Concurs Libris

Despre cărți: Cum m-am apucat de citit

Din 2011, la începutul fiecărui an îmi propun să citesc o carte pe săptămână, iar în anii în care nu citesc măcar 50 de volume sunt ușor dezamăgită. Dar dacă eu cea de-acum aș putea sta de vorbă cu mine din trecut, de când aveam 10 ani și i-aș propune un sfert din această provocare, probabil mi-ar răspunde cu un „nu” îmbufnat.

Nu am fost un copil care să citească mult sau cu plăcere, deși puteam citi de la cinci ani. Benzile desenate sau revistele pentru copii erau una din distracțiile mele preferate, dar lista de lecturi de la școală era un calvar. Totuși, părinții mei mă încurajau mereu să citesc. Pe lângă biblioteca plină de acasă, mama îmi cumpăra nu numai volumele din acea mult-detestată listă de lecturi, dar și tot felul de cărți noi recomandate școlarilor, cărți cu basme sau orice cărticică asupra căreia zăboveam mai mult în librărie. De Crăciun, cărțile erau mereu cadoul pe care îl uitam sub brad cât timp mă jucam cu plușurile cele noi.

1488819455413.JPG

Primele volume ale seriei Harry Potter n-au făcut excepție, așteptându-mă degeaba sub brad până când mama le-a mutat în bibliotecă. Deși am copilărit în perioada în care copiii din toată lumea iubeau cărțile lui J.K. Rowling, eu am refuzat să citesc vreo pagină tocmai pentru că erau cărți populare. Acum, gândindu-mă la asta, mi-e ușor să dau vina pe anturaj: la școală, colegii mei iubeau telenovelele și fotbalul, în timp ce eu detestam ambele subiecte. Prin urmare, orice lucru popular urma să-mi displacă.

Din fericire, tot mama a reușit să-mi schimbe punctul de vedere. Văzând că metodele ei de încurajare au dat greș, a luat ea primul volum și a început să-l citească, dar nu oricum, ci râzând cu poftă când se întâmpla ceva amuzant, oftând când lucrurile nu mergeau cum trebuie și scoțând exclamație după exclamație la fiecare pagină, refuzând, desigur, să-mi spună ce se întâmpla în carte. Știindu-mă curioasă, practic nu mi-a dat de ales: am început și eu să citesc primul volum. Și am fost cu adevărat vrăjită: am descoperit o lume care părea la fel de adevărată ca a mea, dar mult, mult mai interesantă, plină de mistere și de... magie! Am depășit repede locul unde se oprise mama, apoi am devorat celelalte volume apărute și m-am alăturat celor care așteptau continuările promise, dar și scrisoarea de la Hogwarts.

Din păcate, singura care a așteptat alături de mine a fost tot mama. În clasa mea, nimeni nu auzise de Harry Potter și nici după ce le-am povestit nu prea le-a păsat, iar pe-atunci Internetul nu-ți permitea să găsești instantaneu fandomul pe care îl cauți. Însă librăriile erau pline de povești „ca Harry Potter”, așa că am putut trece prin alte aventuri alături de alți copii magici. Așteptându-l pe Harry, am descoperit Narnia, misterele alchimiei

și alte lumi fantastice și, o dată cu ele, am descoperit că sursa magiei nu erau baghetele fermecate, ci chiar poveștile. De-atunci, am început să gust din tot mai multe cărți de beletristică pentru că am înțeles că singurele limite ale imaginației sunt cele pe care i le impuneam eu, refuzând să citesc. Acum, am ajuns să fiu eu cea care îi recomandă mamei cărți, dar și vouă, celor care citiți acest blog. Iar finalul anului trecut a venit cu o surpriză nesperată: mi-am primit în sfârșit scrisoarea de la Hogwarts, tocmai la timp pentru un masterat!

1488819374524.JPG

Notă: Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov. Mai multe detalii găsiți mai jos și, dacă nu aveți blog, vă invit să-mi povestiți în comentarii cum ați devenit voi cititorii care sunteți astăzi.

 
 

O librarie ideala e un peron

Există de câțiva ani o dispută între cititori care probabil nu se va sfârși prea curând: cărți tipărite versus e-book-uri. Fiecare tabără are partizanii ei hotărâți să-și argumenteze punctul de vedere ore întregi. Totuși, în privința locului de unde își cumpără romanele, cititorii sunt ceva mai permisivi, din ce în ce mai mulți alegând librăriile online.

De-a lungul timpului, mulțumită prețurilor reduse și a faptului că puteam cumpăra o carte cu doar câteva click-uri, și eu am ales să-mi comand online majoritatea cărților și am încercat mai multe librării până să găsesc una care să-mi ofere tot ce îmi doream și chiar ceva în plus. Pentru mine, această librărie este libris.ro și pentru că împlinește 5 ani pe 21 mai, ne-a provocat să scriem un articol despre cum vedem noi o librărie online ideală.

Pe lângă cerințele evidente, precum un motor de căutare performant, prețuri competitive și transport rapid și sigur, lucruri pe care toată lumea se așteaptă să le găsească online, există câteva detalii care pot face diferența între un site oarecare și librăria online pe care o îndrăgești.

It's all about the books!

În primul rând, pentru mine, într-o librărie, online sau nu, cărțile trebuie să fie în prim-plan. Ca oricărei persoane, îmi plac ofertele, dar nu vreau să fiu asaltată de ele, le vreau într-un loc fix, și nu pe tot ecranul, nu vreau să văd kilograme de reclame și sute de pop-up-uri prin care trebuie să-mi croiesc drum ca să ajung la cărți. Vreau ca romanele să fie vizibile imediat, exact ca în vitrina unei librării.

Sună interesant...

Deși multe persoane sunt impresionate de coperta unei cărți, pe mine mă cucerește descrierea de pe ultima copertă, așa că aceasta nu are voie să lipsească. Însă avantajul unei librării „adevărate” este faptul că o carte se poate și răsfoi. Tocmai de aceea, vreau ca să pot arunca o privire prin carte și într-o librărie online. Îmi ajung o pagină sau două, destul cât să mă conving că stilul autorului sau autoarei e agreabil. Uneori, așa decopăr cărțile pe care nu mai vreau să le las din mână.

Alte păreri?

Într-o librărie „adevărată”, singura metodă prin care poți să afli părerea cuiva despre o carte este dacă ai norocul ca un angajat s-o fi citit. Însă online, e foarte ușor să creezi o secțiune de comentarii în care fiecare cititor să-și poată spune părerea. Sau, mai simplu, poate exista o metodă de rating pentru fiecare carte, care să primească o notă (sau un număr de steluțe, toată lumea iubește să dea steluțe). Așadar, vreau să pot afla și părerea altora atunci când caut cărți online.

Transport gratuit

Atunci când am auzit prima dată de bookdepository și de faptul că livrează cărțile în mod gratuit, m-am gândit că e prea frumos ca să fie adevărat. După ce m-am convins că așa ceva există într-adevăr, nu mi-am imaginat vreodată că se poate realiza și în România, însă libris.ro este prima librărie online românească ce oferă transport gratuit prin curier. Și asta e pur și simplu oau!

Și la final, puțin praf magic.

Când vine vorba de cărți, e întotdeauna vorba de și de puțină magie, de acel ceva fermecat care te poartă de pe canapea sau din metroul aglomerat în alte locuri, lumi sau timpuri. Și dacă fiecare carte e un tren spre altă lume, atunci librăria e peronul central, locul de unde îți cumperi biletul spre următoarea destinație de neuitat. Cred că online e mult mai greu să obții acel aer de magie, însă nu e imposibil. Nu există o rețetă, din păcate, dar dacă ar exista, atunci ingredientele esențiale ar fi respectul față de client și față de cărți. Nu există nimic mai dezamăgitor decât o comandă anulată, o ofertă expirată sau un transport de care nu mai auzi cu lunile, așadar vreau ca librăria mea online să fie mereu actualizată și mereu pregătită să-mi livreze comanda repede și bine. Atunci, sunetul soneriei care anunță sosirea curierului va deveni sinonim cu șuierul locomotivei care anunță îmbarcarea.

Bineînțeles, ar mai fi lucruri de spus, mici detalii care sunt apreciate, cum ar fi împărțirea cărților pe genuri sau, pentru cunoscători, după editură, oferte care răsplătesc fidelitatea (poate și un sistem de acumulare al unor puncte care să poată fi transformate în cărți?) și concursuri pentru cititorii pasionați, dar cred că mai sus am acoperit toate aspectele care fac diferența pentru mine. Și pentru că Libris le respectă pe toate, vreau să le urez La mulți ani! și sper să continue să crească și să ne demosntreze cu fiecare comandă onorată faptul că sunt într-adevăr o librărie online ideală.


Carti de cerneala

In primavara acestui an, cei de libris.ro ne intrebau de ce citim. Le-am raspuns cu totii cum am stiut mai bine. Acum, aceeasi librarie online ne provoaca din nou sa le raspundem si ne stimuleaza din nou, oferindu-ne posibilitatea sa castigam carti online. De data asta vor sa afle raspunsul la intrebarea Ce este o carte buna?

 
 

As vrea sa pot da un raspuns usor. As vrea sa gasesc o definitie care sa fie universal valabila sau sa inventez o formula aplicabila oricui. As vrea ca oamenilor sa le fie usor sa identifice o carte buna ca sa citeasca mereu exact ceea ce le place. Dar in dictionare nu exista definitia unei carti bune si nici vreo formula magica nu exista. Cred ca din experienta personala, stiti cu totii ca trebuie mai intai sa citesti o carte si abia apoi poti spune cu adevarat daca e buna sau nu. Si mai stiti ca fiecare are gusturile lui unice si ca se poate intampla ca romanul tau preferat sa nu-l impresioneze pe prietenul tau. Si invers.

Totusi, cartile bune au ceva in comun. Imaginati-va ca mintea fiecaruia dintre noi este un vas cu apa, unul care nu este niciodata plin, insa pe care ne dorim sa-l umplem. Fiecare carte pe care o citim este o picatura care ridica nivelul apei. Cartile bune, insa, sunt picaturi de cerneala si la fel cum cerneala se raspandeste incet prin apa, colorand-o, cuvintele din carte se raspandesc incet prin mintea noastra, schimband-o. Dupa ce citim o carte buna, nu vom mai fi niciodata la fel. Si pentru ca gandim putin mai diferit, lumea va parea la randul ei un loc mai diferit, mai colorat, mai plin de viata.

Casa darapanata pe langa care treceam zilnic va deveni vila magica a unui vrajitor sau casa bantuita a unui suflet ratacit. Porumbelul care trece pe deasupra capetelor noastre va deveni un mesager grabit. Steaua pe care reusim s-o vedem in ciuda luminilor orasului va deveni soarele unei lumi unde cerul e verde, iarba albastra si unde plantele sunt adevaratii stapani inteligenti ai lumii. O carte buna ne invata sa visam si nu intamplator camerele secrete pline de bogatii aveau drept usa o biblioteca, pentru ca o carte buna ascunde in interiorul ei o adevarata comoara.

Asa ca, desi nu pot sa definesc o carte buna, stiu s-o recunosc atunci cand o citesc. Si stiu sa inchid ochii cateva clipe si sa-mi las mintea invadata de cuvinte si idei, si sa-i deschid apoi, reluand lectura care este la fel de hipnotizanta ca raspandirea lenta a unei picaturi de cerneala intr-un vas cu apa.


O zi din viata unei cititoare

eu_carte_mic.jpg

"Tanara se aseza comod pe sezlong, inchizand cateva clipe ochii, lasand soarele sa-i incalzeasca fata, bucurandu-se de adierea usoara, primavaratica. Insa clipa nu putea sa dureze prea mult deoarece simtea cum cartea din mana ei o atrage ca un magnet. Deschise ochii, deschise cartea si privirea incepu sa-i alunece peste randuri.

Cuvintele devenira un rau care ii umplea mintea, in timp ce realitatea din jur disparea, lasand in urma doar o panza alba. Imaginatia ei era pictorul, iar cuvintele din carte erau acuarelele. Incet, o noua lume se contura in jurul ei, o lume care astepta sa fie descoperita. Cand tabloul a fost terminat, tanara se ridica si il privi cu atentie cateva clipe, inspirand aerul tare, nepamantean.

Undeva, ochii cuiva alergau peste randurile unei carti, insa lumea aceea era departe, iar ea era aici, vazand, mirosind, simtind... traind! Insa nu era singura. Se rasuci brusc in directia vocilor pe care le auzise, vazand cateva persoane care se apropiara, fiecare prezentandu-se si spunandu-si povestea. Fiecare dintre ele avea un trecut, o istorie de impartasit.

Aveau cu totii si un viitor. Plecara impreuna, explorand noua lume, gasind locuri care in acea lume indepartata in care cineva citea erau considerate locuri de mult disparute, inaccesibile sau atat de departe in viitor incat nu puteau fi concepute. Insa acea lume era departe, in timp ce aici totul era cat se poate de real. Orase, munti, ape, totul era la picioarele lor ca o harta pe care erau liberi s-o exploreze.

Insa lucruile nu erau chiar atat de simple. Aveau ceva de facut. Trebuia sa ajute pe cineva, sa rezolve un mister, sa fuga pentru viata lor sau poate doar sa asiste la evenimente unice. Tanara simtea adrenalina curgandu-i prin vene, ciudat de asemanatoare cu un rau de cuvinte...

Dar, mai devreme sau mai tarziu, cuvintele se terminau. Pentru o clipa, totul in jurul ei deveni alb, in timp ce cartea se inchidea. Tanara ofta, privind cerul pe care soarele calatorise inspre apus, marcand trecerea timpului. Insa nu voia sa se miste, nu inca. Se lasa pe spate - cat timp citise, se ghemuise aproape de carte, sorbind cuvintele - inchizand ochii, reconstruind lumea din care tocmai iesise. Deja era usor s-o faca, era usor sa cheme toate personajele inapoi, sa reconstituie anumite situatii. Poate ca sa analizeze cu atentie consecintele unei anumite alegeri. Poate ca sa schimbe ceva. Poate pentru placerea de a retrai anumite clipe. Poate doar pentru a cugeta...

Ofta, simtind cum adierea blanda devine rece, muscatoare, in timp ce soarele isi pierde puterea. Se ridica, intinzandu-se, intorcandu-se in casa, oprindu-se in fata bibliotecii pentru a aseza cu grija cartea inapoi in raft. Ramase cateva clipe acolo, plimbandu-si privirea peste titluri, zambind usor. Avea atat de multa putere in clipa aceea... Putea alege sa fie oricine, sa mearga oriunde, sa faca orice... Tot ce trebuia sa faca era sa intinda mana si sa aleaga o carte. In acea clipa, simtea ca este cu adevart libera.

Langa fiecare titlu era un nume. Era numele unei persoane careia tanara ii datora atat de multe. Oameni care o invatasera atat de multe. Oameni care ii daruisera lumi nebanuite. Oameni care ii facusera cunostinta cu persoane extraordinare. Cum sa nu le fie recunoscatoare scriitorilor pentru ceea ce ii oferisera, ei si tuturor celor care le deschisesera cartile, le citisera randurile...? Oamenii aceia meritau tot respectul ei.

Si uneori, avea senzatia ca-i cunoaste. Nu neaparat ca oameni, dar ca le cunostea punctele de vedere pe care acestia le impartaseau in cartile lor. Poate ca nu era mereu de acord cu ei, dar uneori o discutie in contradictoriu era la fel de placuta ca o conversatie in care participantii sunt de acord. Insa intotdeuna era fascinata de faptul ca simtea ca acei scriitori, prin ceea ce faceau, intindeau peste timp si spatiu o mana care o strangea pe a cititorului, multumindu-i ca l-a ascultat, iar celalat multumea pentru cartea minunata.

Da, era mandra ca e o cititoare. Simtea ca apartine unei categorii privilegiate de oameni, o comunitate care stie sa aprecieze cartile ca pe comoara care sunt, o comunitate care intelege ca uneori nu e nimic mai placut decat o carte. Cititul ii dadea o senzatie de apartenenta, dar o facea si sa constientizeze ca ea si cei ca ea erau deosebiti. Diferiti, dar in sensul bun al cuvantului. Si cu fiecare carte citita, devenea mai mandra.

Incerca sa si cunoasca unii dintre oamenii din acea comunitate. Scria pe un blog personal despre cartile citite. O facea cum stia mai bine, incercand sa le deschida si altora portile spre lumile minunate pe care le descoperise, incercand sa convinga si alti oameni sa citeasca. Poate nu-i reusea intotdeauna, insa atunci cand vedea ca unii cititori sunt macar putin interesati de o anumita carte, stia ca nu scrie in zadar."

Sper ca nici de data asta n-am scris in zadar. Ati ghicit, cred, ca tanara sunt eu. Am scris acest fragment pentru ca libris.ro, o librarie online unde puteti gasi sute de carti online, inclusiv titluri in limba enegleza, m-a provocat sa gasesc 10 motive pentru care citesc. Am incercat de cateva ori sa le insir pur si simplu, insa in final, mi s-a parut mult mai sincer sa creez o mica descriere a ceea ce simt cand citesc. Am incercat sa redau prin descrierea mea o zi ideala pentru lectura. E adevarat insa ca nu pot intotdeauna sa stau o zi intreaga cu o carte in mana, oricat de mult mi-ar placea asta, dar motivele pentru care citesc raman aceleasi, fiecare paragraf din descrierea mea referindu-se la cate unul dintre aceste motive.

Asadar, citesc pentru a-mi dezvolta imaginatia (cu care pictez lumi noi pe panza care este mintea mea), pentru a cunoaste oameni extraordinari, pentru a explora locuri noi, pentru a trai aventurile din carti, pentru ca romanele bune imi dau de gandit, pentru ca am libertatea de a alege ce anume citesc, din respect pentru autori, pentru a vedea puncte de vedere diferite de ale mele, pentru ca lectura ma face sa ma simt mandra si pentru ca imi place sa conving si alti oameni sa citeasca.

Astept parerile voastre cu privire la articol si la motivele mele si sper sa-mi impartasiti si motivele voastre!

 

Rezultatele concursului de iarna

In primul rand, imi cer scuze pentru ca a durat atat de mult pana la anuntarea rezultatelor, dar calculatorul meu e defect, asa ca n-am putut intra pe net. Va multumesc tuturor celor care ati participat la concurs, mi-a placut sa va citesc comentariile si sa stau de vorba cu voi si nu pot decat sa sper ca veti urmari blogul in continuare.

Castigatorul acestui concurs este Paun Catalina Cezarina, care a castigat un voucher de 40 de lei oferit de libris.ro. Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa povesti_intunecate@yahoo.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Inca o data, felicitari tuturor, mai ales castigatoarei! Multumim de asemenea sponsorului acestui concurs, libris.ro, o librarie online unde gasiti sute de carti la preturi exceptionale si unde va puteti comanda chiar si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.

Sarbatori fericite!