Bizaroproze

Jurnal: Un weekend genial

Cred că vacanța de Crăciun a fost unul din cel mai așteptate momente ale acestui an pentru mine, aproape comparabil cu Gaudeamus-ul, ceea ce spune multe despre câte de obosită eram. Tocmai de aceea, am hotărât s-o încep în forță, cu un weekend din care am iubit fiecare clipă:

Sâmbătă am fost la o petrecere de Crăciun cu niște oameni faini din facultate, ceea ce e mai puțin relevant relativ la conținutul blogului, dar m-am simțit genial, am râs cu toții, au fost cadouri interesante, povești memorabile și vin fiert, deci pe scurt distracție și voie bună. Totuși, a fost o chestie care mi s-a părut extrem de amuzantă și pe care nu pot să nu o împărtășeșsc cu voi: de la un moment dat încolo, am început să vorbesc cu un tip despre SF-uri... și am stat de vorbă despre cărți geniale toată noaptea! Tipic mie, dintr-o gașcă de oameni care discută despre diverse, eu ajung să vorbesc numai despre cărți :)) Nu mai e cazul să spun că m-am simțit excelent și că Lista mea s-a prelungit enorm, nu?

Duminică însă... duminică am fost complet și iremediabil dusă cu pluta. Am decis cândva săptămâna trecută că măcar o dată în viață trebuie să fac și eu ceva complet nebunesc, așa că duminică pe la prânz m-am suit într-un tren și m-am dus la Brașov pentru câteva ore. Singură. La Brașov. Unde am mai fost doar o dată cu niște colegi. Motivul, însă, a meritat nebunia: am fost la Cenaklubul Tiuk! unde invitat special era Flavius Ardelean (A.R. Deleanu) și cum el a renunțat de tot la apariții publice pe la începutul toamnei, am zis că pur și simplu nu pot rata această excepție, mai ales că ar fi fost prima dată când aș fi participat la o sesiune de Q&A cu el.

 
 

Evenimentul a avut loc la Rockstadt și pentru că ne aflam chiar la om acasă, au fost destui prieteni de-ai lui în public, deci atmosfera a fost foarte relaxată. Am avut parte și de un moment de lectură, despre care v-am zis în nenumărate rânduri că în cazul lui e ceva prea fain, care nu se poate povesti și chiar așa a fost. N-a dat chiar tot ce poate, dar a fost destul încât la un moment dat să trebuiască să lupt cu niște lacrimi, plus că finalul mi-a dat încă o dată fiori (a citit Cea mai bună dintre lumile posibile din Bizaroproze care e o porție mare de mind-fuck, cu garnitură și supliment, nu doar datorită ideilor, care te fac să exclami „what the fuck?!” cel puțin o dată pe pagină, dar mai ales datorită modului în care le folosește, în care sunt exploatate niște chestii foarte umane într-un cadru foarte non-uman... fiori pe șira spinării și creier explodat, cam asta e senzația).

În partea a doua, Q&A-ul despre care povesteam, s-au pus întrebări chiar interesante. Am aflat diverse detalii despre cum, cât, când, dar mai ales de ce scrie, ne-a dezvăluit câteva informații despre proiectele pe care le are în lucru, s-au dezbătut niște concepte care i se par faine ca idee, dar despre care nu crede că ar funcționa pe piața actuală, s-au aruncat și câteva idei despre publicul său și dacă scrie gândindu-se la cititori, Ecaterina Boricean, cea care i-a ilustrat acest volum a fost și ea prezentă și ne-a spus câteva cuvinte... Pe scurt, a fost un fel de „everything you wanted to know and more”. Așadar, concluzia mea a fost că a meritat să mă „bucur” de o călătorie cu CFR-ul (no, acuma sincer, singura parte nasoală a fost că trenul de întoarcere a avut întârziere și am prins la mustață ultimul metrou spre casă, altfel a fost chiar ok, comparativ cu niște amintiri pe care le am de prin copilărie despre trenurile din România...)

Cam așa a arătat începutul meu de vacanță și dacă aceste 2 zile sunt un indicator despre cum vor fi cele două săptămâni care urmează, atunci înseamnă că o să-mi încarc cu adevărat bateriile pentru anul care vine :)


Rezultatele concursului „Ilustrația bizară”

Cu două săptămâni în urmă, v-am provocat să dați frâu liber imaginației și să încercați să vă gândiți care ar putea fi subiectul unei povestiri descrise de o ilustrație dată. Ca să vă motivez, v-am oferit ca premiu un exemplar al volumului Bizaroproze, unul dintre puținele volume de pe piața de la noi care înaintea fiecărei povestiri are o ilustrațe sugestive.

V-am promis că voi alege câștigătorul folosind random.org, dar am primit niște răspunsuri atât de faine încât mi-ar fi părut rău ca niciunul dintre autorii lor să nu fie câștigător. N-am să-i nominalizez pe cei pe care i-am considerat finaliști, am să spun doar că n-am putut alege între ei. Și nici să folosesc random doar pentru o parte din concurenți nu mi s-ar fi părut corect. Tocmai de aceea, am încercat să pasez responsabilitatea altcuiva și, spre norocul meu, autorul volumului, Flavius Ardelean, a fost de acord să selecteze un singur câștigător.

Prin urmare, top 3 comentarii arată ca așa:

3. Eric Victor:
„Poza ma duce cu gandul la o persoana care isi cauta identitatea si nu o poate gasi din cauza presiunilor din jurul ei unde oamenii sunt falsi si tot ce s-a construit deja este greu de distrus.”

2. Emanuela Bercaru:
„Imaginea ma duce cu gandul la un criminal in serie de prin Londra anilor 1850, care omora femei cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani in functie de lungimea si forma parului, pentru a-si completa colectia personala de coafuri feminine cu cat mai multe modele posibile. Motivatia criminalului era data de faptul ca in familia sa exista un sindrom care avea ca efect lipsa pilozitatii capilare. Astfel, nici mama, nici bunica, nici sora sa nu aveau par pe cap, dar nici el, ceea ce atragea dupa sine bataia de joc a cunoscutilor si nu numai. ”

Și câștigătoarea este Leontina:
„Sincer, poza aia mă duce cu gândul la o poveste macabră care s-ar desfășura într-un circ, unul din ăla ambulant de preferință, în care actorii circului(nu știu cum să le zic altfel) ar avea ca principal scop acela de a convinge oamenii să se alăture circului pentru ca la final să le fure sufletele. Sau să fure sufletele tuturor spectatorilor. Ceva de genul ăsta. Pentru că ăsta ar fi principalul mod în care cei din circ supraviețuiesc.”

Felicitări! Aștept de la tine un e-mail cu datele personale (numele, adresa și numărul de telefon) la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. E-mailul trebuie trimis de pe adresa cu care te-ai înscris în concurs în maxim 5 zile (adică până pe 12 decembrie, inclusiv).

Îi mulțumesc lui Flavius pentru că mi-a oferit ocazia să organizez acest concurs și vă mulțumesc tuturor celor care ați participat. Îmi place cum gândiți și sper să vă revăd pe blog, să mai schimbăm impresii despre cărți sau evenimente :)

Concurs: Ilustrația bizară

Vă spuneam ieri că din turnul de cărți cu care am venit de la Gaudeamus, una e pentru voi. Am primit un exemplar din Bizaroproze direct de la Flavius Ardelean, ca să v-o pot oferi în cardul unui concurs pentru că e genul de carte pe care aș vrea s-o citiți cu toții. Am scris deja despre ea aici și nu știu ce aș putea să adaug, poate doar să repet faptul că dacă aveți curaj să vă deschideți în fața ei, am toată încrederea că o descoperiți lucruri la care nu vă așteptați, nu doar în volum, dar și în voi înșivă.

Despre volum, de la autor citire:

„Despre ce e vorba în Bizaroproze:

Vegetal: un ins descoperă un univers sub mochetă şi, hrănindu-se cu ciupercile de acolo, devine altceva. Nu ştiu ce.

Furcacaudină: un grup de artişti-delicvenţi construiesc o maşină de torturat scriitori locali cu care participă la un festival de poezie cu primul poem hiperonomatopeic. Pe bune.

||: un hingher devenit lichidator după un atac nuclear, însărcinat cu strângerea leşurilor de animale radioactive, o păţeşte. Apare un penis.

Geamantanul: doi hoţi se pun cu cine nu trebuie şi o păţesc şi ei.

Sute de inimi mici ca sute de sori prinşi sub pământ: un doctor pensionat e bântuit de fetuşii pe care i-a ucis în avorturi ilegale. Conţine şase cuvinte în plus faţă de versiunea iniţială care modifică cu totul sensul textului. Autorul se mândreşte cu asta.

Sânul: unui funcţionar poştal îi apare un sân în perete. Se bucură un pic prea mult.

Chelia lui Valeriu: un chel se răzbună. De data asta o păţesc alţii.

Cea mai bună dintre lumile posibile: cea mai bună dintre povestirile posibile de acum încolo. Apocalipsa se petrece la metrou. Pute a căcat.

Liniştea: despre zgomot. Conţine alt penis.

Na, poftim. Acum nici măcar nu mai trebuie să o cumpăraţi. Dar totuşi: http://goo.gl/zJuvhW.”

Ilustrația face parte din volumul    Bizaroproze  © Ecaterina Boricean

Ilustrația face parte din volumul Bizaroproze © Ecaterina Boricean

Așadar, dacă vreți să vă înscrieți în concurs, lăsați-mi un comentariu care să conțină:

  • o adresă de e-mail validă;
  • o metodă prin care urmăriți blogul: e-mail, GFC, Facebook, Twitter, Google+, Bloglovin, oricare dintre ele e bună, mă interesează metoda aleasă și numele contului, ca să pot valida intrările. Cerința e pusă doar ca să mă asigur că toți cei înscriși pot afla rezultatele concursului;
  • răspunsul la întrebarea: Despre ce ar putea fi vorba într-o povestire descrisă prin ilustrație? Scrieți câteva cuvinte despre ce vă inspiră vouă ilustrația, nu vă cer să scrieți o povestire, nu e concurs de creație, sunt doar curioasă la ce vă duce cu gândul.
  • opțional: dați share acestui concurs oriunde vreți voi.

Concursul se desfășoară în perioada 24 noiembrie - 7 decembrie 2014, iar câștigătorul va fi ales folosind random.org. Mult succes tuturor!


Vine Gaudeamusul!

...și deja se anunță o grămadă de evenimente pentru care merită să tragi chiulul de la viața cotidiană și să te pierzi câteva ore printre cărți faine și oameni la fel de pasionați de lectură ca tine. Miercuri începe târgul, deci până marți o să am un orar bine pus la punct pe care o să-l împărtășesc cu voi, dar până mă hotărăsc eu când ajung la Romexpo, știu cel puțin un eveniment de la care nu numai că n-aș lipsi pentru nimic în lume, dar e și prima dată când corup o prietenă să vină cu mine:

Așadar, peste fix o săptămână, adică vineri, 21 noiembrie, ora 18:00, noi două o să fim la standul Herg Benet să vedem dacă teckelul e doar un truc de marketing sau o să fie prezent. Și să luăm și autografe. Nu de la câine, desigur :) Ne vedem acolo!


Recenzie: Bizaroproze de Flavius Ardelean

„Sau poate că începutul e cu totul altul, neaparținându-mi deloc, nici mie, nici nimănui. Poate că începutul își aparține doar sieși, într-un timp propriu, într-un loc propriu, așteptându-și manifestarea prin cei ca mine, oameni-neoameni. Cei din umbre, cei ascunși. Cei de sub tălpile voastre.”
© Flavius Ardelean - Bizaroproze - Editura Herg Benet

Povestea:
Imaginați-vă o librărie. Librăria aceea pe care și-o dorește orice cititor, una mică sau mare, luminoasă sau întunecată, dar plină de cărți. Librăria în care timpul nu curge, în care timpul nu există. Nu există decât cărțile. Librăria în care rafturile nu se parcurg cu privirea, ci cu mâinile, în care cotoarele se pipăie, se ating, se simt. Librăria în care miroase a cărți.

Imaginați-vă că sunteți în această librărie și căutați o carte. Nu știți nici voi foarte sigur ce anume vă dorți, dar fiecare fibră din corpul vostru urlă după cuvinte. Și mâna continuă să plutească pe rafturi, cotor după cotor, până când se oprește brusc, fără să știți de ce. Privirea urmează brațul, încheietura, degetele și acolo, la capătul lor, e o carte mică, neagră. Un mister. O scoateți din raft, dar aflați prea puține. Un nume. Un titlu. Pe spate, două amintiri pentru unii, două mistere pentru alții.

Prin aspect și prin cuvintele de pe coperți, fiecare carte promite ceva. Prin tăcerea ei, Bizaroproze promite să exploreze necunoscutul, misteriosul și bizarul, dar nu ca un aventurier care vrea să aducă lumină în ungherele întunecate, ci ca un îndrăgostit care nu vrea să schimbe, ci doar să fie.

Părerea mea:
Îmi place să dețin controlul, îmi place să știu cum o să se desfășoare lucrurile, îmi place să am măcar un vag scenariu în orice situație - îmi plac lucrurile sigure. Îmi mai place să înțeleg cum funcționează lumea din jurul meu, îmi place să mă uit la un obiect sau fenomen și să văd legile din spatele lui, modul în care e legat de lumea din jur - îmi plac lucrurile clare.

Dar lumea nu e un loc sigur și nu e un loc clar. Lumea e un haos misterios pe care omul se chinuie să-l pună în ordine. E o muncă sisifică, dar pentru unii, această muncă e cea care îi ajută să poată dormi noaptea. Tot ceea ce noi construim, lumea noastră, regulile noastre, toate sunt structuri artificiale făcute să ne asigure iluzia de siguranță și de ordine. Și doar pentru că e o muncă fără sorți de izbândă nu e de-ajuns cât să renunțăm.

„Se uită în jur, căutând locul în care să sape o ieșire, să slăbească fortăreața de beton-armat, să se facă auzit. Își lipi palmele de zidurile surpate și începu să tragă și să împingă, să mute și să măture, să ridice și să arunce. În jurul lui se lăsa noaptea, dar el nu știa, nu vedea, nu simțea, el săpa și lupta cu molozul, neobosit, om.”
© Flavius Ardelean - Bizaroproze - Editura Herg Benet

Însă lumea noastră atent construită are lipsurile ei. Sunt spații neclare, întunecate, spații în care ordinea noastră n-a ajuns și nu va ajunge vreodată. E misterul de sub covor, din subteran, din apartamentul vecin, din spatele privirii unei persoane întâlnite zilnic. Îmi plac siguranța și ordinea lumii familiare, dar sunt om, așa că orice neclaritate mă atrage ca un magnet pentru că dacă vrei ordine în haos, atunci trebuie să înfrunți haosul. Vreau să înțeleg, așa că am plonjat în întunericul dintre coperțile cărții.

„Văd omul cum se uită la mine, încercând să înțeleagă ceva, dar nu mă vede, doar eu îl văd, și știu că omul nu e, că omul nu a fost și că omul nu va fi. Că nu va mai fi.”
© Flavius Ardelean - Bizaroproze - Editura Herg Benet

Aș vrea să-ți spun că nu-ți trebuie curaj ca să faci asta, dar aș minți. Nu e prima carte semnată de Flavius pe care o citesc, așa că știam la ce să mă aștept. Și în același timp, nu știam. A citi o carte de-a lui înseamnă să abandonezi tot ceea ce cunoști și să plonjezi pur și simplu printre cuvinte. M-am pierdut printre ele. Am pierdut cunoscutul, familiarul, sigurul, am pășit în spațiile neclare, nedefinite, necartografiate ale lumii noastre. Am întâlnit ființe incredibile, ființe pe care mintea mea le vrea imposibile, dar pe care le simt reale și asta îmi place și mă sperie în același timp.

E interesant să explorezi lumea lui, o lume despre care vrei să crezi că e paralelă cu a noastră, că e o lume cu care nu te vei intersecta vreodată, dar despre care știi că e chiar lumea ta, simți că e lângă tine, în jurul tău. Totuși, orice încercare de a explora această lume într-un mod rațional mi se pare sortită eșecului. Sunt lucruri care nu-și pot găsi explicația, sunt lucruri care n-ar trebui să și-o găsească vreodată. Lumea asta trebuie simțită, și o simți în cel mai visceral mod posibil. O simți adânc în măruntaiele tale pentru că adevărul-adevărat e că cel mai mare mister nu e afară, nu se ascunde în locul acela întunecat unde vrei și nu vrei să privești, misterul nu e în spatele tău. E în tine.

Tocmai de aceea, cel mai interesant pentru mine a fost să-mi studiez propriile reacții, să mă desprind pentru câteva clipe și să privesc atent la mine, în mine. Să văd cum râd la lucruri îngrozitoare, cum accept lucruri inacceptabile pentru un cititor, cum empatizez cu oameni și situații care ar trebui să-mi repugne, cum mă îndrăgostesc de personaje de care ar trebui să mă tem. Aș putea să vă explic, să iau povestirile pe rând și să vă spun cum m-au făcut să mă simt, dar cred că fiecare dintre cele 9 povestiri trebuie mai întâi trăită pe propria piele, înainte să poți înțelege cum a simțit-o altcineva.

Ceea ce pot să vă spun, în schimb, e că volumul e foarte atent conceput. Pe lângă frazele care ți se întipăresc atât de bine în minte și în suflet încât te miri că nu ți-au apărut peste noapte pe piele, chiar și ordinea povestirilor nu e doar bine aleasă, ci e gândită migălos. Nu simți asta citind, totul curge natural, firesc, dar dacă stai să te gândești puțin, înțelegi atenția din spatele cortinei. Luați ca exemplu începutul, care e atât de fain încât am vrut să încep și eu acest articol cu el. Însă cel mai mult am apreciat finalul.

Timp de 8 povestiri, cobori din ce în ce mai adânc, te îndepărtezi din ce în ce mai mult de cunoscutul și ordonatul despre care vorbeam. Apoi, ultima povestire e un balsam. Nu te aduce înapoi, nu reface iluzia în care credeai inițial, nu readuce ordinea sau siguranța, dar îți aduce liniștea de care mintea ta are nevoie. Te ajută nu să-ți revii, pentru că nu vei mai fi la fel, ci te ajută să te obișnuiești cu ceea ce ai devenit. Te duce în starea de spirit din care poți începe să reconstruiești lumea din jurul tău... Amuzant e că la început, cartea de care te agăți fără să-ți dai seama pare cel mai concret lucru, mai adevărat decât tot ce te înconjoară...

Bizaroproze e mai mult decât o carte, e o experiență în sine. Spuneam că am plonjat în ea, dar adevărul e că ea plonjează în tine. Schimbând modul în care privești lumea, te schimbă și pe tine. Îți lasă iluzia că se deschide în fața ta, dar tu ești cel care se deschide, rămânând gol și vulnerabil în fața ei. Dacă aveți curajul să faceți asta, să trăiți asta, citiți-o! Lăsați-o să devină parte din voi pentru că merită! Doamne, merită!