Bullet journal

Un an de bullet journal

Anul trecut pe vremea aceasta vă povesteam că am început recent un bullet journal. Am continuat să-l folosesc de-a lungul lui 2018, făcând lunar modificări mai mari sau mai mici ale structurii sale, renunțând la anumite rubrici și adăugând altele. După un an, jurnalul meu nu e nici „instagramabil”, nici foarte colorat, nici prea inspirațional. Este în continuare simplu și funcțional, rapid de făcut și foarte util.

În plus, eu țin un jurnal personal încă din 2003 și deseori exercițiul acesta de a scrie m-a ajutat incredibil de mult să fac față lucrurilor stresante sau triste din viața mea, dar și să le consemnez pe cele minunate. Așa că vreau să vă povestesc despre jurnalul meu pentru a vă motiva să încercați și voi. Chiar cred că o să vă fie de folos și acum, dar și peste ani, când veți fi recunoscători că aveți păstrate undeva mult mai multe amintiri decât ar putea memoria voastră să țină (eu tocmai mi-am recitit jurnalele din școală și uitasem atât de multe chestii… a fost fain să le regăsesc scrise în zeci de caiete).

Apropo de caiete, există zeci de agende gândite special pentru bullet journaling. Puteți începe cu un simplu caiet rămas din vremea școlii sau puteți încerca orice altă variantă. Rămânând la ideea de simplitate, eu am scris multă vreme pe caiete de matematică. Acum, însă, folosesc agende cu foaie velină. Cea din fotografie e din Lidl, a costat vreo 10 lei. Cea de anul trecut mi-a ajuns întregul an, deci investiția e foarte mică.

Pe lângă agendă, mai am un set de pixuri, creioane și markere colorate și câteva washi tapes (un fel de scoth de hârtie, deseori colorat sau cu model). Le-am luat de-a lungul timpului, pe majoritatea nu le folosesc și nu sunt deloc necesare. Un pix de un leu de la magazinul din colț e tot ce ai nevoie. Dar ca idee, în septembrie când începe școala e plin de oferte la papetărie.

Revenind la jurnal și la rubricile sale, primul lucru la care am renunțat a fost partea de bullet (ironic, nu?). Această secțiune presupunea să am un spațiu zilnic în care să-mi notez obiectivele acelei zile. În schimb, am o secțiune lunară de vreo jumătate de pagină cu un To-do List, unde trec maximum 5 lucruri, deci chiar nu aveam nevoie de un spațiu zilnic. Totuși, în școală cred că mi-ar fi fost util să-mi scriu zi de zi temele pe care le am și testele sau examenele pentru care trebuie să învăț.

bullet-journal-trackers.jpg

Însă partea mea preferată a jurnalului este cea de ritualuri. Sunt câteva lucruri pe care mi-am propus să le fac zilnic, cum ar fi să dorm măcar 7 ore sau să merg pe jos un anumit număr de pași. Nu o fac zilnic, nici măcar pe una dintre ele, dar sistemul acesta de tracking m-a ajutat să-mi schimb mentalitatea. Înainte, aveam impresia că o dată ce am început un nou obicei, trebuie să mă țin cu dinții de el. Dacă mi se întâmpla cumva să ratez o zi, însemna că am pierdut tot progresul și trebuia să o iau de la capăt, cu tot efortul de voință necesar pentru a începe un ritual zilnic nou.

În schimb, notând momentele în care reușesc să fac un anumit lucru, nu mă mai sperie atât de mult zilele în care nu mi-a ieșit și nu mai am nevoie de să „reîncep”. Și toate aceste ritualuri îmi fac foarte bine, mă ajută ca și în zilele în care n-am chef nici măcar să mă dau jos din pat, să păstrez totuși câteva obiceiuri sănătoase. Chiar dacă singurul pe care îl bifez în acea zi e somnul, e o mică victorie care îmi dă o stare de bine.

(Foaia cu ritualuri din jurnalul meu e lipită deasupra pentru că inițial o desenasem diferit și nu prea mi-a plăcut, așa că am revenit la stilul pe care l-am mai folosit și anul trecut cu succes)

bullet-journal-blog-tracker.jpg

De asemenea, am și o secțiune dedicată blogului. La modul ideal, ar trebui să notez la începutul lunii titlurile articolelor pe care le voi scrie, ca să am un plan dinainte făcut. Momentan, însă, doar am spațiu pentru două postări pe săptămână, spațiu pe care îl umplu pe măsură ce public articole noi. E util pentru că mă motivează să scriu într-un ritm relativ constant. La fel cum mă motivează să văd statisticile crescând. Vă recomand să încercați și voi, dar dacă vă simțiți prea presați să scrieți ceva, orice, doar ca să umpleți spațiul, atunci s-ar putea să nu vă ajute. Din fericire, eu prefer să las un gol decât să scriu de dragul de a o face, așa că pe mine mă ajută, nu mă stresează suplimentar. Aici depinde de persoană :)

Nu în ultimul rând, am renunțat la ideea mea de a scrie zilnic jumătate de pagină încă din martie, când au trecut vreo două săptămâni în care nu notasem niciun rând. În schimb, am două pagini de Gratitude log, unde pot scrie zilnic o propoziție despre ceva fain din ziua respectivă. Apoi, am la dispoziție oricâte pagini vreau ca să scriu atunci când am nevoie. Și la secțiunea ritualuri am un tracker care mă motivează să scriu săptămânal. Așa, mă pot descărca atunci când simt nevoia, dar pot și ține cumva evidența lucrurilor trăite, pe care să mi le amintesc mai târziu.

În concluzie, după un an întreg de ținut evidența anumitor obiceiuri, pot spune că stilul meu de viață e mai aproape de cel dorit. N-aș fi ghicit niciodată cât de mult mă va ajuta un lucru atât de simplu cum ar fi notatul pe o foaie al progresului zilnic. În schimb, despre puterea scrisului știam. De asta mă bucur că am găsit o nouă formă sub care să-mi pot nota gândurile și nu am suficiente cuvinte ca să vă provoc să faceți același lucru. E o anumită relaxare care vine o dată cu scrisul. Ritmicitatea mișcărilor mâinii sau sunetul tastelor e ceva care mă ajută să mă relaxez indiferent cât de rea a fost ziua mea. În plus, din perspectiva de cititor, știu ce mare putere au cuvintele. Deseori, atunci când vreau să scriu ce simt, mă oblig să caut cuvintele care să descrie cel mai bine trăirile mele. Și acest exercițiu de a da un nume unei stări e foarte benefic, pentru că o dată ce identifici un sentiment, știi cum să-l gestionezi mult mai bine.

Revenind la jurnalul meu, nu e cel mai colorat sau bun de arătat în poze. Dar e rapid de făcut (de la 90 de minute, cât dura desenarea tuturor rubricilor lunare anul trecut, am ajuns la doar jumătate de oră, simplificând anumite lucruri și renunțând la linierea spațiilor zilnice pentru scris). Și chiar așa simplu cum e, e plăcut să mă joc cu culorile și cu rubricile (folosesc câte o culoare diferită în fiecare lună) și e un exercițiu creativ numai bun, chiar dacă e foarte minimalist.

Voi aveți un bullet journal? Dacă da, cum v-a ajutat? Dacă nu, vă tentează ideea?


Jurnal: O lună de bullet journaling

Timp de lucru pentru pagina asta ~ 30 min

Timp de lucru pentru pagina asta ~ 30 min

Nu e tocmai un articol despre cărți, dar bullet journalling e un subiect despre care am început să tot aud, mai ales în lumea bloggerilor, care încearcă să-și structureze mai bine programul, dar și din partea celor care vor să aducă puțină ordine în lista de lecturi.

De fapt, prin decembrie anul trecut am auzit eu prima dată despre bullet journals. Între timp, am descoperit că există de ani de zile, dar că eu trăiesc într-o peșteră. Totuși, țin un jurnal personal încă de prin clasa a doua, (cu pauze, dar nu mai mari de câteva luni, hai un an) așa că mi-am zis să aflu mai multe. Motivul principal a fost că eram într-una din perioadele de pauză și încercam să mă motivez să-mi reiau obiceiul zilnic.

Așa că m-am documentat puțin: pe scurt, un bullet journal e o agendă în care scrii un to-do list pentru fiecare din zilele săptămânii, dar și o listă săptămânală și/sau una lunară. Fiecare lucru pe care îl ai de făcut are un punct (bullet) în față, de unde numele jurnalului. Dacă îl îndeplinești, îl bifezi, dacă nu, ai diverse metode de a-l însemna ca fiind amânat. Ideea întregului „jurnal” e că dacă amâni prea mult ceva, o să te enerveze să-l tot scrii pe liste, așa că o să pui mâna să-l faci. Eficient, nu?

Partea asta mi s-a părut complet neinteresantă, n-am atâtea lucruri de făcut într-o zi cât să-mi trebuiască și de când am terminat facultatea, chiar și cele mai neplăcute lucruri pe care le am de făcut mi se par plăcute, prin comparație. (dap, a trecut jumătate de an și tot nu mă simt mai bine legat de facultate. Încă o consider un rău necesar. Foarte necesar, dar foarte foarte rău)

Dar mai există o parte faină: cei care țin astfel de jurnale au adăugat niște elemente în plus, și anume paginile de tracking. Mai exact, sunt diverse sisteme prin care să-ți monitorizezi unele activități sau obiceiuri. Cum ar fi de câte ori mergi la sală într-o lună, când ai avut migrene în ultima săptămână sau în câte zile ai reușit să nu-ți rozi unghiile. Secțiunile de monitorizare te ajută - teoretic -  să vizualizezi mai bine ceea ce faci, ca să-ți dai seama dacă ești ok sau nu. Partea asta mi s-a părut suficient de interesantă cât să vreau să aflu mai multe.

Așa că am făcut ce face orice om normal (not) și am intrat pe Instagram să văd cum își organizează alții „jurnalele”. (tot scriu jurnale între ghilimele pentru că nu mi se pare că o listă de task-uri și de activități e un jurnal adevărat, ci eu o consider maximum o agendă) Rezultatul? Pozele de pe insta sunt foarte, foarte intimidante! Am văzut poze cu secțiuni liniate super atent, cu desene complexe realizate cu mii de markere colorate, cu citate caligrafiate impecabil și cu tehnici de pictură care mi s-au părut mult prea avansate. Pe scurt, părea că dacă vreau să-mi creez un bullet journal o să-mi ia o mie de ani să-l desenez și o să-l folosesc fix 5 minute pe zi, ca să bifez ce anume am făcut în ziua respectivă.

O vreme, am lăsat-o baltă, dar pentru că Instagram a descoperit interesul meu pentru bujo - cum e poreclit - și pentru că Facebook e fratele lui mai mare, m-am trezit că mai răsărea din când în când câte o poză sau un filmuleț sau un articol despre bullet journaling. Așa că am cedat. Am hotărât să încerc și eu. Dar nu aveam cum să creez ceva demn de poze pe Insta, așa că am decis să creez o versiune personalizată, care să aibă ca element central un jurnal adevărat (adică chestia aia în care scrii acțiunile și gândurile tale din ziua respectivă, ca pe o scrisoare către un prieten. Și recitești peste 10 ani, descoperind că te amuză sau te înduioșează naivitatea ta). De asemenea, am vrut să încorporez niște sisteme de tracking, dar și  să fie ceva cât mai simplu și mai ușor de realizat.

Am pus mâna pe o agendă cu foi albe pe care o aveam prin casă (o primisem cadou la una dintre revistele HAC!), un creion, o riglă și un pix. Am lăsat niște foi goale la început, în caz că-mi vin idei de secțiuni noi de-a lungul timpului și m-am pus pe liniat pentru luna ianuarie. Fixându-mi în minte ideea că e jurnalul meu și-l fac cum vreau, mi-am creat următorul sistem: fiecare pagină se împarte în două, fiecare jumătate corespunzând unei zile. Cum săptămâna are numai 7 zile și voiam ca fiecare zi de luni să fie sus, a 8-a astfel de secțiune era rezervată pentru ce voiam eu să monitorizez în săptămâna aia. Fiind o agendă A5, fiecare pagină avea cam 13,5 cm lățime. 2,5 din ei i-am lăsat pentru lista efectivă de lucruri de făcut, în cazul în care chiar voi avea nevoie (am folosit-o în vreo 5 zile din 31, în rest i-am găsit o întrebuințare mai faină), restul fiind suficient de mare pentru partea de jurnal.

Jumătatea superioară este dedicată unei zile, cu secțiunea goală din stânga păstrată pentru „to-do list”, iar cea scrisă dedicată unor scurte impresii despre acea zi.    În jumătatea inferioară în stânga e un sistem de monitorizare, iar în dreapta sunt statisticile blogului la finalul, dar și pe parcursul săptămânii.

Jumătatea superioară este dedicată unei zile, cu secțiunea goală din stânga păstrată pentru „to-do list”, iar cea scrisă dedicată unor scurte impresii despre acea zi.

În jumătatea inferioară în stânga e un sistem de monitorizare, iar în dreapta sunt statisticile blogului la finalul, dar și pe parcursul săptămânii.

 

Pentru că n-am găsit niciodată informația despre timpul de lucru nicăieri, vă spun cât mi-a luat mie: a durat vreo 30 de minute să liniez toate cele 18 pagini (4 pagini/săptămână x 4 săptămâni, plus 2 pagini pentru cele 3 zile rămase din ianuarie și pentru secțiunea de tracking a întregii luni). Dar a durat atât doar pentru că sunt perfecționistă (nebună) și am măsurat de 1000 de ori ca să trag linii drepte. Pentru februarie m-am mai calmat și le-am lăsat aproximative, au ieșit suficient de bine cât să termin de liniat mult mai repede.

 

Și chiar am scris în fiecare zi! Am folosit și secțiunea de tracking, pe care am modificat-o după cum aveam nevoie. Cu timpul, am adăugat o secțiune nouă, în care să pot scrie zilnic un lucru din acea zi pentru care sunt recunoscătoare/care m-a făcut fericită (la asta am folosit spațiul lăsat pentru lista de lucruri pe care le am de făcut). Mi-am adăugat și niște secțiuni noi pe paginile lăsate goale la început, secțiuni valabile pentru tot anul, dar și un mic calendar unde să-mi notez evenimentele din fiecare lună... Și mi-am cumpărat culori. Mi-am luat markere și pixuri colorate și creioane normale și cerate și m-am apucat de decorat. Nu arată nici pe departe ca pozele de pe Insta, nici nu vreau asta, dar am început să înțeleg de ce acele poze sunt pline de culoare. Mi-am petrecut tot vreo 30 de minute și pentru luna februarie, deși n-am mai liniat la milimetru, pentru că am adăugat câteva decorațiuni. Suplimentar, în fiecare duminică mai pierd vreo 5 minute ca să creez secțiunea de tracking pentru săptămâna care vine. Deci nu-mi consumă nici pe departe atâta timp pe cât mă așteptam (deși am pierdut vreo oră ca să decorez pagina de start a lunii ianuarie, dar nu trebuia să fac asta, doar mi-a făcut plăcere). Bineînțeles, mai sunt și cele 5-10 minute zilnice în care scriu efectiv jumătate de pagină despre ziua respectivă, dar acelea erau cumva subînțelese.

 
Calendarul pentru evenimente de la începutul lunii și prima zi din februarie

Calendarul pentru evenimente de la începutul lunii și prima zi din februarie

 

Mi-a schimbat jurnalul ăsta viața? M-a făcut mai organizată și mai bună la a-mi atinge obiectivele? Mă ambiționează să devin cea mai bună versiune a mea? Normal că nu. Dar e simpatic și-mi face plăcere să scriu în fiecare zi, mă ajută să fiu mai atentă la mine însămi și la lucrurile pe care le fac sau nu, plus că-mi oferă scuze să-mi petrec ceva timp săptămânal jucându-mă cu culorile, ceea ce e plăcut și relaxant.

Îl recomand? Normal! Dar nu neapărat pentru partea de bullet journaling (la care eu am renunțat cu totul), ci pentru că eu cred că fiecare persoană are nevoie de un jurnal personal. Poate fi mai mare sau mai mic, mai colorat sau mai uniform, cu o mie de secțiuni sau doar cu gânduri, nu contează. Nici măcar nu mi se pare relevant dacă e scris de mână sau pe calculator (deși credința mea personală e că scrisul de mână e magie pură și un motiv secundar pentru care țin un jurnal fizic e faptul că mă ajută să nu-mi pierd abilitatea de a scrie citeț). Orice formă de a-ți documenta propria viață e necesară pentru că nu suntem roboți, creierele noastre uită și e păcat să pierdem amintiri care ne-ar ajuta să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Cum arată jurnalul e mai puțin important, asta se corectează în timp, pe măsură ce înțelegi ce lucruri te interesează să-ți amintești (că ai ieșit în parc cu cei dragi și ai hrănit veverițele) și ce lucruri sunt mai puțin relevante (câți pași ai făcut în data de 27 martie 1998). Dar a avea un jurnal e mană cerească și mă bucur enorm că mama m-a bătut la cap în clasa a doua să încep să scriu cât mai des.

Așadar, sfatul meu e să încercați și voi, la fel cum am făcut eu, să scrieți timp de o lună. Vă garantez că o să vă placă! Sau, dacă o faceți deja, sunt curioasă: ce secțiuni are jurnalul vostru?