Acluofobia

Rezultatele concursului „Ascuns între cuvinte”

Vreau să încep prin a le mulțumi tuturor participanților la concurs. Nu mă așteptam la atât de mulți concurenți și nu mă așteptam să vă placă atât de mult ideea concursului. Mă așteptam, totuși, să vă placă volumele oferite ca premiu :))

Aseară, în jurul orei 1:00, am publicat toate comentariile voastre, așa că acum puteți vedea cu toții cât de multă lume a găsit răspunsul corect. Totuși, din păcate, a trebuit să descalific câteva persoane care au descoperit răspunsul corect, dar nu au lăsat adrese de e-mail și/sau metoda prin care urmăresc blogul. Prin urmare, în final au fost 50 de intrări valide, 48 pentru Îmblânzitorul apelor și 46 pentru Acluofobia.

Așadar, conform random.org:

Felicitări amândurora! Vă rog să-mi trimiteți un e-mail de pe adresa cu care v-ați înscris la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. Mesajul trebuie să conțină numele vostru, adresa de livrare și numărul de telefon. Aveți 3 zile la dispoziție (adică până pe 21 august, inclusiv).

Încă o dată, mulțumesc tuturor celor care s-au înscris și îi mulțumesc lui A.R. Deleanu, autorul celor două volume, pentru posibilitatea de a organiza acest concurs. Lectură plăcută câștigătorilor!


Concurs: Ascuns între cuvinte

De când a început vacanța și am reînceput să bloggăresc cu normă întreagă, v-am tot bătut la cap să citiți Acluofobia. Ei bine acum, cu sprijinul autorului, un cititor isteț și norocos va primi un exemplar din volumul de povestiri macabre! Mai mult, un al doilea cititor are șansa să câștige un exemplar din Îmblânzitorul apelor, romanul de debut al lui A.R. Deleanu.

Despre cele două cărți:

Îmblânzitorul apelor, roman

Îmblânzitorul apelor este povestea ultimelor săptămâni ale unei familii captive într-o casă luată de apele unui potop global – un roman existențialist despre începuturi și sfârșituri, iubire și moarte, om și ce poate fi dincolo de el.

Premiul Tiuk 2013 pentru debut / Nominalizat la premiul pentru roman de debut la Chambery, Franța, 2013 / Nominalizat la premiul Vladimir Colin 2014.

Puteți citi un fragment din roman aici și recenzia mea aici.

coperta-imblanzitorul-apelor-2.jpg

coperta-acluofobia-a-r-deleanu.jpg

Acluofobia. Zece povestiri macabre, colecție de povestiri

Un volum cu povestiri de un fantastic întunecat, zece incursiuni în cele mai tainice dimensiuni umane și inumane. Cartea a câștigat Premiul Vladimir Colin 2014 pentru cel mai bun volum de proză fantastică.

„Da, Acluofobia ar putea fi cea mai bună carte românească recentă, care poate să captiveze, să uimească şi să înspăimînte de-adevăratelea.”   — Observator cultural

Puteți citi un fragment din roman aici și recenzia mea aici.

 Concurs:

Pentru a participa la concurs, trebuie să rezolvați următoarea enigmă: mai jos am ales cinci citate din Îmblânzitorul apelor. Fiecare citat conține câte o piesă din puzzle și, puse cap la cap, ele vă vor ajuta să descoperiți titlul uneia dintre povestirile din Acluofobia. Dacă aveți nevoie de ajutor, găsiți mai jos și trei indicii care să vă ușureze treaba.

Iată citatele:

  1. "S-au întins pe covor şi îşi vorbeau. Cuvintele curgeau de pe buzele ei în paharul cu vin, el ridica paharul şi îi sorbea cuvintele. Cuvintele lui curgeau în pahar şi se odihneau pe buzele ei."

  2. "Cuvântul te face rege, dar nu-ţi dă un regat. Cuvântul îţi aduce singurătatea şi moartea, dar una croșetată în propoziţii, aşa cum vei vrea. Cum să te învăţ să vorbeşti, dacă nu ai ce numi? Cum să te las să sufli peste apă, să aduci moartea şi singurătatea în lumea noastră nouă? Nu, lasă, taci, e bine că taci. Să nu te temi. Lumea ta va arăta altfel, dar va fi a ta."

  3. "Recunosc că mă despart mai greu de scris, dar nu mai vreau, eu nu sunt scriitor, nu voi fi niciodată scriitor. Zicea cineva că dacă îţi este dat să fii scriitor – de parcă cineva dă, toţi iau, nu dă nimeni nimic – vei fi. Acum ce să zic, scriem de frică, ne apărăm. Mi-e frică de moarte şi credeam că dacă scriu, scap de ea. Dar nu-i aşa, murim cu toţii."

  4. "Uite, îţi spun: am pierdut manuscrisul. Simplu, uite aşa, mi-a căzut din mână şi l-au luat apele. Aş fi putut să mă aplec după el, dar nu am vrut. L-am lăsat să curgă pe stradă în jos. Curgea frumos, cu coperta în sus, ca un peşte mort."

  5. "Mirosul de apă, un miros fără margine, îi mângâia plămânii şi aducea cu el duhoarea lumii stinse sub greutatea valurilor şi a tuturor vieţilor aruncate peste suprafaţa apei, precum cuvântul la început. Mirosea a tot, a animal, a dimineţi înfăşurate în cafea şi a seri cu damf de vin, a piele de bebeluş moale la ceafă şi a ceară şi a molii plimbându-se pe costume, a coşciuge, a iubire în grădină, sub duzi şi meri şi peri şi nuci şi a ură în scara blocului, mânjită pe cuţit şi pe mâini, a mamă, a tată, a fraţi şi a surori, mirosea a tot ce era îngropat şi a tot ce era dezgropat, a tot ce trăise şi a tot ce murise, a aer şi apă şi foc şi pământ [...]"

Și acestea sunt indiciile:

[Arată indiciul 1]

[Arată indiciul 2]

[Arată indiciul 3]

Dacă ați găsit răspunsul, lăsați un comentariu la această postare în care să preciați:

  • o adresă de e-mail validă;

  • o metodă prin care urmăriți blogul (e-mail/GFC/Facebook/Twitter/Google+/Bloglovin');

  • titlul povestirii din Acluofobia pe care l-ați descoperit;

  • opțional: dați share concursului și lăsați-mi link-ul.

Dacă aveți deja unul dintre cele două volume, menționați în comentariu cartea pe care o doriți :)

Am activat moderarea comentariilor, așa că răspunsurile corecte vor apărea după terminarea concursului. Dacă răspundeți greșit, vă voi aproba comentariul, cu mențiunea că răspunsul nu e cel căutat, astfel încât să puteți încerca din nou. De asemenea, dacă nu reușiți să găsiți răspunsul, puteți cere încă un indiciu.

Concursul se desfășoară până pe 17 august 2014, ora 23:59, rezultatele urmând să fie afișate a doua zi, pe blog. Succes tuturor și distracție plăcută!


Leapșa: Social Media Book Tag

Am primit această leapșa de la Leontina, căreia îi mulțumesc. Ideea tag-ului este ca pentru fiecare rețea de socializare să alegem o carte care i s-ar potrivi.

Se pot folosi și poze din arhiva personală (sau deloc), și cum eu și aparatul meu foto suntem în mijlocul unei „mici” dispute, voi umple articolul doar cu text :(

Twitter: Cea mai scurtă carte dintre preferatele tale.

CPSF#11. Nu e tocmai o carte, dar conține una dintre cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit: Expirație de Ted Chiang. Mulțumită acestei povestiri am ajuns să-mi cumpăr volumul Împărțirea la zero, pentru că e scrisă de același autor (și dacă ziua ar avea 48 de ore și n-aș avea nevoie să dorm, aș fi și citit-o până acum).

Facebook: O carte pe care toată lumea te-a presat să o citești.

Sub aceeași stea de John Green. Nu m-a presat nimeni în adevăratul sens al cuvântului, dar am citit atâtea laude adresate cărții încât am simțit că voi rata ceva dacă n-o voi citi.

Tumblr: O carte pe care ai citit-o înainte să fie cool.

Asta e simplu: Urzeala Tronurilor, de George RR Martin. Nu era tocmai „uncool” când am citit-o eu, dar serialul nu era nici măcar în producție, deci fenomenul Game of Thrones era mult, mult mai mic față de ce e acum.

Myspace: O carte despre care nu îți amintești dacă ți-a plăcut sau nu.

Pulbere de stele de Neil Gaiman. Am văzut filmul înainte să citesc romanul (maaaare greșeală în cazul de față) și deși mi-a plăcut atmosfera de basm din carte, povestea nu era cum mă așteptam eu să fie. Știu că pe moment nu mi-a plăcut pentru că voiam să fie ca în film, dar acum dacă mă gândesc, n-aș ști să spun dacă povestea așa cum era ea mi-a plăcut sau nu...

Instagram: O carte care a fost atât de frumoasă încât a trebuit să îi faci o fotografie.

Um... nu cred că am făcut vreodată vreo poză unei cărți pentru că mi s-a părut frumoasă (fie ca aspect, fie din punct de vedere al conținutului), dar cred că una dintre cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut în ultimul timp este cea de la Furtună pe Windhaven.

You Tube: O carte care ți-ai dori să devină film.

Fahrenheit 451. Dacă i s-ar face o ecranizare ca lumea, cred că ar fi exact ce are nevoie societatea de acum să vadă, ca să înțeleagă că se îndreaptă într-o direcție nu tocmai bună.

Goodreads: O carte pe care o recomanzi tuturor.

Acluofobia de A. R. Deleanu. O s-o recomand prin toate mijloacele pe care le am până când o s-o citească toată lumea. 


Sper că v-a plăcut. Eu m-am distrat făcând aceste asocieri și mi-a plăcut mult ideea genială a jocului. Știu că unii dintre voi deja au răspuns acestei lepșe, așa că o dau mai departe blogurilor: Addicted to books, Boooks and Stuff, Boundless Daydreamer, Cărți și ciocolată, Cory's Bookfrenzy, Goldypedia, Fantasy Books, Lumea imaginară, Răzvan's bookshelf, Smile now...die later și, desigur, oricui o mai dorește pentru că nu sunt sigură că n-am omis vreun blog pe care îmi face plăcere să-l urmăresc.


De citit: Acluofobia. Gratis

Acum câțiva ani, dacă îmi plăcea o carte, o recomandam tuturor. Eram sigură că dacă îmi plăcuse mie, trebuie să placă oricui. Între timp, am început să primesc și reacții negative la cărți pe care le iubeam și am început să fiu mai atentă, să recomand după gusturile persoanei în cauză, să încerc să găsesc o cale de mijloc între ceea ce mi-a plăcut mie și ceea ce are șanse să-i placă și lui/ei.

coperta-acluofobia-a-r-deleanu.jpg

Însă există și excepții. Există cărți care crezi că n-o să-ți placă și ți se strecoară pe sub piele. Cărți pe care nu numai că nu le uiți, dar pe care simți că trebuie să le citească toată lumea. Cărți care știi că, după primele pagini, vor reuși să dărâme pereții prejudecăților altora la fel cum i-au dărâmat pe ai tăi.

Asta vreau să vă recomand astăzi, o carte care și-a făcut loc în casa mea printr-o serie de întâmplări, dar care acum stă la loc de cinste: Acluofobia.

Căutându-mi cuvintele ca să descriu ce e atât de captivant la acest volum de povestiri, am recitit recenzia pe care i-am scris-o. Nici atunci n-am reușit să definesc exact senzația pe care mi-a dat-o cartea, dar concluzia pe care am tras-o la finalul articolului este exact ceea ce vreau să spun acum: cartea asta trebuie citită. Poate nu o să vă placă (deși mă îndoiesc), e în regulă, e dreptul vostru, dar a citi acest volum e o experiență în sine, una pe care cred sincer că niciun cititor nu are voie să o rateze. Indiferent de gusturi.

Și acum, ajungând la partea a doua a titlului acestui articol, azi aveți ocazia s-o citiți gratuit. Deci nu vă cer să dați niște bani doar pentru că eu spun că acest volum o să vi se pară cel puțin fascinant. Chiar este, dar poate nu mă credeți. Așa că o să vă explic cum puteți s-o obțineți gratuit, pentru că dacă nu vă constă nimic, de ce să nu încercați?

oferta-acluofobia-gratis.JPG

Deși nu sunt fana librăriei elefant.ro, nu pot să neg că la capitolul e-books sunt nr 1 în România. Așa că și eu apelez la ei atunci când am nevoie. Și astăzi, ei sunt cei care oferă acest volum absolut gratuit. Nu vă trebuie decât un cont pe site-ul lor, apoi mergeți aici, vă luați cuponul, puneți cartea în coș, introduceți codul obținut în câmpul pentru cupoane înainte de a finaliza comanda, urmați instrucțiunile de aici... și e a voastră.

Eu aveam cartea în format paperback, dar am profitat de ofertă și mi-am luat-o și e-book, ca s-o pot avea după mine peste tot și, când o recomand cuiva, să pot să-i bag sub nas un fragment ca să vadă cât e de faină. Pentru că la fel cum unii eroi negativi din filme plănuiesc să cucerească lumea, planul meu e ca toți cititorii pe care îi cunosc să citească Acluofobia.

Sunteți încă aici? Come on, mergeți și descărcați-vă cartea și treceți la citit!


Recenzie: Acluofobia de A.R. Deleanu

Saptamana trecuta, va impartaseam un citat din Acluofobia si va spuneam ca exista oameni care reusesc sa scrie in asa fel incat cuvintele lor ti se tatueaza in minte. Intre timp, am terminat de citit volumul de povestiri si mi-am dat seama cat de greu ne e noua, celor neinzestrati cu un asemenea talent sa scriem ceva atat de simplu precum propria parere despre o carte...

Pur si simplu stateam si ma uitam la frazele pe care le insiram si mi se pareau atat de banale, desi le voiam extraordinare ca sa poata exprima macar un sfert din senzatia unica si fascinanta pe care am avut-o tot timpul cat am citit acest volum... Tot banale mi se par si acum, dar sper sa va conving chiar si asa ca aceasta carte are acel ceva special care te face sa nu o uiti si sa o recomanzi oricui oricand, indiferent de gusturi.

Povestile:

Volumul subintitulat Zece povestiri macabre chiar asta contine: zece povestiri destul de diferite intre ele, care au insa in comun faptul ca niciuna nu te va face sa te simti in largul tau; majoritatea vor pleca de la niste situatii destul de obisnuite, pe care le simti familiare, insa care in scurt timp te vor purta intr-o lume pe care nu o intelegi, ale carei legi iti scapa si care iti e complet straina. Insa nu poti sa te opresti din a patrunde mai adanc si mai adanc.

Chiar si povestile care se desfasoara de la inceput intr-un peisaj nefamiliar te fac sa crezi ca stii despre ce e vorba, ca intelegi totusi regulile acelei societati, ca poti vedea incotro se indreapta povestea... dar chiar daca reusesti sa banuiesti deznodamantul, nu ghicesti decat o mica parte din el, restul avand darul sa te zdruncine din radacini.

Parerea mea:

Voi cum definiti teroarea? Groaza, frica, teama, spuneti-i cum vreti... Eu tocmai le-am cautat definitiile in dictionar, pentru ca de cateva zile am senzatia ca intelesul lor imi scapa, ca definitiile mele erau gresite. Gredeam ca daca vrei sa sperii pe cineva, e de-ajuns sa faci "bau", sa-l surprinzi intr-un mod brusc si neplacut. Pentru mine, frica era un sentiment intens si de scurta durata.

Ceea ce n-as fi ghicit niciodata e ca frica poate fi ceva care se strecoara incet in mintea si mai ales in sufletul tau, ca nu e ceva care face "bau", nu e ceva infriosator care sa te tina treaz noaptea, ca e de-ajuns sa fii facut sa nu te simti in largul tau si sa nu-ti dai seama cand s-a intamplat. N-as fi banuit ca niste lucruri atat de simple precum cuvintele, niste mazgaleli pe o foaie, pot ajunge atat de adanc in interorul tau incat sa te schimbe fara sa-ti dai seama.

As vrea sa spun ca Acluofobia are exact acest efect, dar adevarul e ca e greu de definit felul in care te face sa simti si sa te simti. E ca si cum citind, cuvintele se scurg de pe foaie, iti intra pe sub piele, ti se infiltreaza in sange si desi tu crezi ca ajung in minte si se opresc acolo, ele ajung mult, mult mai in profunzime. Si e atat de greu sa spui ca iubesti cartea asta pentru ca nu te face sa te simti bine, nu te relaxeaza, nu-ti pune un zambet pe fata, ba din contra, iti strecoara in minte niste scene peste care nu poti sa treci, pe care nu poti sa le uiti.

Citisem la un moment dat pe internet ca e interesant cum dupa ce citesti o carte, ea pare mai mare, mai umflata, ca si cum o parte din tine a ramas in ea. Ceea ce nu scria acolo e ca uneori, o parte dintr-o carte ramane in tine. Da, e greu sa spui ca iubesti cartea asta, dar e si mai greu sa spui ca n-o iubesti, ca nu te fascineaza faptul ca un om a reusit sa intre in mintea si in sufletul tau folosind doar cuvinte.

Si nu e vorba doar despre faptul ca povestile iti par vii, mi s-a intamplat de nenumarate ori sa ma simt atat de aproape de o poveste sau de un personaj incat sa simt ca am luat si eu parte la actiunea povestii, ca m-am bucurat si am suferit alaturi de el sau ea. Dar era diferit, pentru ca nu am avut niciodata senzatia ca mi se intampla mie ceva. Totul se intampla in exteriorul meu si chiar daca simtisem ca "am fost acolo" sau ca "am simtit ce simteau ei", totul se petrecea ca si cum intre mine si poveste era un geam, o sticla, o suprafata despartitoare.

Citind Acluofobia, totul pare sa se intample in interiorul tau si exact asta te face sa nu te simti in largul tau. Nici macar nu-ti dai seama ce se petrece cu tine pana cand nu e prea tarziu.

Imi amintesc ca dupa prima povestire, n-am gandit decat un banal "hm... interesant", am inchis cartea si mi-am vazut de viata mea. Sau asta am crezut pentru ca exact cum spuneam mai sus, imaginile raman inauntrul tau si cateva minute mai tarziu, iti dai seama ca nu te-ai gandit la altceva, ca de fapt esti inca prizonier in lumea povestii si ca ai nevoie de un efort constient sa revii la realitate, ca trebuie sa-ti tii mereu gandurile in frau pentru ca revin singure la poveste, care acum se desfasoara iar si iar in interiorul tau.

Si o citesti pe urmatoarea si pe urmatoarea si iti dai seama ca se intampla ceva cu tine dar nu vrei sa te opresti pentru ca efectul e incredibil si fascinant, pentru ca n-ai mai simtit niciodata asa ceva. De obicei, incerc sa ma feresc de concluziile absolute pentru ca nu cred ca am citit destul cat sa pot afirma cu siguranta anumite lucruri. Dar de data asta pot sa ma avant fara frica si sa declar sus si tare ca indiferent ce ati fi citit pana acum, n-ati mai simtit niciodata ceea ce veti simti citind Acluofobia.

Tocmai de aceea, daca sunteti in Bucuresti, treceti maine la ora 17:30 pe la standul editurii Herg Bennet pentru lansarea volumului, ca sa-l puteti intalni pe cel care a avut maiestria necesara ca sa scrie o carte care are un asemenea impact asupra cititorilor. Daca nu puteti ajunge, atunci cautati cartea in librarii, in biblioteci, la prieteni... Oriunde, dar gasiti-o si cititi-o pentru ca merita!