Editie de chiosc

Recenzie: Anonima de miercuri (Melania Lupu #4)

Stiu ca inainte de Anonima de miercuri, la chioscuri a aparut O toaleta a la Liz Taylor, insa acela este ultimul volum din serie, iar eu am ales sa le recitesc si sa le fac recenzia in ordinea cronologica a povestii. Asadar continui sirul recenziilor cu cea de-a patra aventura a Melaniei :D

coperta-melania-lupu-4-anonima-de-miercuri.jpg

Povestea:

In urma exploziei unui bloc, singurul supravietuitor a fost un copil pe care nu l-a putut identifica nimeni.

Ani mai tarziu, dupa un an petrecut in inchisoare, Melania Lupu este amnistiata si se intoarce in strada Toamnei. Insa atunci cand Stefan Popa, unul dintre apropiatii ei este asasinat, maiorul Cristescu este insarcinat sa descopere criminalul.

Gandul reintalnirii cu Melania e suficient ca sa-i dea maiorului fiori reci pe sira spinarii. Insa de data aceasta simpatica batranica nu are nimic de-aface cu crima, asa ca in loc sa-l incurce, ii va da maiorului o mana de ajutor.

Parerea mea:

Cred ca Melania Lupu e de departe personajul meu feminin preferat din tot ce am citit pana acum. "Minte de gangster altoita pe purtari de fetita", asa o desciru cateva dintre personaje, putinii care sunt capabili sa vada dincolo de masca abordata de batranica. Si cred ca oricine si-ar dori sa aiba nu doar spiritul ei de observatie, ci si capacitatea ei de a corela cele mai intamplatoare fapte pentru a trage niste concluzii cat se poate de solide.

De asemenea, iubesc felul in care reuseste sa-si strecoare ideile intr-un dialog aparent banal, furnizand informatii demne de Abatele Brown sub replici de pension sau in discutii inofensive cu Mirciulica. Si daca tot am pomenit de dialog, cel creat de Rodica Ojog-Brasoveanu ma impresioneaza intotdeauna pentru ca e atat de inteligent, de incarcat de ironie si pentru ca fiecare personaj are jargonul sau personal, replicile schimbandu-se uneori in functie de cei carora li se adreseaza.

In plus, toate romanele ei ma fac sa rad, asa ca sunt perfecte daca vreti sa va destindeti in compania unei carti bune, plina de personaje nu doar memorabile, dar si usor de indragit, asa ca vi le recomand cu drag.

Spor la citit!


Recenzie: 320 de pisici negre (Melania Lupu #3)

V-am spus saptamana trecuta ca acesta e volumul de neratat al seriei, asa ca ieri m-am grabit sa merg la chisocul de ziare si sa-l cumpar, ca sa-l pot reciti in voie. Si ce-am mai ras...

coperta-melania-lupu-3-320-de-pisici-negre.jpg

Povestea:

Melania a fost arestata, insa nu are de gand sa isi plece capul si sa accepte ca a pierdut, mai ales pentru ca dovada maiorului Cristescu poate fi cu usurinta trucata. Asa ca atunci cand i se ofera ocazia neasteptata de a evada, profita imediat.

Ceea ce nu stie Melania este ca va fi implicata intr-o vanatoare de comori contra cronometru, miza fiind o statuie in marime naturala a Fecioarei Maria facuta din aur masiv.

Maiorul Cristescu este si el prezent, deoarece a devenit "expertul nr. 1 in cazul Melaniei Lupu". Intuindu-i miscarile, incercand sa gandeasca pe jumatate la fel de fantezist ca batranica, maiorul incearca s-o readuca in arest, insa pretioasa lui dovada e in pericol.

Si pisicile negre din Bucuresti incep sa dispara...

Parerea mea:

E incredibil faptul ca la a treia lectura, inca pot sa rad cu pofta citind acest roman. Alegerea Melaniei de a juca rolul unei batrane copilaroase, usor senile chiar, in timp ce in spatele mastii se ascunde mintea ascutita a Abatelui Brown duce la niste situatii extraordinar de amuzante. Imaginati-va spre exemplu 320 de pisici stranse intr-un apartament modest din Bucuresti. Incredibil nu e neaparat modul cum au ajuns acolo, cat faptul ca batranica a reusit sa-i determine pe cei care i-au facilitat iesirea din inchisoare sa-i caute pisica. Iar discutiile dintre ei si Melania sunt pur si simplu geniale.

De asemenea, introducerea unui personaj strain, hotul englez Ned, nu face decat sa sporeasca suspansul, deoarece el reuseste sa vada prin masca Melaniei, fascinat de ceea ce gaseste in spatele ei. De asemenea, Ned le da clasa politistilor romani, totul cu o naturalete data de meseriea sa nonconformista. Daca n-ar fi maiorul Cristescu, care e in pragul disperarii, dar se lasa totusi antrenat in jocurile Melaniei, probabil ca Ned ar fi personajul meu masculin preferat (pentru ca, indiscutabil, cel mai frumos personaj din serie este Melania Lupu).

Cititi cartea. Fie ca va place sau nu sa cititi romane politiste, fie ca va plac sau nu autorii romani, daca apreciati personajele inteligente, atunci nu aveti voie sa ratati 320 de pisici negre.


Provocarea verii #13 + castigator

13. Care a fost parerea ta despre Provocarea verii? Care a fost intrebarea ta preferata? Dar cea care ti-a placut cel mai putin?

Am tot amanat sa raspund la aceasta ultima provocare, ca si cum as fi putut amana sfarsitul verii. Totusi, vara s-a terminat, a inceput toamna, a inceput scoala si a venit timpul ca eu sa va anunt cine a castigat aceasta Provocare care mie mi s-a parut pur si simplu Oau!

A fost o placere sa o organizez, sa creez intrebarile, sa citesc raspunsurile voastre, sa raspund la randul meu... Mi-e greu sa aleg o intrebare preferata, cu atat mai putin una care sa-mi fi displacut, asa ca n-o sa mai pierd timpul si o sa sar direct la partea interesanta: premiul!

V-am promis ca voi alege un blogger pe care sa-l premiez, insa dintre cei 4 care au dus jocul pana la final (Razvan, Leontina, Clara ♫ si mariana795) n-am reusit sa aleg pe cineva care sa fi raspuns mai bine, mai corect, sau mai frumos. Asa ca m-am folosit de random.org si castigatoarea este Mariana, care a castigat nu o carte, ci trei, mai exact seria Fortele Raului Absolut de Kelley Armstrong in editie de chiosc! Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Felicitari si celorlalti care s-au inscris, chiar daca au terminat provocarea sau nu, eu v-am citit articolele cu aceeasi placere si acum am senzatia ca prin intermediul raspunsurilor noastre, ne cunoastem mai bine intre noi! Oricum, mi-ati facut vara mai frumoasa!


Recenzie: Buna seara, Melania! (Melania Lupu #2)

coperta-melania-lupu-2-buna-seara-melania.jpg

Povestea:

Desi a scapat la mustata de acuzatiile de complicitate la crima, Melania Lupu nu vrea sa renunte la tabloul lui Goya, care o obsedeaza.

Atunci cand muzeul in care este expusa Femeia cu evantai intra in renovare, batranica profita de ocazie si pune la cale un plan extraordinar prin care sa obtina pictura si un bilet peste granita.

Insa maiorul Cristescu - cel care a anchetat si crimele care au avut loc pe strada Craitei - afla despre disparitia tablourilor, asa ca Melania trebuie sa fie mai atenta ca niciodata, astfel incat Militia sa nu aiba nicio dovada impotriva ei.

Jucand din nou rolul batranicii inofensive, Melania ar putea castiga tot ce si-a dorit sau, dimpotriva, sa ajunga la inchisoare.

Parerea mea:

De obicei, in romanele politiste pe care le-am citit eu, anchetatorul e cel alaturi de care cititorul reconstituie evenimentele, incercand sa descopere cum s-au intamplat lucrurile. In Buna seara, Melania! insa, cititorul este alaturi de "capul rautatilor", fiind in mijlocul evenimentelor si stiind in fiecare clipa care va fi urmatorul pas si cum va fi acesta executat.

Mie imi place mai mult asa, pentru ca suspansul creste, deoarece Melania trebuie sa se gandeasca la toate lucruile care ar putea merge prost si sa le preintampine fara sa se deconspire. Practic, e ca si cum ai fi alaturi de "criminal" atunci cand isi acopera urmele. Totodata, desi Melania e extrem de simpatica, e mult mai usor sa empatizezi cu Cristescu, care trebuie sa fie mai istet decat ea... ceea ce e tare, tare greu.

De asemenea, ca in toate romanele Rodicai Ojog-Brasoveanu, umorul e prezent la fiecare pas. Au existat secvente in care a trebuit literalmente sa ma opresc din citit pentru ca radeam cu lacrimi. Si as putea sa continui sa va insir toate motivele pentru care am indragit aceasta serie, insa cred ca mai bine va las pe voi sa decoperiti cat de frumoase sunt.

Insa nu pot sa inchei fara sa va dezvalui un mic secret: saptamana viitoare, apare volumul 3 al seriei, 320 de pisici negre, care este cel mai spumos dintre toate, e plin de umor, insa e un umor inteligent si e pur si simplu un roman splendid. Credeti-ma, nu-l puteti rata!

Asa ca cititi cele doua romane deja aparute in editie de chiosc pana atunci, ca sa va puteti bucura de cartea de saptamana viitoare!


Recenzie: Cianura pentru un suras (Melania Lupu #1)

Astazi aveam de gand sa va prezint recenzia celei de-a doua carti pe care am citit-o in concediu (Postasul de David Brin), insa ieri a aparut impreuna cu Gazeta Sporturilor primul volum al seriei Melania Lupu de Rodica Ojog-Brasoveanu. Il mai citisem, cu niste ani in urma, insa n-am putut sa ma abtin si l-am recitit in noua editie si mi-a placut (din nou) atat de mult incat vreau sa incerc sa va conving ca e o lectura care nu trebuie ratata.

coperta-melania-lupu-1-cianura-pentru-un-suras.jpg

Rezumat:

Intr-un imobil din Strada Crăiţei se sparge o teava de apa. Nimic iesit din comun, pana cand locatarii incearca sa mute un scrin vechi, in interiorul caruia gasesc ascunse doua tablouri, Vanatorul lui Rembrant si Femeia cu evantaiul, pictata de Goya.

Imediat, cei 5 vecini devin parteneri, insa incep sa moara unul cate unul, otraviti cu cianura. De fiecare data, cei ramasi in viata sunt fortati sa ascunda cadavrele si sa inventeze povesti credibile pentru Militie, astfel incat sa poata vinde nestingheriti tablourile. Insa e greu sa-ti pastrezi luciditatea si sangele rece atunci cand stii ca unul dintre vecinii tai e un asasin... si ca tu ai putea fi urmatoarea victima.

My view:

Intotdeauna mi s-a parut ca a citi o carte politista inseamna un fel de pariu intre autor si cititor. Autorul stie de la inceput cine e criminalul, de ce si cum e comisa crima, insa scopul lui e sa te tina lipit de carte. Asa ca, la fel ca un criminal, ascunde detaliile. Desigur, lasa si indicii. Unii lasa mai multe, altii incearca sa le ascunda pe toate, insa chiar si absenta suspiciunilor devine suspicioasa la un moment dat.

De cealalta parte, cititorul incearca sa descopere criminalul inainte de final, exact ca politistul din carte. Tocmai de asta, nu mi-a placut niciodata sa recitesc un roman politist. Stiind cine e vinovatul, mi se parea ca citesc degeaba.

Cartile Rodicai Ojog Brasoveanu, insa, le-am recitit mereu cu placere, in special pe cele din seria Melania Lupu. Batranica e pur si simplu fermecatoare! Cand am recitit Cianura pentru un suras, stiam deja ce si cum se intampla - apropo, procedeul e extrem de inventiv! - insa am fost captivata din nou. Si chiar stiind cine e vinovat, n-am gasit vreun indiciu ca sa trag concluzia mai devreme de momentul revelatiei.

In plus, in romanele politiste din seria Melania Lupu nu e vorba doar despre gasirea criminalului, despre indicii si fapte. Mult mai interesante sunt conversatiile dintre Cristescu si Melania, doua personaje extrem de inteligente, care stiu sa se joace unul cu celalat intr-un duel verbal superb.

Asadar, daca va plac cartile politiste, nu ratati aceasta serie. Va va pune mintea la contributie, va garantez. Iar daca nu ati citit carti politiste, incercati-le pe acestea. O sa va vrajeasca!

 
seria-melania-lupu.jpg