Recenzie: Poarta obeliscului (Pământul sfărâmat #2)

Singurul mod în care cred că aș putea transmite cu adevărat ceva despre Poarta obeliscului e printr-un sfat: nu citiți acest roman în aer liber. Pentru că o să vă lase literalmente cu gura căscată cam la fiecare două pagini și încă mai bâzâie insecte pe-afară, ceea ce ar putea fi neplăcut.

Povestea:

Essun a decis să rămână temporar - spune ea - în Castrima, unde reîntâlnește un personaj din trecutul ei, care are încă destule secrete pe care trebuie să i le împărtășească. Ocazie cu care ies la iveală și noi detalii despre mâncătorii de piatră și rolul lor în mersul lumii.

De asemenea, Nassun a supraviețuit până acum și, alături de tatăl ei, ajunge într-un loc unde orogenii sunt ajutați să-și stăpânească puterile, dar altfel decât îi instruia Epicentrul. Totul e datorat unui alt supraviețuitor miraculos care face parte din trecutul lui Essun.

Însă degeaba sunt cu toții încă în viață, având în vedere că acest Anotimp va dura câteva mii de ani, timp în care oamenii vor muri cu siguranță, orogeni sau nu. Totuși, există ceva care l-ar putea opri, ceva care ar putea schimba lumea pentru totdeauna. Pentru asta, Essun și fiica ei trebuie să descopere cum să folosească enorma putere pe care le-o oferă obeliscurile - și să nu moară înainte de a îndrepta lucrurile.

Părerea mea:

După primul volum al seriei, credeam că șirul revelațiilor și evenimentelor uimitoare se va mai liniști puțin, pregătind terenul pentru volumul al treilea. Din contră, însă, dincolo de orogenie și de obeliscuri, aflăm și mai multe despre „magia” care stă la baza tuturor dezastrelor din trecut, inclusiv al acestui nou Anotimp. Plus detalii despre trecutul planetei, despre celelalte creaturi care o populează, despre Gardieni, despre… tot. Încă există suficiente enigme, dar revelațiile vin una după alta și fascinația care m-a cuprins citind nu poate fi descrisă.

De asemenea, îmi place enorm cum Poarta obeliscului e la limita dintre SF și Fantasy, e foarte fantastic când vine vorba de orogenie și de detaliile lumii lui Essun, dar totul are o explicație tehnică pierdută în negura timpului, deci „magia” nu e tocmai magie. E un roman Fantasy plauzibil, ceea ce mi se pare îmbinarea perfectă dintre cele două genuri pe care le ador. Cartea asta, seria asta, e absolut fabuloasă.

Și acțiunea e pe măsură: lucrurile se mișcă rapid într-o lume în care toată lumea luptă să supraviețuiască, personajele par mereu în pericol și suspansul e pe măsură. Când puterile lor nu le suprasolicită organismul, atunci avem parte de tulburări sociale și de amenințări mai mult sau mai puțin supranaturale. Când lucrurile par să meargă mai bine, o nouă piesă din puzzle alunecă la locul ei și noua perspectivă vine cu noi provocări. Dar nimic nu pare forțat, lucrurile decurg unul din celălalt atât de frumos și sunt atât de bine construite încât lectura curge fără nicio problemă. Am devorat cartea asta într-o singură zi și apoi mi-am luat o pauză de la lectură ca să pot s-o procesez așa cum merită.

Ca și cum toate astea n-ar fi de-ajuns, personajele sunt un deliciu. Mi-a plăcut în special de Nassun, mi-a plăcut cum e descrisă relația cu tatăl ei, cum fetița se maturizează forțată de împrejurări și cum devine instinctiv o maestră în a-l manipula după bunul plac. Jocul psihologic dintre cele două personaje ar fi fost suficient ca să-mi placă să citesc acest volum, dar toate lucrurile care se întâmplă pe lângă l-au transformat, după părerea mea, într-o capodoperă care n-are cum să nu-ți placă.

Așadar, recomand seria asta tuturor celor care vor să se piardă pentru câteva zile într-o lume familiară, dar totuși străină, în care omenirea se află mereu la un pas de extincție, dar supraviețuiește și unde magia există, dar nu e nimic mai mult decât evoluție manevrată de o civilizație străveche.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii Paladin sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.