Cecelia Ahern

O oaza de caldura

Nu stiu daca era din cauza vremii mohorate de-afara, a frigului de care parea ca nu mai scap sau a oboselii, sau poate vina a fost a tuturor impreuna, insa simteam nevoia unei pete de culoare dupa atata cenusiu, nu voiam decat putina veselie, prospetime, relaxare. Am primit de toate, in portii mult mai mari decat speram.

Saptamana aceasta, cei de la editura All au reusit s-o aduca pe Cecelia Ahern in tara, cu ocazia lansarii noului ei roman, O suta de nume. Eu am reusit sa ajung miercuri, dupa cursuri, cand Cecelia a poposit la libraria Kretzulescu, plina de voie buna si dornica sa stea de vorba cu noi. Din primele clipe am simtit ca e la fel de fericita ca si noi sa se afle acolo, mai ales ca ne-a facut pe toti sa radem spunand ca se bucura ca au venit intr-adevar oameni la sesiunea ei de autografe!

Ne-a spus mai apoi cateva cuvinte despre noua ei carte, care spune povestea unei jurnaliste fortata de imprejurari sa scrie un articol pornind doar de la o lista cu 100 de nume, misiunea ei fiind sa descopere ce anume leaga toate acele persoane. Amuzant este ca Ceceliei i-a venit ideea acestui roman cand, in timpul unui interviu de pe MTV, o actrita vorbea despre noul ei film si a mentionat ceva legat de 100 de nume (A Hundred Names). S-a dovedit ulterior ca actrita vorbea despre The Hunger Games.

Apoi a urmat o sesiune draguta de Q&A, in cadrul careia scriitoarea ne-a marturisit ca scrie in primul rand pentru ea, ca nu se gandeste neaparat daca cititorilor le va placea ceva sau nu, ci atunci cand ea e trista scrie lucruri triste si cand e fericita scrie pasaje fericite. Eu cred ca asta se vede, pentru ca atunci cand i-am citit romanele, simteam cu adevarat ce simteau personajele.

Insa ceea ce mi-a placut cel mai mult la ea a fost faptul ca, atunci cand a fost intrebata de ce a ales un anume final pentru o carte - Prietenul nevazut, pe care eu inca n-am citit-o, asa ca doar am dedus din context ca finalul nu e neaparat un happy-end - Cecelia a spus ca pentru ea, un final fericit nu inseamna ca protagonista e urcata de un barbat pe un cal alb pe care calaresc impreuna spre apus, ci ca adevaratul final fericit este atunci cand in ciuda a tot ce ti s-a intamplat, reusesti sa mergi mai departe, sa infrunti ziua de maine si sa continui sa-ti traiesti cu adevarat viata.

La final ne-am asezat cu totii la rand cu cartile pregatite, primind pe langa autograf si cate un zambet calduros. Si cate o prajiturica de turta dulce! Cred ca v-ati dat seama deja cat de mult mi-a placut si cat de bine m-am simtit, asa ca inchei prin a le multumi celor de la editura All ca au facut acest eveniment posibil!


Recenzie vALLuntara: Disparuti fara urma

Duminica trecuta s-au incheiat inscrierile in cadrul celei de-a doua editii a campaniei vALLuntar. In final, suntem 240 de bloggeri care participa, iar una dintre cele mai cerute carti a fost P.S. Te iubesc a Ceceliei Ahern. Deoarece am citit deja acest roman, am sa incep sirul recenziilor vALLuntare cu o alta carte a acestei autoare, Disparuti fara urma, un roman care m-a suprins intr-un mod foarte placut.

coperta-disparuti-fara-urma.jpg

Rezumat:

In casa de langa cea a lui Sandy Shortt locuia o fetita de aceeasi varsta, care a disparut cand amandoua aveau 10 ani. Din acel moment, viata lui Sandy devine un continuu sir de cautari: de la sosetele pierdute si pixurile ratacite pana la persoanele disparute. Astfel, ea si-a deschis o agentie care se ocupa cu gasirea celor disparuti, insa viata ei este data definitiv peste cap in momentul in care ea insasi dispare.

Fratele lui Jack Ruttle a disparut cu un an in urma si tanarul inca nu a reusit sa depaseasca momentul, spre deosebire de cei din jurul sau. Cand credea ca e singurul care nu vrea sa renunte la cautari, descopera agentia lui Sandy in cartea de telefoane. Ea se ofera sa-l ajute, insa dispare inainte de intalnirea fixata cu Jack. Din acel moment, telui lui devine gasirea ei.

Cei doi se intalnesc o singura data pe parcursul romanului, insa vietile lor se influenteaza una pe cealalta intr-un mod la care niciunul nu se astepta, dar de care amandoi aveau nevoie.

My view:

Ma asteptam la o poveste de dragoste. Descrierea de pe spate, autoarea, totul promitea un astfel de roman. M-am inselat, intarindu-mi astfel ideea ca, la fel ca in cazul oamenilor, nu trebuie sa ai prejudecati atunci cand intalnesti o carte.

Disparuti fara urma nu e o poveste despre iubire, e o poveste despre oameni care gasesc intr-un final ceea ce au nevoie. Sandy si-a dedicat viata gasirii lucrurilor si persoanelor disparute, insa ajunge sa gaseasca ceea ce cauta cu adevarat: pe ea insasi. Jack isi doreste cu disperare sa isi gaseasca fratele, insa ajunge sa gaseasca raspunsurile de care are nevoie pentru a-si continua viata.

Este prima data cand mi s-a parut ca titlul tradus al romanului e mai bun decat originalul. In engleza, romanul se numeste A Place Called 'Here' - Un loc numit Aici, insa Disparuti fara urma mi se pare mult mai potrivit, deoarece descrie mai bine subiectul romanului, care este o poveste despre pierdere si regasire.

Va recomand cartea, pentru ca spune o poveste care te face sa te gandesti la tine insuti, la actiunile tale si la adevaratele motive din spatele lor, te face si pe tine sa incepi sa cauti, insa nu sosete, ci in adancul tau, pentru a descoperi sau a redescoperi ce se gaseste in sufletul si in mintea ta. Si din acest motiv, este un roman care merita citit!

Acest articol face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Daca recenzia va strange minim 15 comentarii de la persoane diferite, Editura ALL ne va oferi un copacel spre plantare.

Urmeaza in curand recenzia unui roman aflat efectiv in top 3 carti cerute in campanie: Cheia, de Simon Toyne.

 

Lecturi la paturica - Cartea #2

P.S. Te iubesc - Cecelia Ahern

Dupa vampirasi inconstanti, eroine penibile in nehotararea lor si actiune egala cu minus infinit, m-am apucat de o carte pe care ma asteptam sa o citesc ca sa-mi umplu timpul, sa-i dau o nota mediocra la sfarsit si sa tin minte doar ca s-a facut un film dupa ea. FALS!

Povestea e destul de simpla: Gerry, sotul si sufletul pereche al lui Holly moare si, dupa ce-si petrecuse aproape intreaga viata alaturi de el, eroina trebuie sa invete sa mearga mai departe. Moartea lui, insa, nu fusese un accident, ci cauzata de o tumoare cerebrala, asa ca Gerry, stiind ca va muri, i-a lasat lui Holly o serie de scrisori in incercarea de a o ajuta sa-si recladeasca viata. totusi, povestea nu e excesiv de siropoasa, mie mi s-a parut pur si simplu ceva frumos, nu dulce.

Modul cum e scrisa cartea, insa, te face sa traiesti fiecare paragraf, sa simti fiecare cuvant. In primul rand, nu recomand P.S. Te Iubesc pentru citiul pe plaja, in autobuz, metrou sau orice loc public, decat daca intentionati sa fiti condusi amabil spre Spitalul 9 (sau macar spre biroul unui psihiatru). Cel putin eu asta cred ca as fi patit daca as fi citit in public, pentru ca am ras si am plans continuu. Uneori simultan, dar de cele mai multe ori, plangeam la o pagina, impresionata de ce a facut Gerry sau de amintirile lui Holly, pentru ca la urmatoarea sa rad in hohote alaturi de prietenele sau de familia protagonistei, care ii sunt mereu aproape (desi si in prietenia/familia lor exista certuri si neintelegeri, nimic nu e paradisiac in cartea asta) Asadar, probabil aratam ca o nebuna isterica. Irelevant, pentru ca m-am simtit bine citind, ba nu, traind povestea.

Pentru cei care au vazut filmul (ma incadrez in categorie, filmul e ceea ce m-a facut curioasa in legatura cu cartea), ca de obicei, cartea e infinit mai buna. E o carte memorabila, care merita citita si se potriveste, cred eu, oricaror gusturi.

 

Revenim dupa reclame

be-back-soon.gif

Sau cel putin eu pentru ca maine dimineata am zburaaaaat spre vacanta. Partea cea mai buna? Nu stiu exact cand ma intorc!

Dar ma indoiesc ca vreti sa ma ascultati laudandu-ma, asadar sa vorbim despre cartile numai bune de luat in bagaj in vacanta. Mie mi se pare ca ideale pentru vara sunt cartile usoare. Actiune lejera, poate usor previzibila, care nu te solicita... pe scurt, ceva ce poti intrerupe oricand ca sa mergi in apa, ca sa urci un munte sau pur si simplu ca sa faci altceva.

Asadar, in bagajul meu se vor gasi:

Jurnalele Vampirilor #6 de LJ Smith (Leda) - De cand au aparut "japonezarii" printre vampiri sensibili la floricele albastre, seria si-a pierdut si ultimul strop de farmec pentru mine, asa ca am refuzat sa mai dau un ban pe ea. (Nici n-am dat, cartea a primit-o sor'mea cadou.) Oricum, intra lejer la categoria "lecturi usoare" si nu mi-aduc aminte sa ma fi tinut cu sufletul la gura nici macar cand citeam primele 3 volume (cele care mi s-au parut ok din toata seria)

Razboinicii, antologia editata de GRRM si G. Dozois (Nemira) - Nu, asta nu e lectura usoara. Asta e lectura care imi place cel mai mult, si tocmai de aia o iau, pentru ca o sa am nevoie si de ceva care sa ma tina in priza. Avantajul e ca sunt povesti scurte, asa ca n-o sa ma distraga zile de-a randul de la orice altceva as avea in program.

PS Te iubesc de Cecilia Ahern (All) - Am vazut filmul si mi-a placut, mi-am zis ca trebuie sa incerc isi cartea, dar cu bliblioteca plina de SF&F necitit, n-am ajuns inca la ea, desi mi-am cumparat-o de cateva luni. Oricum, n-am mai citit un roman de dragoste de ceva vreme, asa ca poate o sa-mi prinda bine schimbarea.

Cam asa arata cartile din bagajul meu. Voi ce ati lua(t) cu voi in concediu?