Recenzie: Corabia magiei de Robin Hobb

Nu mi s-a mai întâmplat de mult să ador o carte de la prima frază, dar începutul acestui roman e absolut minunat. Iar continuarea, pentru mine, a fost un vârtej captivant care m-a ținut lipită de pagini până la 8 dimineața, când m-a doborât somnul.

Așa începe Corabia magiei:

Cu o zvârcolire sălbatică, Maulkin se săltă brusc din adâncitura sa, împâclind locul cu sfărâmături. Zdrențe din pielea lui lepădată plutiră alături de fire de nisip și stropi de mâl, ca rămășițele de vis legănate în jurul celor abia treziți. Își mișcă alene, pe o buclă, lungul trup șerpuitor, frecându-se de el însuși ca să scape de ultimele fărâme de piele năpârlită. Când mâlul de pe fund reîncepu să se reașeze, se uită la ceilalți mai bine de douăzeci de șerpi tolăniți în sedimente de care se frecau cu încântare. Își scutură coama de pe capul imens și-și întinse mușchii uriași, pe toată lungimea sa.
— Robin Hobb - Corabia Magiei - traducere de Ana-Veronica Mircea

Așadar, o parte a romanului e povestită din perspectiva unor șerpi de apă. Dacă asta nu-i de-ajuns ca să vă convingă că această carte spune o poveste fabuloasă și fascinantă, plină de mister și de magie, atunci o să încerc să vă mai dau câteva argumente pentru care am iubit acest volum pe care cred că îl veți iubi și voi.

Povestea:

Bingtown este un oraș-port care a fost înființat într-un tărâm blestemat. Oamenii care au venit să se stabilească aici au riscat tot, dar au câștigat la schimb lucruri incredibile printre care și un lemn din care se pot face cele mai de preț ambarcațiuni: corăbiile vii. Acestea pot naviga mai bine decât orice altă navă, sunt capabile să dea instrucțiuni precise echipajului lor și lemnul din care sunt făcute nu poate fi distrus de insecte, de timp și nici măcar de apele otrăvitoare ale râurilor din Tărâmul Ploilor Sălbatice.

Dar prețul pentru a obține o navă vie e imens. Și nu doar din punct de vedere financiar, corabia trebuind plătită timp de zeci de ani, dar și din punct de vedere uman: e nevoie ca trei generații ale familiei deținătoare ale corabiei vii să moară la bordul ei pentru ca aceasta să prindă viață. Chiar și atunci, e nevoie ca la bord să se afle o persoană prin venele căreia curge sângele familiei care a dat viață navei. Altfel, aceasta poate înnebuni.

Vivacia este o astfel de corabie vie, care așteaptă încă o moarte pentru a deveni conștientă. Însă la moartea sa, Ephron Vestrit lasă în urmă o familie care e pe punctul să se destrame. Datoriile acumulate de ei sunt imense, dar Ephron are doar două fiice, băieții săi fiind răpiți de boală. Așa că el o lasă pe Vivacia în mâinile ginerelui său, care nu înțelege nevoile corabiei. Nu numai că o tratează pe Vivacia ca pe un obiect, ci o alungă de la bordul corabiei pe Althea Vestrit, cumnata sa, pentru a o înlocui cu fiul lui, care are sânge de Vestrit.

În același timp, mările au devenit un loc periculos, plin de bărci cu sclavi care atrag șerpi de mare, dar și de pirați dornici de prăzi din ce în ce mai valoroase. Printre ei se numără și Kennit, care își dorește să devină Regele piraților și nu oricum, ci reușind să captureze și să îmblânzească o corabie vie.

Părerea mea:

Marian Coman, moderatorului Clubului de Lectură Nemira și coordonatorul Armada, ne tot recomandă să citim acest roman încă de când a apărut pe piață. Luna trecută, ne-a promis că e o carte care se citește repede, așa că am acceptat să o citim pentru întâlnirea Clubului din iunie. Dar oricât de repede s-ar citi, nu m-aș fi așteptat niciodată să stau până la 8 dimineața citind, trebuind să mă opresc doar pentru că efectiv nu mai vedeam cuvintele din cauza oboselii.

Corabia magiei este un roman incredibil de captivant. Robin Hobb construiește pas cu pas un suspans care te ține lipit de pagini. Nu e neapărat o carte plină de acțiune, ci una plină de mister. Și asta creează tensiunea: vrei să afli mai multe, să descoperi secretele corăbiilor vii, ale șerpilor de apă și ale Tărâmului Ploilor Sălbatice. Fiecare capitol îți mai oferă câte un indiciu micuț, dar deseori asta doar adâncește misterul. Însă cumva, povestea reușește să fie satisfăcătoare.

Chiar dacă lumea magică mai are multe secrete pe care vrei să le afli, oamenii care trăiesc în ea sunt foarte, foarte normali. Problemele lor sunt simultan comune, dar și foarte dure: o familie își pierde punctul de sprijin și fiecare dintre membrii ei trebuie să găsească un mod de a face față. Fiecare are propriile frici și nesiguranțe, propriile slăbiciuni și vulnerabilități, fiecare personaj poate veni cu un set de calități și de defecte cu care să poți rezona. Și chiar dacă nu te vei regăsi în niciunul dintre ele, tot e fascinant să le descoperi. Mai ales că folosindu-se de personaje, romanul abordează subiecte destul de delicate, cum ar fi abuzul, manipularea, loialitatea și altele.

Însă pentru mine, punctul forte al romanului e partea fantastică: șerpii de apă care au propria mitologie și un stil de a privi lumea complet unic sau corăbiile vii care au amintiri umane, dar sunt ceva complet străin. Experiența de a descoperi aceste ființe fantastice a fost minunată și, cât timp citeam, n-am avut nicio clipă îndoiala că lumea populată de astfel de creaturi ar arăta exact așa cum o redă Robin Hobb. Am admirat cu fiecare pagină citită imaginația necesară pentru ca elementele magice ale lumii să pară atât de veridice.

Corabia magiei spune o poveste minunată care se desfășoară într-o lume foarte bine construită, plină de mister, dar populată cu niște oameni cu care e ușor să empatizezi, ale căror vieți sunt pline de obstacole familiare. E o carte care te va captiva din ce în ce mai mult cu fiecare pagină, așa că dacă iubești genul Fantasy, ți-o recomand cu mare drag. Însă atașez și un mic avertisment: citește-o în weekend sau în concediu, pentru că te va ține lipit de pagini.

Cartea poate fi cumpărată de pe site-ul editurii sau din librării online precum Libris sau Cartepedia.