Cerul din adâncuri

Recenzie: Cerul din adâncuri de Adrienne Young

Mi-am dorit să citesc acest roman deoarece părea o poveste dark despre vikingi, cu o eroină puternică și lupte sângeroase între clanuri rivale. În schimb, am descoperit o poveste aproape blândă (există destul sânge, totuși) și frumoasă despre înțelegere și prietenie, despre tradiție și schimbarea ei. Cerul din adâncuri n-a fost ce mă așteptam, dar a fost totuși o carte reușită.

Povestea

Eelyn este o tânără de 17 ani din clanul aska, un clan de luptători feroce, pentru care onoarea e mai importantă ca orice. O dată la cinci ani, oamenii ei se întâlnesc pe câmpul de luptă cu cei din clanul riki, luptându-se în numele zeilor lor. De la cei mai tineri la cei mai căliți în bătălii, toți oamenii apți de luptă participă la aceste războaie.

Cu cinci ani în urmă, într-un alt sezon, Eelyn l-a văzut pe Iri, fratele ei mai mare, murind. Acum, luptă pentru a-l răzbuna, însă în vâltoarea bătăliilor, îl vede alături de riki. Deși surprinderea aproape o costă viața, fratele ei o salvează, ceea ce clanul ei consideră un semn divin că Iri a ajuns în Sólbjọrg, lumea de dincolo.

Însă realitatea e mult mai dură și urmărindu-și fratele, Eelyn va descoperi că aska și riki au mai multe în comun decât credea.

Părerea mea:

După cum spuneam la început, povestea nu e atât de dark din punct de vedere al acțiunii. Există câteva lupte, toate brutale și sângeroase, dar majoritatea cărții se concentrează pe perioadele liniștite dintre bătălii, în care oamenii își văd de viața și de durerile lor. Și acțiunea, în general, e destul de previzibilă, sau cel puțin mie mi-a fost destul de ușor să intuiesc ce se va întâmpla după reuniunea celor doi frați.

Din fericire, autoarea compensează prezentându-ne niște personaje foarte veridice, care reacționează puternic în fața traumelor prin care trec. Ajută mult și faptul că romanul este scris la persoana I, din perspectiva lui Eelyn, care trebuie să se lupte constant să-și țină în frâu durerea și suferința, deși a trecut prin incredibil de multe la vârsta ei: și-a văzut mama și fratele murind, a fost rănită iar și iar în lupte și nici viața de după descoperirea fratelui ei nu-i e prea ușoară. Mi-a plăcut de ea, pentru că în spatele fațadei dure, are un suflet bun și nu s-a dat în lături de la a face alegerile grele, de dragul oamenilor ei.

Și despre asta e, de fapt, cartea, despre oameni care se urăsc, dar care trebuie să găsească o cale să colaboreze, despre ani de lupte și sânge care trebuie lăsați în urmă. Despre faptul că dincolo de tradiții și de durere, suntem cu toții oameni și suntem cu toții la fel: ne dorim să supraviețuim. Există putere în unitate și Eelyn și Iri vor înțelege asta pe propria piele.

În plus, deși Cerul din adâncuri face parte dintr-o serie din care au apărut deja două volume, cele două nu au legătură, având protagoniști diferiți. Prin urmare, eu consider povestea ca fiind de sine stătătoare, pentru că toate firele narative sunt închise și toate întrebările își primesc răspunsul. Și cumva, e plăcut să citești o poveste fantasy care nu are continuări, ci se încheie într-un singur volum.

Așadar, dacă vă plac poveștile despre oameni și despre ceea ce îi leagă, vă recomand cartea, cu mențiunea că deși nu abundă în scene de acțiune, e destul de violentă atunci când apar scenele de luptă.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Corint.