Aniversare

5 ani de jurnal

PSX_20180727_105546.jpg

S-au mai scurs 365 de zile de blog și cred că acestea au fost cele mai bogate de până acum. Bogate în experiențe, în lecții, chiar și în cărți. Și, ca întotdeauna, bogate în oameni faini.

Cu un an în urmă, am luat decizia de a-mi muta blogul pe un domeniu personal, lucru care m-a entuziasmat peste măsură. Așa că am profitat de tot acest avânt dat de entuziasm ca să devin puțin mai serioasă în ceea ce fac. A fost un an în care am încercat să-mi cimentez cunoștințele, să devin puțin mai riguroasă.

Uneori mi-a ieșit, alteori nu, dar din fiecare experiență am învățat câte ceva care mă face un blogger de carte puțin mai bun. Și asta mi-am și dorit: anul acesta mi-am propus să cresc pe toate planurile, mai ales cele personale.

Iar blogul, pentru mine, este unul dintre cele mai personale lucruri. Este locul unde toate fricile și ezitările dispar, unde mă pot lansa în discuții pasionate despre fiecare carte citită, unde pot schimba impresii și păreri cu alți iubitori de carte, unde nu mi-e jenă să vă spamez cu recomandări și cu imbolduri de a citi romanele care mi-au schimba viața. Pentru că asta fac cărțile: ne schimbă. Și aici e locul unde mă adresez celor care, la fel ca mine, știu acest lucru.

Așa că vreau să vă mulțumesc. Și pentru că-mi citiți articolele, dar mai ales pentru că sunteți cititori. Pentru că știți ce forță se ascunde în cuvinte și pentru că vă place să vă umpleți viața cu ele. La mulți ani blogului și la multe, multe cărți faine nouă, tuturor celor care citim.

 
good-book.png
 

4 ani de jurnal

jurnal.JPG

Acum fix patru ani de zile, tocmai aflasem că am trecut examenul de admitere și că din toamnă urma să fiu studentă la Calculatoare în Poli. Tocmai terminasem cu liceul, cu BAC-ul, cu admiterea, cu tot. Aveam în față viitorul pe care mi-l dorisem și o lungă vară în care să mă bucur de succesul meu. Era un nou început.

Așa că și pentru blog a fost un nou început. Nu știu câți dintre cei care citesc acest articol azi își amintesc că în 2011, acest blog se numea Povești întunecate. Sau câți (mai) știu că eu am venit în „echipa poveștilor” abia la finalul acelui an.

Dar în martie 2013 am rămas doar eu în „echipă” și am decis că noul meu început va fi complet doar dacă acest spațiu virtual va deveni în întregime al meu, dacă va deveni reprezentativ pentru mine nu doar prin articole, ci și prin aspect și conținut.

Așa că mi-am petrecut primăvara anului 2013 între meditații la română, probleme la mate, info și fizică și refăcut un blog, activitate care mă distrăgea de la învățat suficient cât să mă simt o ființă umană, nu un roboțel bine dresat.

Apoi, pe 27 iulie 2013, jurnalul meu a prins viață. Și de atunci s-au scurs patru ani extraordinari, în care blogul mi-a fost mereu refugiu și sursă de energie. Aici am putut să-mi găsesc echilibrul când viața părea să-mi scape de sub control și mulțumită acestui Jurnal am cunoscut oamenii cu care am legat probabil cele mai trainice prietenii. Pentru că aveam nevoie de subiecte pentru articole, am ieșit din casă și asta m-a ajutat să devin parte pentru prima dată din grupuri de oameni construite nu pentru că eram forțați să împărțim același spațiu șase ore pe zi, la școală, ci pentru că suntem legați de o iubire împărtășită pentru același lucru: iubirea pentru povești.

Acum, patru ani mai târziu, am terminat facultatea și data de 27 iulie mă prinde în mijlocul unui concediu. Din nou, la finalul lui mă așteaptă viitorul pe care mi l-am imaginat în ultimii ani pentru mine și abia aștept să mă bucur de el. Și din nou, am simțit că blogul nu mai e suficient, nu se mai potrivește noului meu eu, ca un tricou preferat care s-a decolorat de la prea multe spălări.

Așa că a venit momentul ca și colțul meu virtual să crească alături de mine. Am decis să renunț la platforma blogger, care nu se mai potrivea cerințelor mele, fiind principalul lucru care mi se părea că mă limitează. Și dacă tot am schimbat platforma (deși am păstrat blogul vechi așa cum e, l-am „înghețat” în timp, ca link-urile vechi împrăștiate prin internet să continue să funcționeze), am decis să fac pasul următor și să-mi cumpăr propriul domeniu. Mi-a dat senzația de maturitate a blogului de care aveam nevoie.

Mi-am petrecut ultima lună aranjând noua „căsuță” a blogului, migrând articolele, făcând curat printre ele, decorând noul spațiu astfel încât să fie simplu, neîncărcat, funcțional, dar și călduros. Mi-am petrecut ultima lună așezând la locul său fiecare lucru, înlocuind pe cât posibil imaginile și link-urile din articolele vechi, astfel încât orice cititor „de dinainte” să regăsească rapid lucrurile cu care se obișnuise, iar un cititor nou să se simtă repede ca acasă.

Nu pot decât să sper că o să vă placă schimbarea și că o să-mi spuneți dacă aveți sugestii de orice fel. Și sper să ne bucurăm împreună de această aniversare, a patra din ceea ce-mi doresc să fie un șir lung, alături de voi, cititorii acestui blog, fără de care nimic din toate astea n-ar mai exista azi.


Jurnal: Al treilea e cu noroc

Al treilea an al blogului, adică. A fost un an incredibil, frustrant pe alocuri, ciudat uneori, cu câteva momente absolut minunate, ultimele datorate numai şi numai vouă.

A fost un an în care am scris puțin, rar şi haotic, un an în care am scris câteva articole atât de proaste încât nu numai că nu le-am publicat, dar am crezut că mi-am ieşit prea tare din mână (ocazie cu care le mulțumesc cititorilor mei beta pentru ajutor, sfaturi, încurajări şi corecturi. Ar fi multe „ascoieri” „suprinzătoare” pe blog dacă ei nu existau).

Însă vreau să mă concentrez pe părțile pozitive ale ultimelor 366 de zile (a fost an bisect). Au fost aşa multe momentele în care credeam că n-o să mă mai citească nimeni pentru că scriu atât de rar încât articolele mele se vor pierde în marea de bloguri care scriu mult şi des. Însă voi ați fost mereu aici, umplându-mi statisticile de vizualizări, comentând pe blog sau dând like şi share pe facebook. Şi pentru asta n-o să vă pot mulțumi niciodată îndeajuns!

Apropo de facebook, nu de mult am trecut de pragul de 2000 de like-uri! Încă nu-mi vine să cred că peste 2000 de oameni au apăsat un butonaş albastru pentru că le-a plăcut ce au găsit în micul meu colțişor de internet. Vă mulțumesc din suflet!

Iar am dat-o în mulțumiri de discurs de Oscar, dar adevărul e că fără cititori, blogul acesta ar fi degeaba. Şi fără blog.... nu ştiu, chiar nu vreau să mă gândesc. Poate că l-am neglijat mai mult ca oricând, dar nu m-am gândit nicio clipă să renunț. E o parte importantă din mine, „blogger” e unul din cuvintele pe care le folosesc mereu ca să mă descriu, alături de „cititoare”, desigur. Aşa că o să mai dau din taste mult şi bine de-acum înainte!

Şi pentru că la aniversarea cuiva, prietenii primesc prăjituri sau tort, aş vrea să vă ofer tuturor ceva bun, însă dulciurile n-ar fi o idee prea bună în mijlocul verii. Dar vă pot oferi cărți, aşa că voi lansa un concurs în câteva ore! Stați cu ochii pe pagina de facebook a blogului şi... la mulți ani colțişorului meu de Internet :)


2 ani (întârziați) de jurnal

Acum un an de zile, povesteam despre primele 365 de zile de viață ale blogului. Anul acesta plănuiam să vă vorbesc despre cele 365 de zile care au trecut de-atunci, dar pentru că socoteala de acasă se potrivește din ce în ce mai rar cu cea din viața reală, a trecut deja o săptămână de la aniversarea blogului (27 iulie), deci 372 de zile de la ultima mea postare aniversară.

Totuși, deși n-am reușit să scriu efectiv ceva, am sărbătorit momentul în pauza de prânz de lunea trecută, când am primit din nou o prăjitură care să marcheze cei doi anișori. Și deși brioșa a fost delicioasă, am simțit un gust destul de amar pentru că n-am reușit să împărtășesc momentul cu voi.

De fapt, în ultima vreme, orice gând legat de blog a avut și o latură amăruie pentru că am reușit performanța de a-mi organiza timpul într-un mod incredibil de prost, fără să-mi dau seama că implicându-mă în proiect după proiect și proiect peste proiect o să-mi omor de tot timpul liber.

Dacă stau să mă gândesc la ultimul an, tot ce-mi vine în minte sunt ultimele trei luni, când n-am reușit să postez aproape deloc. Și ce e grav e că n-a fost din lipsă de voință, inspirație sau de material (am reușit totuși să citesc prin metrou și am terminat câteva romane faine în ultimul timp), ci pur și simplu din lipsă de timp.

Dar pentru că e o postare aniversară, nu vreau s-o umplu de regrete, nostalgii sau pur și simplu de plâns de milă. Am nevoie de ceva optimism și pentru că în sfârșit e august și în sfârșit programul meu începe să arate decent, vreau să sper că în următoarele zile o să fac ce am vrut la începutul verii: să-mi revin. Știu că începe să sune ca povestea băiatului care a văzut lupul, că tot spun că mă reapuc în mod serios și constant de bloggerit și n-o fac, dar e doar a doua oară, așa că încă pot să sper că o să mă credeți. Pentru că de data asta vorbesc serios. Cititul, blogul, evenimentele legate de cărți, toate chestiile astea sunt o parte foarte importantă din mine și n-am de gând să las lumea mare și rea să mă împiedice să mă bucur ce ceea ce sunt.

Bun, regretele și visele fiind zise, vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru că mă citiți. Chiar și după atâta timp de activitate slăbuță și inconstantă, faptul că intru pe blog și văd că numărul de vizualizări și de comentarii crește sau că deși n-am mai postat nici acolo de secole, încă primesc constant like-uri pe pagina de facebook a blogului înseamnă enorm. Mă ajută să mă ancorez mai bine de faptul că indiferent ce s-ar întâmpla, întotdeauna o să am acest colțișor de internet unde să mă pot descărca, unde să pot împărtăși impresii legate de cărți și de evenimente, unde personalitatea mea livrească să se poată dezlănțui, liberă de constrângeri sau prejudecăți.

Așa că vă mulțumesc, vă mulțumesc, vă mulțumesc!. Din tot sufletul meu! La mulți ani, dragă jurnalule, la mulți mulți ani plini de cărți faine și de oameni frumoși!


Rezultatele concursurilor aniversare

Atunci când am dat startul primului concurs aniversar, v-am spus că de aniversarea blogului, voi sunteți cei care primesc cadouri. Dacă ar fi după mine, aș avea câte o carte pentru fiecare, însă azi vor fi doar trei premianți, după cum urmează:

Concurs #1 - Ce ne rezervă viitorul?

După cum am tot spus, pentru mine Asimov e unul dintre acei câțiva autori care au un loc special nu doar la mine în bibliotecă, ci și în suflet. Prima serie semnată de el pe care am citit-o a fost Fundația și de atunci, lumea din jur mi s-a părut încărcată cu un potențial extraordinar și am înțeles cu adevărat că omenirea are puterea de a ajunge incredibil de departe. De aceea am vrut ca la prima aniversare a blogului să pot oferi acest roman și o dată cu el, ocazia de a trăi pe propria piele momente la fel de magice. Și mă bucur că 15 oameni s-au înscris și și-au încercat instinctele de prevestitori.

Dar oameni buni, de ce atâta pesimism? În special în primele zile ale concursului, părea că în viziunea cititorilor mei, ne paște distrugerea în cel mai bun caz, dacă nu chiar extincția. Speranță se găsea, aparent, doar în tehnologia care să ne poarte pe alte planete sau să ne transforme în cyborgi. Și chiar și tehnologia părea să fie doar o altă cale de a ne distruge. Însă în cele din urmă, balanța s-a mai echilibrat și au apărut și păreri optimiste care vorbesc despre o lume în care omenirea a evitat capcanele (chiar și pe cele pe care și le-a întins singură) și a continuat să prospere.

N-am putut selecta un singur comentariu care să-mi fi plăcut mai mult, așa că am lăsat norocul - aka random.org - să aleagă; prin urmare câștigătorul este Emanuela Bercaru. Felicitări! Conform comentariului tău, cred că o să-ți placă nu doar această carte, ci întregul univers creat de Asimov :)

Mulțumesc editurii Paladin pentru ocazia de a organiza acest concurs. Când s-a lansat, editura și-a propus să (re)aducă pe piața din România unele dintre cele mai faine cărți SF&F și până acum, le-a ieșit perfect. Nu mă credeți pe cuvânt, încercați-le cărțile!

Concurs #2 - Recomandă o carte

Ce reclame, ce strategii de marketing, ce SEO? Dacă vrei cu adevărat să vinzi o carte, șmecheria e simplă: fă-i pe cititori s-o iubească și o să-ți facă ei toată reclama de care ai nevoie, complet gratuit! Am citit deja unele dintre cărțile recomandate de voi, dar zău că au fost comentarii care m-au făcut să vreau să le mai citesc o dată. Cât despre romanele încă necitite pe care mi le-ați recomandat, au ajuns toate pe lista mea de „to read” (pe poziții diferite, adevărat, dar asta ține de gusturile mele, nu de recomandările voastre). Și iar n-am putut alege vreun comentariu care să-mi placă, deci tot prietenul random.org a ales câștigătorul, care este Leontina. Felicitări! Am citit Startes anul trecut și chiar și acum mă trec fiorii când mă gândesc că ar putea exista tehnologia care să permită oamenilor să „închirieze” corpul altora...

Mulțumesc pentru ocazia de a organiza acest concurs librăriei online libris.ro, o librărie de unde vă puteți comanda cărți online la prețuri excepționale și unde puteți găsi inclusiv cărți în engleză. De asemenea, libris.ro este singura librărie online care oferă transport gratuit prin curier.

Concurs #3 - Suntem peste 200!

Trebuia să denumesc concursul ăsta „Gâdilați-mi egoul” :)) Dar, serios vorbind, chiar apreciez cuvintele voastre frumoase și mă bucur că vă place ceea ce fac. Părerile voastre și ale tuturor celor care mă încurajează sunt combustibilul de care am nevoie ca să bloguiesc. Tot random.org a decis și de data asta, iar câștigător a ieșit Dubhe. Felicitări și mersi că mă citești!


Rog toți câștigătorii să-mi trimită un e-mail de la adresa cu care s-au înscris. E-mail-ul trebuie trimis la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com și trebuie să conțină numele vostru, adresa și numărul de telefon. Aveți tri zile la dispoziție (adică până pe 30 iulie, inclusiv).

Felicitări încă o dată și mulțumesc tuturor celor care s-au înscris; mi-a plăcut să citesc comentariile voastre și vă mai aștept pe blog :)