Ana Mănescu

Recenzie: Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey

Mi-am dat seama că e vorba despre o poveste surprinzătoare de când am citit primul capitol al cărții pe site-ul Anei Mănescu (traducătoarea volumului). Însă chiar și așa, nu m-am așteptat la un roman atât de cald și de înduioșător, cu un protagonist care nu numai că te fascinează, dar îți devine simpatic din primele clipe.

Povestea:

Weylyn Grey s-a născut în mijlocul unui viscol… care a durat doar câteva minute, în mijlocul verii. Tot restul vieții sale a fost la fel de ieșit din comun: a rămas orfan destul de tânăr, așa că a plecat în pădurea care începea în spatele casei sale. Nu a plecat singur, ci alături de haita de lupi cu care se împrietenise.

A trăit alături de ei până când au rămas fără vânat în împrejurimi, apoi, refuzând să plece, s-a împrietenit cu fiica măcelarului de la care cumpăra carne pentru haita lui. Însă banii rămași de la părinți s-au terminat repede și abia atunci a început aventura.

Părerea mea:

Am iubit Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey. E o carte incredibil de captivantă și i se potrivește perfect clișeul cu „n-am putut-o lăsa din mână”. Pur și simplu nu mi-am dorit să mă opresc. Are un farmec aparte pentru că e plină de magie și de căldură și de oameni frumoși, care vor să-l primească pe Weylyn în viața lor pentru că e un om deosebit pe care vor să-l ajute. Citind, îți dorești să nu pleci niciodată din povestea lui, dar cumva ți-ai dori și să-și găsească finalul fericit mai repede, pentru că îl merită.

Weylyn e un personaj fascinant. Are o naivitate și o sinceritate care te topesc, dar e în același timp matur și pragmatic. Viața l-a modelat altfel încât să trebuiască să învețe să aibă grijă de el foarte devreme, dar în același timp l-a ferit de fățărnicia și de măștile lumii oamenilor. Totuși, nu e un personaj perfect. Îi e foarte greu să accepte magia care îl înconjoară, așa că ajunge să se teamă de ea. Vrea să-și găsească locul printre oameni, dar atunci când situația devine dificilă, alege calea sălbăticiei până când singurătatea îl împinge înapoi printre oameni. Nu-l condamn, dimpotrivă, îl înțeleg perfect. Și mie mi-ar plăcea să pot fugi de tot și de toate și să trăiesc într-o cabană din pădure din când în când. Dar chiar dacă aș putea avea internet acolo, tot e greu să convingi un curier să livreze cărți într-o peșteră plină de lupi, nu? :))

Revenind la roman, Weylyn nu e singurul personaj fascinant. Majoritatea poveștii e scrisă din perspectiva celor care l-au cunoscut, care sunt genul acela de oameni care îți cresc încrederea în umanitate. Sunt persoane cu un suflet bun (chiar dacă unii dintre ei se arată duri), care vor să ajute un băiat rătăcit… pentru că se regăsesc puțin în el. Într-un fel, toți sunt niște oameni rătăciți, care își caută haita. Și prezența lui Weylyn îi ajută pe toți. Unora chiar le schimbă viața pentru totdeauna, cum e Mary Jane, fiica măcelarului despre care v-am povestit în descriere.

Atmosfera romanului e la fel de magică precum Weylyn: subtilă, dar extraordinară. Totul pare normal, până când nu mai e, până când devine absolut fantastic. Dar mie mi s-a părut un fantastic credibil. Nu e explicat, nu e deloc logic, pur și simplu e. Și dacă accepți asta, dacă accepți puterile lui Weylyn, atunci acea notă fantastică în jurul căreia se învârte povestea o să rezoneze cu copilul din tine care a încercat să mute lucruri cu puterea minții, doar ca să vadă dacă nu cumva magia există, dacă nu cumva chiar tu ești magic.

Recomand Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey tuturor celor care au făcut asta când erau copii, tuturor celor care cred că ar putea exista magie în lumea din jurul lor. De asemenea, o recomand celor care simt că încă nu și-au găsit locul, care s-au simțit respinși sau care au simțit că nu sunt de-ajuns. O să vă placă mult, vă garantez.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Herg Benet sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.


Recenzie: Sinuciderea ielelor

Când eram mică, aveam niște cărți de povești în format de buzunar, cu câte 4-5 basme fiecare. Nu aveam prea multe acasă, cred că doar în jur de zece. Dar existau la biblioteca școlii volume din aceeași colecție, așa că aveam de unde să mă „aprovizionez”. Totuși, nu basmele m-au transformat în cititoarea avidă de astăzi. În cele din urmă, m-am oprit din a le mai citi, deși nu terminasem nici pe departe colecția școlii. Pur și simplu au început să mi se pară la fel, am început să pot intui de la primele rânduri ce se va întâmpla. Și nu-mi plăcea să nu pot fi surprinsă.

Poveștile:

Citind volumul Anei, am redescoperit plăcerea de a citi basme pentru că textele din Sinuciderea ielelor nu sunt despre prințesa neajutorată și prințul care o salvează, nici despre eroul subestimat care învinge prin bunătate și compasiune. În această carte, personajele nu-și acceptă pur și simplu destinul scris de atâtea ori în atâtea basme, ci îl iau în propriile mâini și abia apoi decid dacă și-l doresc sau nu. E o carte cu povești despre alegeri, despre diferența dintre acceptare și resemnare.

Părerea mea:

Aș putea începe să vorbesc despre fiecare text în parte, dar prefer să vă las să le descoperiți și să vă spun cum e întregul. În primul rând, e o carte ușor de citit. Dar nu mă refer la clișeicul „n-am putut-o lăsa din mână, se citește așa repede”. Nu. Întregul volum îți dă un sentiment de familiaritate, chiar dacă prima povestire e despre sirene și chiar dacă ielele nu sunt o legendă strict românească. Sunt teme și motive pe care le recunoști ușor, fac parte din mitologia ta, așa că e ușor să-ți cobori barierele și să lași poveștile să te învăluie, să le dai frâu liber să ți se plimbe prin minte. E ușor să citești.

Și, totodată, e periculos. Pentru că sunt povești care vorbesc despre lucruri dure, ascuțite, despre alegeri grele și despre decizii riscante, despre strâns din dinți și neprivit înapoi sau despre luptat cu toate puterile pentru a te întoarce. E despre a risca tot viitorul pentru acum și despre a risca acum pentru viitorul pe care ți-l dorești. E o carte care te face să te întrebi dacă ești unde ți-ai dorit să fii sau dacă ai lăsat să ajungi ceva ce nu mai recunoști. Și deși te face să privești adânc în tine, în locuri unde poate nu ai vrea să vezi, cumva îți dă și forța necesară să înfrunți ce ai ascuns acolo. Sau măcar curajul de a accepta că poți privi în cotloanele ființei tale. Și că îți poți scrie povestea pe care ți-ai dorit-o când erai mic și totul era posibil.

Nu e un volum perfect. Sunt cel puțin două povestiri care cred că ar fi trebuit incluse în alte volume, nu aici, deși Ana a povestit pe la lansări și prin interviuri de ce cuprinsul e acesta și nu altul. Sunt și povestiri care n-au un final fericit sau măcar unul clar, ci doar o insinuare a ceea ce ar putea urma. Sunt aspecte ale acestei cărți care poate n-o să vă placă. Dar, cumva, nu cred că e o carte care trebuie să vă placă. Sinuciderea ielelor e genul acela de volum care trebuie doar să vă facă să simțiți. „Ceva, orice, chiar și ceva groaznic”.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Herg Benet sau din librării online precum Libris.