Editura All

Blogosfera SF&F: Colți-Lungi de Alex Cuc

Am început să citesc Colți-Lungi cu ceva așteptări în urma lansării de la Gaudeamus la care am participat. Mai exact, mă așteptam să nu fie tocmai pe gustul meu, dar, deși n-a fost un roman extraordinar, n-a fost nici o carte rea.

Povestea:

Sarah Reed este o jurnalistă din New York care a plecat în jungla amazoniană ca să scrie povestea ultimului trib sălbatic de vânători de capete. Totuși, în loc să ia câteva interviuri și să se întoarcă la civilizație, se trezește prinsă în mijlocul unui război dintre oamenii junglei și cei care vor s-o taie. Dar războiul ascunde mize mult mai mari, puteri stăvechi fiind cele care manevrează oamenii pe terenul de luptă.

De asemenea, Sarah îl întâlnește pe Colți-Lungi, șeful tribului Jagudo... care a fost educat la Harvard și are un laptop conectat la Internet în mijlocul ultimului trib războinic. Totuși, în ciuda educației sale, credințele și obiceurile lui au rămas cele ale tribului dintr-un motiv foarte simplu: viața în junglă nu e nici pe departe comparabilă cu cea de la oraș, unde lucrurile sunt clare și ceața ascunde, în cel mai rău caz, o groapă în asfalt, nu ceva care te poate ucide... sau mai rău.

Părerea mea:

Când eram mică, am văzut Pocahontas. Apoi am crescut și am văzut Avatarul lui Cameron, care e Pocahontas în spațiu. Și mi-au plăcut ambele filme. Ei bine, Colți-Lungi e Pocahontas în jungla amazoniană contemporană, sute de ani după invazia „omului alb”, dar mult înainte de descoperirea vieții în spațiu. Însă ceea ce aduce în plus este faptul că personajul negativ e mult, mult mai mult decât un om, iar personajele pozitive sunt departe de puritatea omului aflat în comuniune cu natura, fiind mai degrabă în zona gri a spectrului.

Ceea ce nu înseamnă că mesajul nu e la fel de transparent: natura e bună, lăcomia e rea, ordinea firească a lucrurilor n-ar trebui schimbată de om, pentru că s-ar putea să întâlnească forțe mai presus de imaginația sa și nu e bine să te joci cu focul. Și deși e evident că personajul negativ, Luke, este personificarea acestui mesaj, Sarah este și ea pe-aproape: este persoana civilizată care nu pricepe cu adevărat ceea ce se întâmplă și deci, e ușor să înțeleagă greșit ceea ce trăiește. De fapt, asta mi-a plăcut: aceste două personaje, alături de Colți-Lungi alcătuiesc un trio de oameni educați, expuși civilizației, care reacționează complet diferit în fața acelorași lucruri.

În schimb, partea supranaturală m-a impresionat doar pe jumătate, în sensul că „ăla rău” a fost foarte fain construit: răul pur, lacom, care funcționează pe baza instinctului, care poate să sădească îndoială și să ofere promisiunea ideală, pe care apoi s-o încalce, evident. Mai ales episodul dintre Luke și Sarah a fost foarte bine jucat, mi-a plăcut. Din păcate, echivalentul său pozitiv a fost genul de zeitate în care trebuie să crezi orbește pentru că sigur-sigur totul are sens și dacă n-are, o să aibă sigur-sigur mai târziu. Mdaaaa... nu. Sunt extrem de subiectivă când spun asta, dar pur și simplu nu-mi place ideea de credință oarbă.

În plus, m-a deranjat și modul cum „binele” învinge. Înțeleg că asta trebuia să se întâmple; întotdeauna în poveștile în care sălbaticii reprezintă natura și tot ceea ce omul a uitat, iar oamenii civilizați reprezintă lăcomia și progresul autodistructiv, „binele” trebuie să învingă... dar aici, în final, tot progresul a învins. A fost un progres de altă natură, adevărat, dar tot a fost o formă de intervenție a omului asupra naturii. Nu o să vă spun ce se întâmplă, ci doar că la finalul lecturii nu reiese faptul că natura ar trebui lăsată în pace, ci, din contră, că ar trebui intervenit asupra ordinii lucrurilor, chiar dacă doar pentru a repara răul deja făcut de oameni. Ceea ce mi-a amintit supărător de mult de paradoxul ideii de război pentru pace, așa că partea ideologică a romanului mi s-a părut nu doar evidentă, ci, la final, și puțin contradictorie.

Totuși, e o carte cu o rețetă destul de clară, care nu surprinde la nivelul acțiunii. Cei care lucrează pentru forțele răului sunt mânați de frică și pierd, cei care sunt de partea binelui sunt uniți și, pentru că au fost buni, primesc sprijinul de care au nevoie. Toate acestea sunt destul de ușor de ghicit încă de la început, dar romanul e scris destul de cursiv, așa că faptul că știam destul de clar unde se îndreaptă acțiunea nu m-a făcut să-mi fie greu să ajung la final.

În concluzie, mi-au plăcut personajele umane, mai ales Luke, dar nu mi-a plăcut ideologia. Și am rămas cu o nedumerire legată de scopul acestei cărți și cât e de adecvată pentru publicul român. Da, ar trebui ca oamenii să nu taie toată jungla amazoniană... dar noi nu trăim în preajma Amazonului. Și deși avem și noi pădurile noastre și probleme serioase cu tăierea lor, cred că suntem un popor care, la nivelul omului de rând, chiar nu-și dorește ca pădurile să dispară. Prin urmare, nu prea știu cui să recomand cartea, în afară poate de a reveni la paralela cu Pocahontas și Avatar și a vă spune că, dacă iubiți poveștile în care omul alb luptă cu băștinașii și cei slabi înving mulțumită Naturii, atunci Colți-Lungi e pentru voi.

blogosfera sf&f.png

Notă: Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, bloggerii care fac parte din proiect vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Colți-Lungi, le găsiți pe blogurile:

Pentru luna februarie, vom citi Cum să fabrici un semizeu de Florin Purluca. Dacă mai sunt bloggeri interesați să ni se alăture, avem un grup de facebook unde ne organizăm: Blogosfera SF&F.


Rezultatele concursului „Îndrăgostiți de carte”

V-am provocat să alegeți romanul vostru de dragoste preferat și m-am ales cu o serie de recomandări care să mă țină multe luni februarie de-acum încolo. Totuși, poate fi un singur câștigător, așa că romanul Jane Austen merge la Hollywood oferit de editura ALL merge la Ana Maria Niculescu.

Felicitări Ana! Aștept un e-mail cu datele tale personale (numele, adresa și numărul de telefon) la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. E-mailul trebuie trimis de pe adresa cu care te-ai înscris în concurs în maxim 3 zile (adică până pe 1 martie, inclusiv).

Mulțumesc editurii ALL pentru ocazia de a organiza acest concurs și mulțumesc tuturor participanților și sper să vă revăd pe blog :)


Concurs: Îndrăgostiți de carte

Fie că sărbătoriți Ziua lui Valy sau Dragobetele, pe amândouă sau niciuna, în luna februarie totul e îmbibat de inimioare și Cupidoni, așa că de ce n-am citi ceva în ton cu atmosfera? Și pentru că v-am vorbit ieri despre romanul Jane Austen merge la Hollywood, cu sprijinul editurii All voi oferi un exemplar al cărții unui cititor... îndrăgostit de lectură!

Despre carte:

Rămase pe drumuri după moartea tatălui lor, Grace și Hallie sunt nevoite să se mute și să ia viața de la capăt în casa unui unchi bogat din Beverly Hills. În timp ce Grace cea matură și prudentă suspină în tăcere după prietenul pe care l-a lăsat în urmă, Hallie cea exuberantă și nesăbuită selasă sedusă de strălucirea Hollywoodului, aspiră să ajungă actriță și se îndrăgostește până peste cap de solistul unei trupe de rock. Nu le ia însă mult să descopere că nici trecutul nu e atât de ușor de idealizat, niciHollywoodul nu e făcut numai din faimă și sclipici. Aducându-i un omagiu lui Jane Austen în acest „remix“ al celebrului roman Rațiune și simțire, Abby McDonald ne oferă o versiune contemporană, condimentată cu mult umor, a luptei dintre reținere și spontaneitate, dintre stăpânirea de sine a unei firi chibzuite și furtuna emoțională în care se lasă antrenat un temperament ce nu cunoaște altă lege decât pasiunea. - Sursa

Recenzia mea o găsiți aici.

Așadar, dacă vreți să vă înscrieți în concurs, lăsați-mi un comentariu în care să menționați:

  • o adresă de e-mail validă;
  • o metodă prin care urmăriți blogul: e-mail, GFC, Facebook, Twitter, Google+, Bloglovin, oricare dintre ele e bună, mă interesează metoda aleasă și numele contului, ca să pot valida intrările :)
  • raspunsul la întrebarea: Care este romanul vostru de dragoste preferat?
  • opțional: dați share acestui concurs oriunde vreți voi.

Concursul se încheie de Dragobete, pe 24 februarie 2015, iar câștigătorul va fi ales cu ajutorul site-ului random.org. Mult succes tuturor!


Recenzie: Jane Austen merge la Hollywood

Dacă tot e Ziua lui Valy azi, mi-am zis să intru în atmosfera plină de inimioare citind o carte roz și mi-am amintit că aveam în bibliotecă romanul Jane Austen merge la Hollywood, iar titlul mult prea fain mi-a atras atenția imediat. Pentru cei care au citit Rațiune și simțire de Jane Austen, acest roman este descris ca un „remix” al acelei cărți. Pentru ceilalți...

Povestea:
Deși este cea mai mică dintre cele două surori, Grace a fost întotdeauna cea cu capul pe umeri, având o fire diametral opusă de a surorii ei, Hallie, care vrea să ajungă actriță, așa că transformă fiecare moment al vieții ei în ceva deosebit de dramatic. Viața celor două se schimbă atunci când tatăl lor moare, lăsând întreaga avere noii sale soții. Fetele și mama lor - o pictoriță cu capul în nori - sunt la un pas de a ajunge în stradă, însă un unchi înstărit le va întinde o mână de ajutor, primindu-le în casa lui din Hollywood, locul unde toate visele se pot împlni.. sau pot deveni coșmaruri.

Părerea mea:
Singurul roman de Jane Austen pe care l-am citit a fost Mândrie și prejudecată, cu care mi-am petrecut vreo două zile de vară printr-a 8-a și asta a fost tot... Tocmai de aceea, dacă romanul lui Abby McDonald are similarități sau aluzii la Rațiune și simțire, eu le-am ratat cu totul pe parcursul lecturii. Totuși, de dragul recenziei, după ce am terminat Jane Austen merge la Hollywood, am citit un rezumat al romanului lui Austen, ca să pot vorbi într-o mică și vagă cunoștință de cauză. Am dedus că relațiile dintre personaje sunt cam aceleași, deși unele au suferit ceva transformări de personalitate și, desigur, toate detaliile au fost adaptate timpurilor noastre.

Revenind strict la roman... am senzația că e cel mai non-Young Adult roman Young Adult pe care l-am citit vreodată :)) Să explic: personajele principale sunt două tinere, iar romanul pare scris pentru tineri, în sensul că problemele abordate și perspectiva asupra lor ține strict de anii în care trăiești pe banii părinților, în care lumea pare a ta și în care descoperi obstacolele doar atunci când dai cu capul de ele. Dar nu mi se pare neapărat un roman scris pentru tineri, nu cred că acesta a fost publicul țintă. Tocmai de aceea n-am regăsit multe din șabloanele genului.

Totuși, cel mai mult mi-au plăcut personajele, în special Hallie. Grace e ok, e o persoană mai matură decât dă de înțeles vârsta din buletin, e puțin cam grijulie pentru anii în care ar trebui să faci toate nebuniile (oare?), dar e un personaj simpatic. Hallie în schimb... La început m-a călcat pe nervi. Mi se părea un stereotip sau o caricatură sau amândouă simultan, părea întruchiparea tuturor lucrurilor care se spun despre adolescente. Apoi mi-am dat seama că e gândită așa intenționat, că ea ca persoană alege să fie un stereotip pe două picioare, că fiind la vârsta la care te descoperi, ea practic „probează” comportamentul de Drama Queen ca să vadă dacă i se potrivește. Și în clipa în care am înțeles asta, mi-a fost ușor să înțeleg și să empatizez cu personajul pentru că sunt de părere că fiecare dintre noi a încercat măcar o dacă să se poarte într-un anume fel, să încerce să fie cumva anume fie pentru că asta cerea anturajul, fie pentru că ni se părea că asta ne dorim să fim, fie pur și simplu de dragul experimentării.

Și nici băieții din roman nu sunt de lepădat, chiar e interesant modul în care cel puțin unul din personajele lui Austen a fost adaptat vremurilor noastre. Tocmai de aceea, dacă aveți chef de o poveste simpatică și roz în perioada sărbătorilor îndrăgostelii, romanul acesta nu e nici excesiv de sirops, nici nu prezintă totul exagerat de optimist, ci e un amestec dulce, dar bine echilibrat.

Citește Povești!

Anul 2014 a fost anul schimbării. A fost în primul rând un an electoral, an în care a fost ales un nou președinte, președintele care va încerca să schimbe lucrurile în bine. Mulțumită editurii ALL, am avut plăcerea și onoarea să-l întâlnesc pe noul președinte, pe Otto Witte, și să ascult discursul său de mulțumire.

Însă dacă vrei cu adevărat schimbare, nu e de-ajuns un singur om, e nevoie de o echipă. De un guvern. Tocmai de aceea, în poziții cheie au început să apară oameni care pot cu adevărat schimba ceva, oameni care și-au demonstrat deja calitățile și care sunt pregătiți să îi învețe și pe alții cum să facă în așa fel încât lucrurile să meargă înspre mai bine.

Noi, bloggerii, vom încerca să-i cunoaștem mai bine pe noii membrii ai guvernului, să vi-i prezentăm și vouă, dar vom încerca și să ne asigurăm că își vor face bine treaba. Până acum, le-am revizuit CV-urile și trebuie să spun că arată foarte bine. Tocmai de aceea, e momentul să-i cunoașteți și voi:

 
 

Noul prim-ministru, Harap-Alb, mezinul Craiului Verde, a demonstrat că știe care sunt nevoile omului de rând, deoarece deși a pornit de sus, a servit o perioadă de timp drept slugă Spânului. Educat de Sfânta Vineri, a demonstrat nu o dată că știe să vadă dincolo de aparențe, fiind capabil să plaseze oamenii potriviți în pozițiile-cheie. De asemenea, este un lider înnăscut, inspirând încredere celor care îl urmează. Nu în ultimul rând, există nenumărate dovezi ale omeniei sale nu numai față de semenii săi, dar și față de ființele necuvântătoare.

În plus, Harap-Alb nu vine singur, ci cu o echipă sudată și puternică în spate, colegii săi fiind gata să-l ajute cu orice ar avea nevoie.

 
 

În fruntea Ministerului Educației a fost numită Ileana Cosânzeana, o tânără hotărâtă și inteligentă, care cunoaște îndeaproape poveștile și știe cum poate modifica programa în așa fel încât să fie atractivă pentru orice elev. De asemenea, având calități precum empatia și spiritul de observație, Ileana poate desoperi persoanele dedicate care să inspire noile generații.

Nu în ultimul rând, doamna ministru va aduce o viziune nouă și proaspătă asupra educației, ceea ce e exact ceea ce lipsește acestui domeniu.

 
 

Nu în ultimul rând, noul ministru de finanțe, Prâslea cel voinic a demonstrat că este capabil să apere bunurile regatului său, ceea ce îl recomandă pentru a se ocupa de finanțele țării. Refuzând să cedeze în fața tentațiilor, ba chiar alegând să urmărească infractorii, Prâslea ar putea fi exact persoana de care bugetul României are nevoie.

Împreună, personajele de basm au decis să readucă magia poveștilor în viața tuturor românilor, însă, deși se află la putere, ei au în continuare nevoie de contribuția fiecăruia dintre noi. E datoria noastră să-i ajutăm să-și realizeze agenda politică, programul lor putând fi rezumat simplu: Pentru o lume mai bună, citește-le copiilor povești!

Nu trebuie să uităm că educația pornește de acasă și că primul exemplu pe care îl primește un copil e cel dat de familia lui. Așa că citiți-le copiilor pe care îi cunoașteți, arătați-le minunile care se ascund între paginile unei cărți, faceți-le cunoștință cu personajele de basm despre care v-am vorbit mai sus pentru ca, atunci când vor crește, copiii să știe ce valori să caute la liderii lor, dar și la prietenii lor. Citiți-le și deschideți-le mintea și pofta de carte și veți vedea că vor deveni persoane de care să fiți mândri.

Campania CITEȘTE POVEȘTI! este inițiată de Editura ALL și realizată în colaborare cu agenția de publicitate NEXT Advertising şi Raluca Băraru. Puteți urmări campania pe facebook, aici, și puteți ajuta la rândul vostru răspândind informații despre aceasta și, desigur, aducând poveștile în viața copiilor pe care îi cunoașteți.