Al nostru este cerul

Recenzie: Al nostru este cerul de Luke Allnutt

Am ezitat mult înainte să citesc această carte, pentru că știam că spune o poveste sfâșietoare. Ba mai mult, Andreea m-a sfătuit să n-o citesc în preajma sărbătorilor de iarnă (cum plănuisem inițial), tocmai pentru că e un roman prea trist. Așa că mi-am ridicat toate scuturile, mi-am pregătit armura sufletească și am citit Al nostru este cerul acum vreo trei luni. Și am decis atunci că nu pot scrie despre ea.

Dar m-am răzgândit între timp, pentru că mi se pare o carte despre care ar trebui să vorbim. E o carte care te face să te simți neputincios și vulnerabil și mi se pare că aceste sentimente sunt atât de profund umane, încât nu e corect să le ascund pe ale mele într-un cotlon de suflet.

Povestea:

Rob și Anna construiesc împreună o relație frumoasă. Depășesc pas cu pas obstacolele care li se ivesc în cale, se deschid unul în fața celuilalt și se susțin reciproc. Legătura lor evoluează și decid să aibă un copil împreună. Drumul lor nu e lipsit de încercări dificile, dar în final, în familia lor se naște Jack, un copil pe care amândoi îl adoră.

Însă Jack este diagnosticat cu cancer, moment în care viețile celor trei se schimbă iremediabil. Cum alege fiecare să facă față situației, ce se va întâmpla cu familia lor și cum își vor continua viețile ne va povesti Rob, naratorul acestei povești de viață.

Părerea mea:

Poți să citești cartea asta cu toate scuturile cât de sus vrei, tot te va atinge. E imposibil să nu te impresioneze, tocmai pentru că scoate la iveală cele mai mari frici ale oamenilor. Cu toții ne bazăm pe viitor, ne facem planuri și sperăm ca lucrurile să meargă într-un anume fel. La fel au făcut și Rob și Anna, dar viața lor s-a schimbat iremediabil în câteva clipe, într-un mod care n-a depins de ei și care nu se află deloc sub controlul lor. Chiar dacă nu sunt părinte, pot rezona cu senzația de neputință dată de ceva atât de incontrolabil și de definitiv.

Însă ceea ce m-a impresionat cu adevărat la carte, dincolo de povestea dură, sunt personajele. Rob este un om imperfect. Romanul debutează cu el îmbătându-se într-un bar și lasă să se înțeleagă că acesta e un obicei. Felul în care face față bolii fiului său nu e exemplar sau admirabil sau perfect. Face tot ce poate el mai bine, ceea ce nu e nici pe departe ceea ce ar trebui să facă. De pe postura mea privilegiată de cititor, mi-am permis să nu fiu de acord cu el în anumite privințe, dar nu l-am considerat un tată sau un soț rău. Da, greșește, uneori chiar iremediabil, dar nimeni nu e perfect, mai ales într-o asemenea situație disperată.

Aș putea să vorbesc și despre stil sau atmosferă, dar n-aș ști cum să fac asta fără să vă dezvălui prea multe detalii din carte. Nu mi se pare că suspansul o face mai interesantă, dar cred că felul în care aș alege eu să prezint anumite situații ar fi prea subiectiv și poate v-aș crea o serie de așteptări și de prejudecăți. Vă spun doar că e un roman cursiv, ușor de citit din punctul de vedere al scrierii și cu o atmosferă foarte umană: veselă atunci când lucrurile stau bine, serioasă în momentele dificile și absolut sfâșietoare atunci când viața devine dură.

Și totuși, de ce aș recomanda acest roman? Nu e nici pe departe în zona mea de interes literar, nu e nimic fantastic sau supranatural la această poveste. În plus, e o carte foarte tristă, ori viața reală e suficient de dureroasă și dacă nu citim despre poveștile groaznice ale altora. Dar eu cred că ar trebui, uneori, să încercăm să citim și astfel de volume, să experimentăm în acest mod controlat și părțile mai negre ale vieții. Nu ca să ne simțim norocoși pentru că n-am trecut prin asta, nici ca să ne reamintim cât de fragilă și efemeră e viața.

Ci pentru că dincolo de toate, e o carte despre speranță. E o poveste care îți reamintește că nu poți fii curajos dacă nu ești vulnerabil, că nu poți construi o relație dacă nu lași alți oameni să te cunoască și că uneori greșim chiar și atunci când încercăm să facem totul cât mai bine. Ba mai mult, în cele mai grele momente, e cel mai probabil să greșim în cele mai rele moduri, orbiți de sentimentele puternice prin care trecem. Al nostru este cerul e o carte despre ce înseamnă să fii om. Și de aceea, v-o recomand.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Herg Benet sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.