Edge of Tomorrow

Film: Edge of Tomorrow (Prizonieri în timp)

poster-edge-of-tomorrow.jpg

Povestea:

Pământul a fost invadați de o specie denumită Mimics (am uitat cum a fost tradus termenul, dar oricum e ciudat pentru că nu mi se pare că imitau nimic, dar în fine...), care au ocupat toată Europa. Au fost înfrânți o singură dată, la Verdun, eroina acelei lupte fiind Rita Vrataski (Emily Blunt).

După ce a fost retrogradat și etichetat drept dezertor, deoarece a refuzat să participe la război, maiorul William Cage (Tom Cruise) este obligat să participe la o luptă. Rezultatul, însă, este un măcel, extratereștrii pregătind o ambuscadă și omorând toți oamenii.

Totuși, în loc să moară, Cage se trezește în dimineața zilei de dinaintea luptei. Mai mult, ziua se reia ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. După ce reușește să se dezmeticească, înțelegând că poate anticipa mișcările inamicului, Cage reușește s-o salveze pe Vrataski pe câmpul de luptă.

În acel moment, ea îi cere să o caute „după ce se trezește”, deoarece înțelege prin ce trece Cage, ea însăși pățind același lucru la Verdun. Acum, deoarece pot retrăi viitorul, cei doi ar putea schimba rezultatul final al luptei și ar putea chiar opri invazia.

Trailer:

 
 

Părerea mea:

Ideea filmului mi s-a părut destul de interesantă, așa că m-am hotărât să-l văd. Și începe destul de bine, în prima oră n-am avut probleme majore cu acțiunea. Bine, am trecut cu vederea faptul că, din ceea ce ni se spune, nimeni n-a încercat să comunice cu invadatorii. De asemenea, singurul scop al extratereștrilor este să ne extermine... for the fun of it?! Mă rog, repet, am ignorat aceste „mici” detalii și m-am concentrat pe acțiune, care era destul de logică în economia filmului. Cage învață să lupte, încep să o placă pe Vrataski, uneori se satură de toate și ia pauze singuratice sau romantice de la rutină, toate bune și frumoase...

Totuși, nu pot să nu remarc faptul că inventivitatea americanilor în legătură cu modalitățile de a înfrânge o rasă extraterestră invadatoare este practic inexistentă. Nu de alta, dar toți extratereștrii din filmele din ultimul timp au o minte-stup, așa că omorând regina, toți ceilalți mor instantaneu. Singurul astfel de film pe care l-am iertat pentru asta a fost Ender's Game pentru că are la bază o carte scrisă mult înainte ca acest tip de extratereștrii să devină unicul tip existent.

De parcă asta nu era de-ajuns, în ultimul timp, mi se pare că marea problemă a multor filme SF care au un trailer interesant este faptul că undeva pe la jumătatea filmului, încep să-și bată joc de logica lumii pe care au creat-o. Spre exemplu, în Source Code personajele „uită” la un moment dat că nu era vorba de călătorii în timp, ci de reluarea unor amintiri, chestie care teoretic și practic nu poate schimba nimic. Nu, ei încep totuși să schimbe lucruri, ca și cum protagonistul ar călători în timp.

Dar Edge of Tomorrow duce absurdul mai departe: păstrează logica internă a lumii filmului, dar își bate joc de logica de bază, aia care funcționează în lumea reală în care filmul cică se petrece. Fără să dau spoilere, vă spun doar că la un moment dat, Cage își pierde abilitatea de a „reseta” ziua. Până aici, nimic deranjant. Înseamnă doar că „eroii noștri” trebuie să nu moară de data asta, pentru că acum nu mai au nicio altă șansă. Logic, nu?

În jumătatea din film care trecuse până în acest moment, ni l-au arătat pe Cage antrenându-se și pățind-o la fiecare antrenament: ba își rupea ceva (gen... spatele!), ba murea direct, dar cert e că o lovitură serioasă îl scotea în joc. Chestie cu care sunt 100% de acord. Dar prin magia scenariului, imediat ce pierde puterea de a-și reveni din moarte, Cage devine brusc indestructibil. Lovituri care ar face KO un om de două ori mai solid ca el i se par joacă de copii, supraviețuiește în mod magic unui înec, e azvârlit de colo-colo, dar se ridică fără răni. E de parcă lumea ar fi făcută din vată și el din oțel! E incredibil, în sensul că nu e deloc credibil.

De aceea, în ultima jumătate de oră, am exclamat de atâtea ori „Acum ești mort!” încât a devenit plictisitor. Dar cireașa de pe colivă a fost finalul, care bate orice fel de logică, începând cu cea a cronologiei filmului și terminând cu cea de bază. Înțeleg nevoia patologiă a americanilor ca filmele lor să aibă happy-end (sau nu, n-o înțeleg, dar să zicem că o accept). Dar ceea ce nu înțeleg este de ce acest happy-end trebuie să fie atât de forțat și de ilogic încât să nu convingă pe nimeni care poate să adune doi cu doi. Nu înțeleg nici de ce absolut nimeni din echipa de producție nu a observat chestiile astea, pentru că eu, în calitate de spectator amator, le-am remarcat încă de la prima - și categoric ultima - vizionare. Cică tipii care fac filmul sunt profesioniști, cer prea mult dacă mă aștept ca rezultatul muncii lor să fie logic?

Singurul lucru bun la filmul ăsta e partea de efecte speciale, care sunt ok (mai puțin partea de 3D, care putea să lipsească). Ceea ce nu compensează pentru lipsa de logică. Și nici pentru finalul dezastruos. Era mult mai interesant și mai simplu dacă în loc de finalul stupid, după scena morții lui Omega, vedeam un mimic albastru scufundându-se și salvându-l pe Cage, care acum avea și el ochi albaștri-fosforescenți. Și apoi fade-out, din care tu înțelegeai ce voiai. Acesta ar fi fost un final mind-fuck care ar mai fi putut salva ceva din demnitatea filmului.

Bam, problem solved, unde mă pot înscrie pentru un job de scenarist la Hollywood? :))

Revenind, în Edge of tomorrow avem parte de extratereștrii generici cu un scop generic, o poveste previzibilă cât timp respectă logica, varză după aceea și cu un final bun de aruncat la gunoi. Concluzia mea? Ca să parafrazez motto-ul filmului: Live. Die. Re... Nope. Go see another movie.