Cuvinte

Cuvinte: Tei plouați...

O persoană care iubește să citească va descoperi, de-a lungul timpului, tot felul de cărți. Unele bune, unele nu prea, unele în care se regăsește, altele cu care n-are nimic în comun, unele pe care le-ar reciti an de an, altele pe care nu le va atinge decât o dată în viață. Fiecare carte e unică în felul ei și fiecare te va afecta într-un mod diferit sau te va lăsa indiferent din motive diferite.

Eu am descoperit, recent, prima carte care mi-a plăcut enorm și căreia nu știu/nu pot/nu vreau să-i scriu o recenzie. Nu vreau să-i fac un rezumat, nu vreau să încep să-mi spun părerea despre ea, vreau doar s-o păstrez în amintire ca pe o carte despre viață și iubire care mi-a plăcut cu fiecare rând.

Însă voiam să scriu ceva despre acea carte, voiam să vă spun cât de frumoasă e și cum, deși spune povestea unui bărbat aflat la celebra vârstă de mijloc, am reușit să mă regăsesc în multe fragmente. Și cred că fiecare dintre voi se va regăsi, pentru că toți am iubit, iubim sau vrem să iubim. Așa că, în loc să scriu o recenzie, am decis să vă arăt și vouă un fragment din prolog, care, cred eu, e mai bun decât toate cuvintele pe care le-aș putea scrie în oricât de multe recenzii laudative:

coperta-asteptand-o-pe-sara.jpg

„Vine o vreme în care strălucirea din ochi se transformă în umbră; vine o vreme în care plouă și mirosul de tei plouați golește străzile și cîrciumile și, cu sufletul pustiit, unde să te duci, unde să cauți alinare, pe ce umăr să plîngi? Și atunci te întorci la cearșafurile tale mototolite și plîngi peste ele, îți lipești fața, și mîinile, și gîtul, și pîntecele de ele și în fiecare cută a lor descoperi un surîs, un geamăt, o șoaptă, un rest de mîngîiere pierdut din nebăgare de seamă, pentru că îndrăgostiții sunt uituci și risipitori, și cum ar putea fi altfel, cînd dragostea este fără sfîrșit, cine stă să-și drămuiască gesturile, și vorbele, și atingerile, cine se gîndește că nu, nu e așa, nu e, nu e, nu e, cine să vrea să creadă asta decît invidioșii, cei care n-au întîlnit dragostea, cei fără noroc, cei care, de fapt, nu există, pentru că nimeni nu există dacă nu iubește, dacă nu e îndrăgostit, nimeni, nimeni, nimeni.”

Cartea se numește Așteptând-o pe Sara și e scrisă de Michael Haulică. Citiți-o! V-o recomand de o sută de ori. De o mie de ori! Și, când o terminați, n-o puneți la loc în bibliotecă. Puneți-o pe noptieră, să vă fie mereu aproape, ca să puteți s-o mai răsfoiți din când în când, când miroase a tei plouați...

„O înșiruire de vise și, între ele, mirosul de tei plouați, un fel de acasă care mă readuce la mine, mă face să mă reîntîlnesc cu mine, cel care eram în clipele cînd eram doar eu [...]”


Cuvinte: Întâmplări magice

În ultimele săptămâni, mi-am reamintit de ce îmi place enorm ceea ce fac la facultate, am redescoperit senzația aceea de wonder pe care o trăiesc când înțeleg cum funcționează niște lucruri din lumea de zi cu zi, lucruri pe care le luăm de bune, dar care au în spate o serie întreagă de procese fascinante. Tocmai de aceea, m-am decis să caut niște citate care să mi se pară extrem de reprezentative pentru ceea ce învăț, ceva scurt și la obiect, dar care să transmită motivele pentru care nu mi-aș schimba domeniul de lucru pentru nimic în lume.

Dar când e vorba de citate, eu sunt extrem de pretențioasă. Dincolo de cuvinte, vreau să fiu sigură că sunt cu adevărat citate, nu postere motivaționale și vreau măcar să fi auzit de cel căruia îi sunt atribuite cuvintele speciale. Așa că am intrat pe Goodreads, pentru că acolo știam că pot găsi ceea ce caut. Bine, nu prea știam ceea ce caut, așa că am început de la citatele mele preferate salvate acolo, și am dat peste unul pe care l-am iubit din prima clipă:

“Any sufficiently advanced technology is indistinguishable from magic.” — Arthur C. Clarke

Dar parcă voiam ceva mai mult. Adică da, tehnologia poate părea magică, doar că eu încep să înțeleg părțile ei și asta mă fascinează de fapt. Mai exact, încep să pricep scamatoria din spatele magiei și asta face ca actul magic să pară și mai interesant pentru mine. Așa că m-am uitat la etichetele citatului acestuia și cel mai promițător mi s-a părut cuvântul technology. Am dat click pe el și pe ecran mi-a apărut o listă de citate. Acestea au fost primele două:

 
 

Nu-i așa că merg incredibil de bine împreună? După ce am rămas cu gura căscată vreo două minute, am început să rânjesc prostește de încântare și, ca tot omu', am făcut poză la ecran și am pus-o pe facebook-ul personal.

Apoi m-am gândit că și așa nu mai am la fel de mult timp pentru blog ca vara trecută, așa că aș putea măcar să pun poza și aici... Dar mi s-a făcut dor de scris și ce scuză mai bună să bat în tastatură decât ocazia de a povesti această întâmplare? Pur și simplu a fost unul din acele momente absolut neașteptat, dar care are un impact enorm pentru că de acum, clar o să asociez mereu citatele astea două. Și poate când o să am timp și chef, mi le caligrafiez frumos și mi le agăț deasupra biroului, pentru că e genul de lucru care garantat o să-mi aducă un zâmbet pe buze.

Vouă cum vi se par? Ați trăit vreodată senzația aceasta, ați simțit vreodată că pe măsură ce înțelegeați mai bine un lucru care părea miraculos, parcă a devenit și mai magic?


Cuvinte: Pesimism

Pentru că afară plouă. Pentru că lumea e gri, udă, rece, grăbită. Pentru că nu mai există bălți, ci o singură baltă imensă, murdară, udă, udă, udă. Pentru că a venit toamna. Pentru că azi n-am chef. Și pentru că îmi place ce citesc.

Pentru toate aceste motive, vă las acest citat superb din Moloh de Michael K. Iwoleit, apărut la editura Millennium.