Adina Speteanu

Recenzie: Ultima privire (Dincolo de moarte #4)

coperta-dincolo-de-moarte-4-ultima-privire.jpg

Povestea:

După ce Andrei a devenit de negăsit, atât Natalia, cât și Garda încearcă să se împace cu dispariția lui. Dar Mynis și regulile Strygorrei nu le vor ușura cu nimic problema.

Însă plecarea lui Andrei are și efecte pozitive: Natalia se concentrează numai pe conducerea strigoilor, transformând cetatea acestora într-un loc mai bun. Dar chiar și așa, există destui care nu-și doresc un om la conducere, în frunte cu Renard, care face tot posibilul să-i submineze Alesei autoritatea.

Nici Dragoș și vampirii lui nu stau degeaba, deși nu se mai arată. Însă nici facțiunea lor nu e mai unită, vampirii luptând mai repede pentru niște idei decât pentru propria specie.

Alianțe șubrede sau neașteptate, răsturnări de situație și personaje noi, toate astea sunt elementele unui roman superb, care pur și simplu nu trebuie ratat!

Părerea mea:

Nu, această serie nu s-a încheiat. Știu că Adina a zis asta la lansare, știu că a scris asta pe prima pagină când a dat autografe. Dar eu refuz să cred asta. Nu vreau, nope, nici măcar puțin. Seria asta nu e gata, o să mai existe cărți în același univers. Pentru că nu se poate să nu mai calc prin Strygorra alături de Natalia, să nu mai plănuiesc apărarea strigoilor alături de Gardă, să nu mai aflu care e următoarea mișcare a lui Dragoș. Sunt în etapa de negare și aici am de gând să rămân până la volumul 5 (zise ea cu o voce de copil țâfnos care face botic).

Însă în timp ce aștept volumul următor, pot să povestesc puțin despre acest non-ultim-volum. În primul rând, nu vă apucați de el în metrou. Sau în vreo pauză de la școală/muncă. Apucați-vă de el seara, înainte de culcare, într-o seară de vineri sau de sâmbătă. Pentru că o să vă prindă. O să vă apuce de ambele mâini și o să vă arunce direct în mijlocul unei lumi din care nu vreți și oricum nu puteți să mai ieșiți până nu întoarceți ultima pagină.

Apucați-vă de ea dimineața în metrou și o să vă treziți pe la 11 noaptea că vine un paznic să vă anunțe că metroul nu poate intra în depou cu oameni în el. Apucați-vă de el într-o pauză a școală/facultate/serviciu și o să vă opriți când femeia de serviciu stinge lumina din sala unde sunteți ca să încuie și să plece acasă. Seara, înainte de culcare, în schimb, e ok. O să vă opriți a doua zi, pe la prânz sau, dacă sunteți mai obosit, o să vă adormiți împotriva voinței voastre și o să vă treziți după câteva ore ca să reluați.

Serios, eu mă aflu în ultima categorie, am tras de mine până la trei dimineața vineri, apoi m-am trezit pe la șapte sâmbătă și nici nu m-am dat jos din pat câteva ore bune, ci am continuat să citesc până am terminat. Apoi am mâncat ceva, ca să nu mă autodiger, totuși.

Ultima privire e un volum tumultuos, se întâmplă foarte multe lucruri, dar acțiunea nu e grăbită. Ai timp să urmărești totul, să-ți reamintești legăturile dintre personaje care nu mai erau atât de proaspete în memorie (sau poți să trișezi și să citești fișele personajelor din anexa de la final). În schimb, însă, o să treci printr-un carusel de emoții, mai ales dacă ești o fire mai empatică, deoarece dacă e ceva ce au în comun majoritatea personajelor, atunci acel lucru e faptul că niciunul nu e fericit.

Natalia e sfâșiată între datorie și dorința de liniște, Garda e sfâșiată între jurămintele făcute strigoilor și promisiunile făcute unul altuia, până și Dragoș e prins între ciocan și nicovală. Și sunt muuulte alte alegeri grele de făcut pentru toate personajele, dar nu vă spun mai multe ca să nu vă stric plăcerea de a le descoperi și a le simți pe toate, pentru că nu poți să nu te întrebi ce ai face tu în situația lor și răspunsul nu e niciodată simplu.

Totuși, acesta e și un volum al unor încheieri (nu de tot! E un non-ultim-volum, da?!?), așa că sunt multe momente în care unele personaje își găsesc liniștea, înțeleg că au ales corect sau greșit și își asumă consecințele acelor alegeri. Așa că sunt și momentele de calm sufletesc, mai ales spre finalul volumului. Totuși, nu o să găsiți răspunsuri la toate întrebările, nici rezolvări ale tuturor problemelor, nici măcar un final închis. Și că tot am menționat finalul, fără să vă dau niciun fel de spoiler, chiar nu cred că e genul de final pe care Adina o să-l lase personajelor ei (de fapt, ultima mea frază se poate citi mai simplu și „wishful thinking”).

Bun, serios vorbind, da, aș mai vrea un volum, nu vreau să se termine lucrurile acum. Însă motivul pentru care îmi doresc încă o „doză” este faptul că am iubit cartea, am iubit seria, am iubit personajele și îmi va fi foarte, foarte dor de ele. Însă indiferent dacă va fi o continuare a seriei Dincolo de moarte sau un volum cu totul și cu totul diferit, un lucru știu sigur: abia aștept următoarea carte a Adinei.


Recenzie: Îngeri de gheață (Dincolo de moarte #3)

Prima carte pe care îmi amintesc că am citit-o de plăcere și care m-a convins că romanele pot fi minunate a fost Harry Potter. Am așteptat bufnița care să mă anunțe că am fost acceptată la Hogwarts multe veri la rând (și încă sunt convinsă că s-a strecurat o greșeală pe undeva și că mi se datorează o baghetă, o mătură și niște scuze). Pe-atunci, eram sigură că a avea puteri magice e ceva minunat și că a descoperi lumea ascunsă de oamenii obișnuiți ar fi cea mai frumoasă aventură.

coperta-dincolo-de-moarte-3-ingeri-de-gheata.jpg

Acum, însă, de când m-am lăsat captivată de povestea Nataliei, încep să cred că a fi deosebit are și dezavantajele sale și că dacă există vreo lume ascunsă de noi, atunci s-ar putea ca aceasta să nu fie atât de minunată pe cât îmi imaginam cu ani în urmă.

Apropo de imaginație... v-ați gândit vreodată cum ar fi ca toată lumea să se prăbușească în jurul vostru? Fiecare lucru pe care îl considerați sigur, fiecare ancoră care vă ajută să vă păstrați sănătatea mintală și emoțională, fiecare aspect de care depindeați într-un fel sau altul, imaginați-vă cum ar fi dacă toate ar dispărea, unul după altul. Exact prin asta trece Natalia, care încet încet, pierde tot. Viitorul ei, prietenii ei, familia ei, totul se năruie și orice lucru de care s-ar putea agăța îi scapă printre degete. Să fii eroul unei lumi magice nu mai pare deloc minunat, credeți-mă.

Și în timp ce Natalia încearcă fără succes să-și păstreze echilibrul pe linia fină dintre cele două lumi în care trăiește, și celelalte personaje au parte de propriile obstacole pe care trebuie să le depășească.

În acest volum, aflăm mult mai multe despre majoritatea personajelor. Fiecare are un trecut interesant, astfel încât alegerea unui preferat devine din ce în ce mai grea, mai ales că accentul poveștii cade pe relațiile dintre ei, pe modul în care se influențează unii pe alții în bine sau în rău, pe felul în care interacțiunile dintre ei i-au făcut ceea ce sunt astăzi. În plus, apar și câteva personaje noi care deși răspund unor întrebări, ridică multe altele în loc.

Totuși, aflăm mai multe despre lumea nemuritorilor, despre abilitățile vampirilor și ale strigoilor, dar și despre trecut, despre detaliile din spatele poveștii care a definitivat ruptura dintre cele două rase. Multe aspecte interesante ies la suprafață, dar mai sunt suficiente secrete de aflat.

Ok, știu că sunt foarte foarte vagi lucrurile pe care le-am spus despre roman, dar chiar sunt foarte multe lucruri noi care ies la iveală și oricât de puțin m-aș lega de vreun detaliu, risc să dau un spoiler cât casa de mare și să stric farmecul lecturii. Tocmai de aceea am evita să fac un rezumat al cărții. Pur și simplu fiecare pagină completează puzzle-ul, dar și dezvăluie faptul că imaginea de ansamblu e mai mare și că mai sunt suficiente alte piese care trebuie descoperite și îmbinate.

Ceea ce pot să vă spun, totuși, e că vi se pregătește un mic moment romantic între două personaje la care nu știu câți dintre voi se așteaptă să fie împreună, însă vă garantez că cei mai surprinși nu veți fi voi, ci chiar personajele. Acestea fiind spuse, vă invit să citiți Îngeri de gheață ca să descoperiți toate detaliile pe care vi le-am ascuns. Vă garantez că la sfârșit, nu veți vrea decât să aveți și volumul următor în mână, pentru că nu veți vrea să părăsiți Strygorra!


Toamna lansărilor - Guest post

Săptămâna trecută a avut loc lansarea volumului al treilea al seriei Dincolo de moarte scrisă de Adina Speteanu. Deși eu nu am reușit să ajung, Leontina, o bloggeriță pe care o urmăresc cu drag, a participat și mi-a dat voie să preiau impresiile ei despre eveniment:

event-lansare-ingeri-de-gheata.jpg

Joi, pe 25 septembrie, am fost la lansarea cărții Îngeri de gheață a autoarei Adina Speteanu, care s-a desfășurat la ceainăria La un ceai, și tot am zis că voi scrie un articol despre asta, cum e practic prima lansare la care am fost. Am mai auzit-o pe autoare vorbind despre Crimă la timpul trecut, am avut noroc să zic așa și m-am aflat la fix la un Gaudeamus, parcă. Dar nu am fost niciodată la o lansare pentru că am vrut să fiu acolo.

Dar înainte de a ajunge la lansarea propriu-zisă, am avut parte de alte peripeții. Mai exact, cum eu sunt eu, iar eu și simțul orientării nu suntem chiar prieteni, nu se putea să ajung eu într-un loc pe care nu-l cunosc din prima. Am ajuns la polul opus, ca să zic așa, față de unde trebuia să ajung. În fine, după o conversație lungă la telefon cu tata, am ajuns. Din fericire chiar la limită. La momentul respectiv aveam o stare așa de proastă, că nu mă mai așteptam la nimic. Bine, mie nici nu-mi place să mă aflu într-un loc în care să nu cunosc pe nimeni, dar ăsta e un alt subiect.

Toată experiența a fost mult mai interesantă și plăcută decât mă așteptam. Am citit eu undeva că lansările editurii Tritonic sunt drăguțe, și chiar așa mi s-a și părut.

În afară de autoare, au mai vorbit în cadrul lansării editorii Bogdan Hrib și Eugen Lenghel, iar ceea ce au zis fiecare din ei chiar mi s-a părut interesant. Nu aș putea reproduce, dar s-a zis ceva și despre literatura pe care o studiem la limba și literatura română și cum profesorii de română nu cred că în țara asta mai există autori buni. Ceva pe linia asta a fost oricum. Mi se pare tristă chestia asta, dar asta e.

Adina Speteanu a povestit despre cum a ajuns să creeze povestea asta, cam de unde a pornit totul, și asta mi-a plăcut. Mereu îmi place să știu de unde anume a pornit o idee, o poveste, pentru că mi se pare că poate să înceapă de oriunde. Țin minte că a zis că primul personaj a fost Dragoș, și dintr-un anume motiv, lucrul ăsta mi se pare foarte interesant, că începutul e practic cu personajul negativ. Dragoș de altfel mie mi se pare un personaj destul de interesant în felul lui, așa nebun cum e. Totuși, e perseverent, cred că asta apreciez eu cel mai mult la el. E atât de hotărât în planul ăla al lui, încât nu cred că ar lăsa ceva să-i stea în cale. Dar să trec mai departe.

Și... nu mai știu ce să zic. Mi-a plăcut, sincer. Am schimbat câteva cuvinte și cu autoarea, mi s-a părut foarte drăguț. Atât că stau cam prost la pusul în cuvinte momentan. A, da, am cartea semnată :D M-am apucat să o citesc, nu am ajuns foarte departe, dar momentan îmi place :)

Articol scris de Leontina

Acum regret de două ori mai mult faptul că n-am putut ajunge, dar o să încerc să-mi iau o oarecare revanșă astăzi, participând la o altă lansare a editurii Tritonic. De data asta, e vorba despre lansarea simultană a două romane: Nume de cod: Arkon, un roman semnat de Anamaria Ionescu și Abis de Monica Ramirez, volumul 5 al seriei Alina Marinescu. Pe scurt, se anunță o lansare plină de adrenalină, despre care o să vă povestesc weekendul acesta. Și ca să vă conving să veniți, vă „ameninț” nu doar cu impresii de la lansare, dar și cu poze cu autografele autoarelor. Așa că dacă vreți să evitați gelozia beletristică, veniți astăzi de la 17:30 la Sala radio!


Lansare „Îngeri de gheață”

Peste exact o săptămână are loc lansarea bucureșteană a volumului 3 din seria Dincolo de moarte scrisă de Adina Speteanu. Mai exact, joi 25 septembrie, în grădina La un ceai, la ora 18:00, Adina o să vă povestească puțin despre carte și o să umple prima pagină a cărților voastre cu cuvinte minunate (nu sunt cea mai obiectivă persoană în această privință, dar chiar îmi plac dedicațiile ei)

coperta-dincolo-de-moarte-3-ingeri-de-gheata.jpg

Descriere:

"După ce a devenit conducătoarea strigoilor, toți au crezut că situația în Strygorra se va îmbunătăți. Dar Nataliei îi este greu să se vadă în fruntea unui popor pe care uneori nu îl poate înțelege, mai ales după ce a fost la un pas de moarte în temnița lui Dragoș.

Toate încercările ei de a-și proteja familia devin inutile, iar secretele pe care le ascunde de ceilalți strigoi încep să iasă la lumină. Deși luptă cu toate forțele pentru a face față greutăților, bătălia se transformă rapid într-un joc în care fiecare riscă totul sau nimic.

Spionul de care se temeau este mai aproape decât au crezut, punând viața membrilor Gărzii în pericol. Pentru a-i salva, Natalia face un pact cu persoana care îi poate răni în orice moment.

Într-un tărâm în care adevărul este cel mai păzit secret, ar putea relațiile de prietenie să dureze la nesfârșit?"

Găsiți un fragment din noul roman aici. Din păcate, eu sunt plecată din București pe 25 septembrie (și mă oftic enorm), așa că nu pot decât să sper că veți merge în număr cât mai mare, pentru că merită! De asemenea, poate vreunul dintre cei care participați aveți chef să scrieți un articol despre lansare și să mi-l trimiteți în cadrul campaniei Autor pentru o zi. Ce ziceți?