațiunea îi dictează lui Abby să se țină la distanță, știind că o relație cu Travis se încheie imediat după prima partidă de sex. Însă în loc să devină iubiți, cei doi devin prieteni.

Astfel, Travis începe să se schimbe pentru a deveni demn de ea, în timp ce Abby învață să accepte faptul că nu te poți împotrivi sentimentelor... și că mai devreme sau mai târziu, trecutul te ajunge din urmă.

Părerea mea:

Există relații normale, care dau bine în unele cărți dacă sunt folosite în mod inspirat. Există relații abuzive, care sunt ok în cărți numai dacă „abuzatul” ia măsuri și iese din relație. Și există și relații de codependență despre care mă cam lasă rece dacă sunt ok sau nu în cărți, pentru că îmi place la nebunie să citesc despre ele! O astfel de poveste o să facă parte dintre plăcerile mele vinovate aproape întotdeauna, pentru că într-o astfel de relație, puterea pe care o au cei doi îndrăgostiți unul asupra celuilalt e ceva minunat și înfricoșător în același timp.

De fapt, relația lor e o monedă care se răsucește fără oprire, având pe o față durerea și pe celalată fericirea. Rezultatul, de obicei, e un superb dezastru. (Titlul original al cărții era Beautiful Disaster, deși Fericirea începe azi mi se pare un titlu mai potrivit cu această poveste.) Asttfel de povești îmi plac și mai mult atunci când, la început, cei doi refuză să vadă adevărul, refuză să vadă cum acțiunile ceiluilalt îl rănesc pentru că e deja îndrăgostit.

Și e extrem de amuzant cum două orgolii cât casa duc la niște certuri de proporții în urma cărora amândoi devin niște cățeluși triști care își neagă în continuare sentimentele. Adorabil! Desigur, e nevoie de orgolii cât casa la amândoi, ca să nu cedeze mereu doar unul dintre ei. Altfel se duce de râpă echilibrul și relația devine una abuzivă.

Dar ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la romanul acesta și ceva ce nu cred că am mai întâlnit este faptul că „proba” la care e supusă relația protagoniștilor, acel moment în care ei se despart pentru a realiza că de fapt nu pot trăi unul fără celălalt, nu e cauzată doar de unul dintre ei. De obicei, era vorba despre trecutul unuia dintre cei doi, despre un mare secret pe care unul nu îl poate mărturisi sau ceva asemănător. În cazul acesta, însă, e vorba de două „probe”, una generată de el și una generată de ea. Asta a adus un plus de echilibru, care mi se pare fundamental în astfel de povești.

Nu vreau să spun că susțin astfel de relații, dimpotrivă. De cele mai multe ori, sunt complet dezastruoase pentru cei implicați și sunt de fiecare dată complet nesănătoase. Dar e super distractiv să citesc despre ele. Și cred că îmi plac tocmai pentru că trebuie să păstreze un echilibru, trebuie ca cei doi să se rănească reciproc și să se aline reciproc într-un mod în care să fie clar că sunt amândoi și agresori și victime (again, super nesănătos). Altfel, devine clar că e o relație abuzivă și nu despre asta vreau să citesc.

Așadar, dacă aveți peste 16 ani și vă plac poveștile în care un el și o ea își găsesc jumătatea perfectă fără de care respiratul nu mai are sens, pentru că dezvoltă o obsesie unul pentru celălalt, atunci Fericirea începe azi e un roman pe care vi-l recomand.