A.R. Deleanu

Rezultatele concursului „Ascuns între cuvinte”

Vreau să încep prin a le mulțumi tuturor participanților la concurs. Nu mă așteptam la atât de mulți concurenți și nu mă așteptam să vă placă atât de mult ideea concursului. Mă așteptam, totuși, să vă placă volumele oferite ca premiu :))

Aseară, în jurul orei 1:00, am publicat toate comentariile voastre, așa că acum puteți vedea cu toții cât de multă lume a găsit răspunsul corect. Totuși, din păcate, a trebuit să descalific câteva persoane care au descoperit răspunsul corect, dar nu au lăsat adrese de e-mail și/sau metoda prin care urmăresc blogul. Totuși, în final au fost 50 de intrări valide, 48 pentru Îmblânzitorul apelor și 46 pentru Acluofobia.

Așadar, conform random.org, Îmblânzitorul apelor merge la Cătălina Mironescu, iar Acluofobia va ajunge la Alexandru Baban. Felicitări amândurora! Vă rog să-mi trimiteți un e-mail de pe adresa cu care v-ați înscris. E-mail-ul trebuie trimis la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com și trebuie să conțină numele vostru, adresa și numărul de telefon. Aveți 3 zile la dispoziție (adică până pe 20, inclusiv). Încă o dată, mulțumesc tuturor celor care s-au înscris și îi mulțumesc lui A.R. Deleanu, autorul celor 2 volume, pentru posibilitatea de a organiza acest concurs. Lectură plăcută câștigătorilor!


Concurs: Ascuns între cuvinte

De când a început vacanța și am reînceput să bloggăresc cu normă întreagă, v-am tot bătut la cap să citiți Acluofobia. Ei bine acum, cu sprijinul autorului, doi cititori isteți și norocoși vor primi un exemplar din volumul de povestiri macabre sau un exemplar din Îmblânzitorul apelor, romanul de debut al lui A.R. Deleanu, pe care îl găsiți pe facebook pe pagina lui sau în grupul dedicat cărților lui.

Despre cele două cărți:

Îmblânzitorul apelor, roman (Casa de Pariuri Literare, 2012; Herg Benet, 2014).

Un roman existențialist despre o casă luată de potop și drama familiei din ea. Carte distinsă cu premiul revistei Tiuk! pentru cel mai bun debut (2013) și nominalizată la Premiile Vladimir Colin 2014 pentru cel mai bun text de frontieră.

„Îmblânzitorul apelor este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă – și, deci, unică – poveste de dragoste.”  — Observator cultural

Puteți citi un fragment din roman aici și recenzia mea aici.

 

Acluofobia. Zece povestiri macabre, colecție de povestiri (Herg Benet, 2013).

Un volum cu povestiri de un fantastic întunecat, zece incursiuni în cele mai tainice dimensiuni umane și inumane. Cartea a câștigat Premiul Vladimir Colin 2014 pentru cel mai bun volum de proză fantastică.

„Da, Acluofobia ar putea fi cea mai bună carte românească recentă, care poate să captiveze, să uimească şi să înspăimînte de-adevăratelea.”   — Observator cultural

Puteți citi un fragment din roman aici și recenzia mea aici.

 

Pentru a participa la concurs, trebuie să rezolvați următoarea enigmă: mai jos am ales 5 citate din Îmblânzitorul apelor. Fiecare citat conține câte o piesă din puzzle și, puse cap la cap, ele vă vor ajuta să descoperiți titlul uneia dintre povestirile din Acluofobia. Dacă aveți nevoie de ajutor, după citate găsiți 3 indicii care să vă ușureze treaba.

Iată citatele:

"S-au întins pe covor şi îşi vorbeau. Cuvintele curgeau de pe buzele ei în paharul cu vin, el ridica paharul şi îi sorbea cuvintele. Cuvintele lui curgeau în pahar şi se odihneau pe buzele ei."

"Cuvântul te face rege, dar nu-ţi dă un regat. Cuvântul îţi aduce singurătatea şi moartea, dar una croşetată în propoziţii, aşa cum vei vrea. Cum să te învăţ să vorbeşti, dacă nu ai ce numi? Cum să te las să sufli peste apă, să aduci moartea şi singurătatea în lumea noastră nouă? Nu, lasă, taci, e bine că taci. Să nu te temi. Lumea ta va arăta altfel, dar va fi a ta."

"Recunosc că mă despart mai greu de scris, dar nu mai vreau, eu nu sunt scriitor, nu voi fi niciodată scriitor. Zicea cineva că dacă îţi este dat să fii scriitor – de parcă cineva dă, toţi iau, nu dă nimeni nimic – vei fi. Acum ce să zic, scriem de frică, ne apărăm. Mi-e frică de moarte şi credeam că dacă scriu, scap de ea. Dar nu-i aşa, murim cu toţii."

"Uite, îţi spun: am pierdut manuscrisul. Simplu, uite aşa, mi-a căzut din mână şi l-au luat apele. Aş fi putut să mă aplec după el, dar nu am vrut. L-am lăsat să curgă pe stradă în jos. Curgea frumos, cu coperta în sus, ca un peşte mort."

"Mirosul de apă, un miros fără margine, îi mângâia plămânii şi aducea cu el duhoarea lumii stinse sub greutatea valurilor şi a tuturor vieţilor aruncate peste suprafaţa apei, precum cuvântul la început. Mirosea a tot, a animal, a dimineţi înfăşurate în cafea şi a seri cu damf de vin, a piele de bebeluş moale la ceafă şi a ceară şi a molii plimbându-se pe costume, a coşciuge, a iubire în grădină, sub duzi şi meri şi peri şi nuci şi a ură în scara blocului, mânjită pe cuţit şi pe mâini, a mamă, a tată, a fraţi şi a surori, mirosea a tot ce era îngropat şi a tot ce era dezgropat, a tot ce trăise şi a tot ce murise, a aer şi apă şi foc şi pământ [...]"

© A.R. Deleanu - Îmblânzitorul apelor - Editura Herg Benet

Și acestea sunt indiciile:

[Arată indiciul 1]

[Arată indiciul 2]

[Arată indiciul 3]

Dacă ați găsit răspunsul, lăsați un comentariu la această postare în care să preciați:

  • o adresă de e-mail validă;
  • o metodă prin care urmăriți blogul (e-mail/GFC/Facebook/Twitter/Google+/Bloglovin');
  • titlul povestirii din Acluofobia pe care l-ați descoperit;
  • opțional: dați share concursului și lăsați-mi link-ul.

Dacă aveți deja unul dintre cele două volume, menționați în comentariu cartea pe care o doriți :)

Am activat moderarea comentariilor, așa că răspunsurile corecte vor apărea după terminarea concursului. Dacă răspundeți greșit, vă voi aproba comentariul, cu mențiunea că răspunsul nu e cel căutat, astfel încât să puteți încerca din nou. De asemenea, dacă nu reușiți să găsiți răspunsul, puteți cere încă un indiciu.

Concursul se desfășoară până pe 17 august 2014, ora 23:59, rezultatele urmând să fie afișate a doua zi, pe blog. Succes tuturor și distracție plăcută!


Cuvinte... care te lasă fără cuvinte

Prima dată când am vorbit despre Acluofobia pe blog, eram pe la începutul cărții, o citeam în metrou și am dat de un fragment care fusese pus în cuvinte într-un mod atât de adevărat și de puternic încât, pe lângă faptul că nu mi l-am scos din cap toată ziua, m-a și făcut să mă gândesc la atâtea chestii încât am simțit nevoia să scriu despre asta ca să nu-mi explodeze capul de la furtuna de gânduri.

Habar n-aveam la vremea respectivă că acum, la mai puțin de un an distanță, urma să fiu definitiv și irevocabil vrăjită de acel volum, urma să-i trâmbițez laude prin toate lepșele de pe blog și cu orice ocazie in real life, urma să fie mica mea plăcere (mică din punct de vedere al dimensiunii cărții, nu al dimensiunii plăcerii) la care să revin oricând aveam chef să ies dintr-ale mele și, mai ales, că urma să mă poticnesc în cuvinte de fiecare dată când încercam să explic cât de faină e cartea asta. Pur și simplu nu e ceva ce se poate explica, pot doar să vă spun să citiți cartea și să vă trageți propriile concluzii.

Tot acum, la mai puțin de un an distanță, ni s-a promis că la toamnă vom avea un nou volum de bizaroproze și pentru că marea „tizăreală” a început, a apărut și primul fragment:

"[...] Cei Bătrâni nu s-au mai întors. Îi aștept aici, în măruntaiele lor, în măruntaiele mele, atârnând de tavan într-un colț. Din mine se scurge creatura pe care am crescut-o tot timpul acesta în pântecele meu. Atârnă într-un sac translucid, străbătut de venele mele prin care mă preling îmbrățișându-mi copilul. E greu, dar e al meu. Sunt eu. Privesc încăperea din toate părțile, ochii-mi clipesc din fiecare por, din fiecare spor. Bătrâna și copilul, pisicile și capul bătrânului sunt și ele acum, parte din ei, parte din mine. Pe coridoare zgomotele cresc, pașii se înmulțesc. Pot simți omul, îl miros mai bine, sporii mei se strecoară pe sub ușă și plutesc spre ei. Știu că vor veni. Le simt neliniștea prin pereții pe care i-am pătruns cu rădăcinile mele, le simt frica prin aerul pe care îl inspir prin pori, îi aud. Se adună în fața ușii mele, cu mic, cu mare, omul. Încă ezită. Nu mă tem. Nu mă mai tem de nimic. [...]"

  © A.R Deleanu - Bizaroproze - Editura Herg Benet

Mind. Fucked. Atât.


De citit: Acluofobia. Gratis

Acum câțiva ani, când îmi plăcea o carte, o recomandam tuturor, sigură că dacă îmi plăcuse mie, trebuie să placă oricui. Între timp, am început să primesc și reacții negative la cărți pe care le iubeam și am început să fiu mai atentă, să recomand după gusturile persoanei în cauză, să încerc să găsesc o cale de mijloc între ceea ce mi-a plăcut mie și ceea ce are șanse să-i placă și lui/ei.

Însă există și excepții. Există cărți care crezi că n-o să-ți placă și ți se strecoară pe sub piele. Cărți pe care nu numai că nu le uiți, dar pe care simți că trebuie să le citească toată lumea. Cărți care știi că, după primele pagini, vor reuși să dărâme pereții prejudecăților altora la fel cum i-au dărâmat pe ai tăi. Asta vreau să vă recomand astăzi, o carte care și-a făcut loc în casa mea printr-o serie de întâmplări, dar de fiecare dată când o văd pe raft, mulțumesc oricărei forțe (fie ea Divinitate sau doar Noroc) care mi-a adus această carte în bibliotecă.

Căutându-mi cuvintele ca să descriu ce e atât de captivant la acest volum de povestiri, am recitit recenzia pe care i-am scris-o. Nici atunci n-am reușit să definesc exact senzația, dar concluzia pe care am tras-o atunci este exact ceea ce vreau să spun acum: cartea asta trebuie citită. Poate să nu vă placă (deși mă îndoiesc), e în regulă, e dreptul vostru, dar a citi acest volum e o experiență în sine, una pe care cred sincer că niciun cititor nu are voie să o rateze. Indiferent de gusturi.

Și acum, ajungând la partea a doua a titlului acestui articol, azi aveți ocazia s-o citiți gratuit. Deci nu vă cer să dați niște bani doar pentru că eu spun că o să vi se pară cel puțin fascinant. Chiar este, dar poate nu mă credeți. Așa că o să vă explic cum puteți s-o obțineți gratuit, pentru că dacă nu vă constă nimic, de ce să nu încercați?

Deși nu sunt fana librăriei elefant.ro, nu pot să neg că la capitolul e-book-uri sunt nr 1 în România. Așa că și eu apelez la ei atunci când am nevoie. Și astăzi, ei sunt cei care oferă acest volum absolut gratuit. Nu vă trebuie decât un cont, apoi mergeți aici, vă luați cuponul, puneți cartea în coș, introduceți codul obținut în câmpul pentru cupoane înainte de a finaliza comanda, urmați instrucțiunile de aici... și e a voastră.

Eu o aveam în format paperback, dar am profitat de ofertă și mi-am luat-o și e-book, ca s-o pot avea după mine peste tot și, când o recomand cuiva, să pot să-i bag sub nas un fragment ca să vadă cât e de faină. Pentru că la fel cum unii eroi negativi din filme plănuiesc să cucerească lumea, planul meu e ca toți cititorii pe care îi cunosc să citească Acluofobia.

Sunteți încă aici? Come on, mergeți și descărcați-vă cartea și treceți la citit!


Lecturi underground

V-a fost dor de mine? Sper că da, pentru că și mie mi-a fost dor de voi, de blog, de citit... Șiiii acum aș putea începe să mă plâng de lipsa de timp, de cantitatea de chestii nașpa pe care chiar și la facultate trebuie să le fac/învăț cu unicul scop de a trece la respectiva materie, pentru că nu mi se pare că o să mă ajute decât poate prin faptul că îmi dezvoltă abilitatea de a înghiți chestii care nu îmi plac, daaaaar până la urmă există și destule chestii care îmi plac, care mă provoacă să-mi depășesc limitele și care mă fac să stau ore bune lucrând, așa că la sfarșitul zilei, simt că am făcut nu doar ceva util, dar și plăcut și interesant. Așa că deși nu mai am nici un sfert din timpul pentru lectură pe care îl aveam anul trecut, nu regret nimic :)

Totuși, după părerea mea ceea ce diferențiaza oamenii de animale este dorința de mai bine (și, desigur, capacitatea de a ne imagina acel „mai bine” și pașii necesari ca să ajungem acolo), așa că nu pot spune că nu aș vrea să am mai mult timp pentru cărți. Și pentru că de când a început semestrul al doilea nu am reușit să găsesc acest timp (spre exemplu, v-am anunțat sâmbătă pe facebook despre un eveniment fain la care voiam să merg, dar o temă pe care o credeam simplă s-a prelungit mult mai mult decât sperasem, așa că n-am mai reușit să ajung), m-am hotărât să mi-l fac singură. Așadar, miercuri seară mi-am luat liber de la facultate și am mers în subsol în Club A, unde am participat la PoetikA & ProzA, un eveniment tip lectură publică, la care s-a adăugat și lansarea romanului Ultimul avanpost de Lavinia Călina.

Pe lângă lansare, la care voiam să particip pentru că am auzit despre roman și eram curioasă cum arată o distopie scrisă de o româncă (știți că am eu obsesia mea cu autorii români contemporani care sunt geniali și comparabili cu cei din străinătate), voiam să merg să-l ascult pe A.R. Deleanu citind, pentru că speram eu că o să citească din romanul la care lucrează (ceea ce am înțeles că a făcut sâmbătă, când eu încercam să deslușesc tainele intregralelor din legile electromagnetismului), însă ne-a citit în schimb o povestire despre care auzisem, dar n-o citisem, Sânul, și una dintre cele zece povestiri macabre din Acluofobia, Max Li.

Dacă până acum vă bătem la cap să mergeți la lansări de carte, pentru că e o atmosferă pentru care cuvintele nu sunt de ajuns, acum o să am o nouă fixație, și anume lecturile publice. Citisem Max Li, ba chiar de două ori, pentru că trece de la real la anormal atât de lin și finalul e atât de neașteptat încât am simțit nevoia s-o mai citesc o dată, știind unde se îndreaptă. Ascultandu-l pe Deleanu citind a fost o experiență complet diferită față de celelalte doua lecturi ale mele, a fost în același timp ceva cunoscut și ceva nou, a fost o redescoperire a textului. Cât despre Sânul, am s-o caut cât de curând și am s-o citesc la rândul meu, ca să pot compara experiențele, deși încep să cred că nimic nu se compară cu a asculta un autor citindu-și opera. Acum tot ce sper e să am norocul să pot fi de față dacă va citi vreodată Scrum, pentru că e povestirea mea preferată :)

În afară de A.R. Deleanu, au mai citit și Ana Mănescu, Cristina Nemerovschi, Dan Suhai, Cristi Giambașu, Cătălin Marin, Radu Ianovi și, desigur, Lavinia Călina (despre lansare și romanul ei o să vă povestesc separat, probabil în weekend, ca să mă ambiționez să-mi găsesc timp să scriu mai des). Am ascultat câteva texte care mi-au plăcut și unele care nu m-au impresionat, o serie de poezii cu care am reușit să rezonez și unele al căror sens mi-a scăpat. Oricum, nu regret că am mers, mai ales că m-am întors acasă cu o carte nouă (pe care naiba știe când o să găsesc timp s-o citesc) și cu câteva nume de scriitori pe care vreau să-i citesc.

Singurul meu regret legat de eveniment a fost faptul că am avut senzația că mi-am ieșit din mână la capitolul „băgare în seamă” pentru că am jucat rolul spectatorului pasiv, doar am stat și ascultat. Pur și simplu mi se golise creierul de orice fraza demnă de rostit. Normal, imediat ce am ajuns acasa m-am gândit la cel puțin o duzină de chestii pe care aș fi vrut să le spun. Din fericire, există mereu și o dată viitoare :)

Așadar, dacă sunteți din București, am înțeles că PoetikA & ProzA se desfășoară săptămânal (mai puțin săptămâna viitoare), așa că daca vreți să experimentați pe propia piele atmosfera unei lecturi publice, atunci evenimentul acesta e pentru voi. Ca să fiți la curent cu toate întâlnirile, stați cu ochii pe pagina de facebook a celor de la editura Herg Bennet.