Evenimentele de la Final Frontier #8

afis Final Frontier 8.jpg

S-a mai terminat un Final Frontier, ceea ce înseamnă că e momentul să vă povestesc despre experiența mea la târg :)

Pentru mine, aceasta a fost a șasea ediție la care am participat și a patra la care am ajutat la organizare. Anul acesta, am decis să mă implic mai mult pentru că am avut mai mult timp liber, dar partea mea preferată și cea despre care vreau să vorbesc este doar cea legată de evenimente.

Deși este un târg de carte SF&F la bază, Final Frontier își propune să atragă pasionații de lumi fantastice prin diversitate. De aceea lista expozanților cuprinde nu doar edituri, ci și producători de echipamente de rețea, artiști care creează tot felul de superbități, magazine de boardgames sau studiouri de VR. Iar programul de evenimente reflectă această diversitate prin concursul de cosplay sau discuția cu booktuberii, deși rămânem destul de ancorați în literatură cu lansări de carte și întâlniri cu autori. În plus, anul acesta am ținut cont de criticile ediției trecute și am avut un autor invitat special.

Mie mereu mi-au plăcut evenimentele literare. Mi s-au părut ocazia perfectă de a cunoaște niște oameni care scriu, de a-i descoperi prin discurs și de a le pune întrebări. Da, mi-aș fi putut petrece cele două zile de târg fără să fiu prezentă la vreun eveniment și aș fi putut obține un rezultat asemănător: aș fi putut sta de vorbă cu autorii mei preferați, aș fi putut afla detalii despre cărțile lor și despre proiectele viitoare, i-aș fi putut asculta vorbind și cu alți cititori și să-mi dau seama cât de simpatici sunt în general, nu doar față de mine.

Dar eu sunt o persoană timidă. Cei care mă cunosc nu mă cred, dar asta e doar pentru că o dată ce un om mă cunoaște suficient cât să putem sta de vorbă, și eu mă relaxez în compania lui. Fără evenimente, lansări și discuții publice la care să-i aud vorbind pe toți acești scriitori, să-mi dau seama că sunt pur și simplu oameni, că sunt abordabili, că vor să discute cu cititorii, probabil n-aș fi stat de vorbă cu niciunul dintre ei prin târg. Fără să-i aud în trecut cerând întrebări din sală și dorindu-și sincer să le și primească, probabil n-aș putea să întreb nimic pe nimeni. Mie toate evenimentele astea mi-au dat curajul de a fi unde sunt azi.

De asta îmi place să mă ocup de programul târgului. De asta mă bucur să văd fețe noi în publicul unei lansări. O singură persoană nouă e un om care ar putea fi la fel de vrăjit pe cât am fost eu cu ani în urmă, la primul meu Final Frontier. Și omul ăla s-ar putea să devină un cititor al unui autor descoperit la o lansare. Poate chiar un cititor curajos, care să vrea să stea de vorbă cu scriitorii, să le pună întrebări, să-i descopere.

Sau poate că nu.

Poate că e doar un om ajuns acolo din greșeală, prea timid să iasă, deși și-ar dori să plece. Poate a nimerit la un eveniment în care un autor neștiut de aproape nimeni se ridică singur pe culmile unei aroganțe respingătoare. Sunt și astfel de evenimente. Sunt și astfel de autori. Există lansări de la care ieși mai sărac decât ai intrat. Eu le iau ca pe un indicator, mă ajută să-mi dau seama ce cărți vreau să evit. Uneori mă înșel, desigur, uneori un astfel de om scrie bine. Dar, de cele mai multe ori, pur și simplu nu merită să încerc să aflu adevărul. Bineînțeles, există și oameni faini care nu scriu bine, există și autori buni care mai scot și câte o carte slabă. Spectrul e larg și discursul unui om nu e suficient cât să-i judeci cartea. Dar, pentru mine, aroganța din discurs da, mi-e de-ajuns.

Să revin, însă, la lansările și discuțiile de la Final Frontier de anul acesta. Mi-ar fi plăcut să văd mai multă lume în sală, dar vremea n-a ținut cu noi. Din fericire, au venit destul de mulți oameni la târg și am văzut o mare parte din ei plecând acasă cu cărți noi și cu autografe proaspete. Și în ciuda sălii nu foarte pline, cred că încă se pune preț pe astfel de întâlniri cu cititorii, oricât de greu de scos din casă ar fi ei. Cred că aceste momente în care un autor vorbește public unei săli sunt încă la fel de faine (și poate și de magice) cum au fost încă de prima dată pentru mine. Și cred că sunt deosebite și pentru scriitori (Marian Coman a scris din perspectiva lui despre lecturile publice).

Mi-e greu să scriu despre un târg de carte fără să par ușor naivă, ușor visătoare, ușor fetiță cu codițe care vede doar fluturași. Da, au fost evenimente care nu mi-au plăcut. Dar alea bune… alea bune m-au convins să cumpăr o carte polițistă de la un târg SF&F și să vreau s-o citesc, deși am decis acum câteva luni să renunț temporar la acest gen. Alea bune mi-au deschis din nou apetitul pentru cititul de proză românească, din care nu prea mai citeam cu excepția volumelor pentru Blogosfera SF&F. Alea bune m-au ajutat să descopăr autori pe care nu-i citisem încă și să-i adaug pe lista mea interminabilă de lecturi viitoare.

Alea bune m-au făcut să mă simt din nou parte dintr-o comunitate de care mi se părea că mă disociasem nițel în ultimele luni, mi-au încărcat bateriile pe care le simțeam golite de mult și mi-au făcut poftă de lectură. Așa că închei ca de obicei, invitându-vă să participați la orice fel de evenimente literare puteți. Merită să descoperiți pe pielea voastră cât de fain e să vorbiți de la egal la egal cu un scriitor ;)