Codul lui da Vinci

Recenzie: Codul lui da Vinci

La inceputul acestui an, am descoperit primele doua volume din trilogia Sanctus a lui Simon Toyne. Citind si alte pareri despre acesta serie, am vazut-o deseori comparata cu Codul lui da Vinci, carte pe care eu n-o citisem, desi imi placuse ecranizarea. Dar nu puteam sa ma multumesc doar vizionand filmul, asa ca am vrut sa citesc si eu celebrul roman al lui Dan Brown.

Rezumat:

Robert Langdon, un profesor american de simbolistica si istoria artei, se afla in Paris pentru o conferinta. In mijlocul noptii, politia il cauta la hotel pentru a-i cere ajutorul la ancheta mortii custodelui Luvrului, care a lasat un ultim mesaj criptat.

Insa capitanul Bezu Fache ii ascunde profesorului un detaliu esential, si anume ca el este principalul suspect. Insa Langdon reuseste sa scape cu ajutorul criptografei politiei, Sophie Neveu, care este nepoata custodelui si care crede in nevinovatia lui Langdon.

Impreuna, Langdon si Sophie trebuie sa desluseasca indiciile pe care bunicul criptografei le-a lasat in urma sa, indicii care ii vor conduce nu doar la adevaratul criminal, ci si la un secret pe care Biserica a incercat sa-l ascunda secole la rand.

My view:

Mereu mi se pare interesant cum cartile care vorbesc despre secrete ascunse de Biserica sunt intotdeauna considerate fascinante, chiar daca poarta eticheta fictiune. Cred ca fiecare om are dreptul sa creada ce si cum vrea, insa nu pot sa nu admir modul minunat in care Dan Brown a imbinat elemente reale si fantastice si a obtinut un roman atat de veridic incat a generat atatea controverse.

Ceea ce mi-a placut la roman n-a fost neaparat povestea, pentru ca o stiam deja in linii mari de cand am vazut filmul. Mi-a placut in schimb bogatia simbolurilor si a explicatiilor lor, mi-a placut cum in lumea creata de Brown, nimic nu era intamplator, totul avea un sens si o istorie. Simboluri aparent banale aveau un inteles adanc, deseori uitat sau modificat. În plus, unele simboluri apareau de multe ori de-a lungul istoriei, ca si cum ar fi fost gravate intr-o memorie colectiva a omenirii, memorie datand de la primul om constient. De asemenea, m-a fascinat si istoria efectiva a unor simboluri, modul cum intelesul lor s-a modificat de-a lungul timpului, uneori chiar intr-un mod extrem de radical.

Daca reusiti sa cititi Codul lui da Vinci fara sa va lasati influentati de aerul de "teorie a conspiratiei", atunci eu cred ca o sa va placa, mai ales multumita interpretarilor simbolurilor despre care vorbeam. Eu cred ca o sa va deschida ochii, o sa va faca sa va ganditi de doua ori atunci cand priviti o stema sau poate chiar si atunci cand va alegeti accesoriile, pentru ca pentru cine are ochi sa vada, nimic nu e intamplator.

Puteti cumpara romanul online din libraria virtuala Cartepedia, de aici.