Diverse

Book Bloggers of Bucharest (B3 - Be free!)

Am făcut un grup pe facebook. Nu prea știam cum să încep articolul și n-am vrut s-o dau pe după vișin, așa că am zis-o direct. Am făcut un grup de facebook. Îi zice Book Bloggers of Bucharest. Pe scurt BBB. Adică B3 - Be free! Da, știu, am gândit-o prea mult, la fel ca atunci când am făcut și vreo 10 versiuni din cartea care e logo-ul grupului, toate aproape identice, dar nu chiar, după care am bătut la cap o grămadă de oameni să aleagă varianta care le place.

Bun, și ce mare lucru? E doar un grup de facebook, poate oricine să facă unul. Sau zece. Și eu zic tot așa, doar că grupul ăsta e al meu și e cel mai cel. Glumesc. Ideea e că m-am apucat de scris despre cărți pentru că în jurul meu nu prea aveam cu cine vorbi despre cărțile faine pe care le-am citit. Acum aș vrea să am cu cine să vorbesc și despre blogăreala de carte, aș vrea să cunosc oameni care fac asta de plăcere, aș vrea să ne întâlnim și să ne cunoaștem și să formăm o comunitate.

De ce doar bloggeri din București? Că e primul oraș cu B la care m-am gândit. Glumesc. (Se simte că sunt mai emoționată decât ar trebui fiindcă fac glume proaste și apoi anunț că glumesc, nu?) Pentru că de acolo sunt eu și are sens să vreau să ies în oraș chiar în orașul în care sunt, nu? Bineînțeles că orice blogger de carte e binevenit în grup, dar cum ideea e să ne vedem și în viața reală, am vrut să fie clar cui îi e adresat grupul.

Așadar, dacă ești blogger, scrii despre cărți, vrei să cunoști alți bloggeri și ești în/din București (sau nu), dă un join. Și dacă mai ști și alți bloggeri faini, zi-le de grup. Hai să stăm de vorbă și hai să ne strângem într-o cafenea la începutul lui decembrie ca să vorbim despre cât de greu e să-ți faci un buget pentru un târg de carte (că tot vine Gaudeamusul), buget pe care oricum nu-l respecți și despre de ce ne place să scriem recenzii și despre cum e să organizezi un concurs și despre parteneriate cu edituri și despre cărți și blogging în general.

Am făcut un grup de facebook pentru bloggerii de carte. Și te provoc să ieși din casă și să te întâlnești cu noi. Tu accepți provocarea Be free?

 
reclama_v2.jpg
 

Vino la vot!

Am încercat întotdeuna să nu-mi exprim în mod public opțiunile politice. Da, mai discut cu prietenii apropiați sau cu familia, dar m-am ținut departe de orice fel de manifestare publică a opțiunii politice. O să continui să fac asta. N-o să vă spun cu cine să votați sau să nu votați, n-o să vă spun cu cine votez eu. Nu vreau decât să vă rog să ieșiți la vot.

Am 20 de ani. Nu e prima dată când votez, dar e prima dată când votez un președinte. Înainte să împlinesc 18 ani, credeam că voi ieși la vot și mi-l voi anula. Voiam să ies la vot doar pentru că însemna că eram adult - la fel cum unii vor să fumeze pentru că par maturi - dar voiam să pun ștampila aiurea pe mai mulți pentru că eram ferm convinsă că sunt toți o apă și-un pământ.

Apoi am împlinit 18 ani și mi-am dat seama că votul ăla contează. Senzația mea de tânăr în țara asta e că votul e ultimul lucru pe care îl mai am, singurul lucru pe care îl pot face și care afectează clasa politică. Și dacă asta e tot ce pot face ca să-i doară, atunci aleg să cred că votul ăla chiar contează. Poate sunt idealistă. Poate candidatul pe care îl aleg eu nu e nici bun, nici „răul cel mai mic”, ci e doar unul dintre cei răi. Poate n-o să se schimbe nimic. Poate o să fie mai rău. Dar acum, când pun pentru prima dată ștampila pe un președinte, vreau să cred în schimbare. Vreau să cred că se poate mai bine. Sau măcar să cred că nu va fi mai rău.

Dacă vreți deja să ieșiți la vot, ieșiți la vot! Dacă vreți să nu ieșiți la vot pentru că sunt toți la fel, e alegerea voastră, libertatea voastră... dar eu v-aș ruga să nu stați acasă. Dacă sunt toți la fel, dacă v-ați resemnat de mult, dacă nu mai credeți în schimbare, atunci găsiți un tânăr la fel de naiv și de idealist cum vă imaginați acum că sunt eu - și poate sunt, îmi asum naivitatea. Întrebați-l cu cine votează, întrebați-l de ce și votați ca el. Votați pentru el. Dacă vouă vă e indiferent, atunci faceți-o pentru noi. Noi vrem să vedem pe pielea noastră cum merg lucrurile. Vrem ca omul pe care îl votăm, indiferent cine e, să câștige alegerile. Ne-am pus încrederea într-unul dintre cei doi și vrem să vedem dacă merită. Lăsați-ne să descoperim singuri cât valorează o promisiune electorală. Amintiți-vă că poate, odată ați crezut și voi în schimbare. Lăsați-ne să credem că se mai poate face ceva. Lăsați-ne speranța. Ieșiți la vot!


Read-a-...little?

Titlul corect era Read-a-thon, care e un fel de maraton de lectură. Un book-blogger lansează provocarea, precizând o perioadă de timp și câteva criterii pe care cărțile alese de participanți trebuie să le îndeplinească, apoi dă liber la citit. Șmecheria nu e să citești extraordinar de incredibil de mult, ci faptul că unii citesc mai temeinic dacă au un program.

Din păcate, nu mă număr printre ei, însă le felicit pe Anddeea și Pufuleț care au lansare câte un read-a-thon în această perioadă. Și felicit și participanții, mi-a făcut plăcere să citesc despre progresul vostru. Eu, însă prefer să citesc după chef, și mă refer aici și la cantitate și la cărți. Știu că regulile unui read-a-thon nu sunt extem de stricte, cărțile se pot schimba/înlocui, însă pur și simplu nu m-am simțit în stare să particip. Poate o s-o fac și pe asta, odată și odată :D

Totuși, mi s-a părut interesant că read-a-thon-ul lui Pufuleț avea o cerință cel puțin neobișnuită: să citim o carte cu ilustrații. În final, a anunțat că e ok și o carte de benzi desenate/manga, oricum, să fie ceva cu poze. În momentul acela, mi-am amintit că sunt o persoană groaznică pentru că am împrumutat la sfârșitul clasei 12-a Watchmen, un roman de benzi desenate (nu știu dacă aste e terminologia corectă, dar până la urmă... chiar e un roman, doar că de benzi desenate... oh, well) și acum am terminat anul I și încă nu l-am citit & returnat.

Din fercire, am și niște super-prieteni care înțeleg și lipsa de timp și faptul că uneori între tine și ceea ce ai plănuit să citești apar alte romane care pur și simplu ți se lipesc de mâini și nu te lasă în pace până nu le termini (serios, cărțile pot fi foarte persuasive!). Totuși, chiar dacă prietena care mi l-a împrumutat m-a asigurat că e ok, deja mă simțeam foarte foarte prost pentru că practic răpisem cartea, așa că deși nu particip la read-a-thon, m-am apucat s-o citesc.

Culmea, îndeplinește și vreo 3 din cele 6 cerințe (are ilustrații, vreau s-o citesc de muuuuuult și are peste 300 de pagini), ba chiar, dacă forțez un pic lucrurile, îndeplinește toate cerințele, cu excepția faptului că nu e scrisă de un clasic român (are și niște negru și niște ochi pe copertă, nu?). Oricum, am citit-o, a fost interesantă, singurul meu regret a fost faptul că e de la DC Comics, care au cu totul și cu totul alți eroi față de Marvel, așa că nu știam absolut nimic despre ei (de la Marvel mai știu și eu câte ceva despre istoria unora dintre eroi). În plus, aici totul e foarte foarte dark și mult mai realist, super-eroii nu prea sunt super (cu o excepție), sunt doar oameni în costume care au ales să schimbe ceva, iar unii nici nu prea sunt eroi pentru că sunt pur și simplu... duși? Bine, presupun că pot să înțeleg că nici lumea lor nu e tocmai una roz, dar... prefer ca super-eroii mei să rămână și super, și eroi.

Ceea ce nu înseamnă că nu mi-a plăcut Watchmen, din contră, mi s-a părut interesantă perspectiva diferită asupra eroilor costumați și ilustrațiile sunt pur și simplu superbe. În plus, printre altele, povestea prezintă o bandă desenată pe care o citește un personaj, așa că... benzi desenate în benzi desenate? Awesome :) Și în sfârșit pot să returnez cartea și să scap de musca de pe căciulă :)

Top 5 cărți de citit vara asta

Tot văd titlul acesta prin blogosferă (cu un număr variabil de cărți), așa că m-am hotărât să nu mă las nici eu mai prejos și să vă recomand 5 cărți pe care trebuie să le citiți vara asta. Singura rugăminte e să citiți mai întâi toate recomandările, apoi să le luați în calcul. De acord? Bun, here it goes:

1) Ridicați-vă de la computer (dacă aveți laptop/telefon, puneți-l deoparte).

2) Mergeți la bibliotecă.

3) Uitați-vă cu atenție după cărțile pe care încă nu le-ați citit și care ori sunt atât de noi încât încă miros a librărie sau pur și simplu stau acolo de secole, adunând praf și așteptând să le vină rândul.

4) Alegeți 5 dintre ele (da, știu, asta e partea cea mai grea. Ca să vă fie mai ușor, puteți alege mai multe, depinde cât de ocupați sunteți vara asta).

5) Voila! Aveți top 5 (sau orice alt număr) cărți pe care e musai să le citiți vara asta. Acum treceți la cititul efectiv.

 
citat96u.jpg
 

Ok, serios vorbind, mi se pare super că toată lumea face recomandări mai ales acum, vara, când lumea are mai mult timp pentru orice, inclusiv pentru citit. DAR în ultimul an, mi-am dat seama că uneori ceea ce avem de făcut, oricât de mult ne-ar plăcea, ne poate ocupa atât de mult timp încât hobby-urile să treacă într-un plan secund. Tocmai de aceea, mai important decât să aflați despre niște cărți faine mi se pare să citiți pur și simplu niște cărți pe care le aveți deja în casă.

Eu vara asta mi-am propus să citesc cât de mult pot din cărțile pe care le-am tot cumpărat în ultimul timp, dar de care n-am avut timp. Vă recomand să faceți la fel pentru că nu e nimic mai trist decât o carte care stă în bibliotecă, așteptând să-i acordați atenție.

Spor la citit! :)


Despre copertele tie-in

Pentru că a devenit cool ca orice carte care a făcut furori în rândul tinerilor să fie ecranizată, termenul de „ediție tie-in” a romanului-sursă și-a făcut loc în terminologia iubitorilor de carte. Pe scurt, înseamnă că aceeași carte e reeditată, având pe copertă imaginea de pe posterul filmului.

Din câte știu eu, părerile sunt destul de unanime: edițiile tie-in sunt dezirabile dacă filmul a fost bun și cad în uitare altfel. Ei bine, eu cred că edițiile tie-in sunt geniale pentru a-i face pe cei care ori nu știau că filmul a fost realizat după o carte, ori le-a plăcut filmul, dar nu prea citesc să citească și sursa. Însă eu, ca și cititoare, prefer să mă țin la cât mai mare distanță de ele.

Nu mă înțelegeți greșit, nu judec cărțile după copertă. De fapt, coperta pentru mine nu e niciodată un criteriu în alegerea unei cărți. Singurul impact pe care îl are e că uneori mă ajută să recunosc de la distanță o anume colecție a unei edituri, gen Nautilus de la Nemira, SF-ul de la Paladin sau de la Trei. Singura pretenție pe care o am de la coperte e să rămână relativ unitare de-a lungul unei serii. Tocmai de aceea nu îmi plac copertele tie-in, pentru că majoritatea sunt parte dintr-o serie și adăugate în colecție, strică impresia de unitate.

În plus, ceea ce mă deranjează la toate edițiile tie-in, fie că sunt parte dintr-o serie sau nu, este chiar referința la film. Oricât de bun ar fi, oricât de mult mi-ar fi plăcut, filmul nu e carte. Povestea originală e întotdeauna diferită, mai bogată în detalii și idei. Sau chiar diferită cu totul, în sensul că nu întotdeauna ecranizările respectă cartea. Tocmai de aceea, prefer să le țin separate.

Dar asta nu înseamnă că nu apreciez ideea de tie-in (după cum spuneam la început, e perfectă pentru cei care n-au aflat de carte) sau că am vreo problemă cu cei care le iubesc, dar se anunță o explozie de astfel de ediții, așa că m-am gândit să vă împărtășesc și eu părerea mea. Voi ce credeți despre edițiile tie-in? Le vreți în bibliotecă sau preferați, ca și mine, să separați cartea de ecranizarea ei?